HOTARÂRE
privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea
Legii securitatii si sanatatii în munca nr.319/2006

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata, si al art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea securitatii si sanatatii în munca nr.319/2006,

Guvernul României adopta prezenta hotarâre.

Articol Unic. – Se aproba Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, prevazute în anexa care face parte integranta din prezenta hotarâre.



PRIM-MINISTRU

CALIN POPESCU-TARICEANU

ANEXA

NORME METODOLOGICE
pentru aplicarea Legii securitatii si sanatatii în munca nr.319/2006


CAPITOLUL I

Dispozitii generale


Art. 1 Prezentele norme metodologice stabilesc modul de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr.319/2006.

Art. 2 În sensul prezentelor norme, termenii si expresiile de mai jos au urmatorul înteles:
1. autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca – reprezinta asumarea de catre angajator a responsabilitatii privind legalitatea desfasurarii activitatii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca;
2. serviciu intern de prevenire si protectie – reprezinta totalitatea resurselor materiale si umane alocate pentru efectuarea activitatilor de prevenire si protectie în întreprindere si/sau unitate;
3. comitet de securitate si sanatate în munca – este organul paritar constituit la nivelul angajatorului, în vederea participarii si consultarii periodice în domeniul securitatii si sanatatii în munca, în conformitate cu art.18 alin.(1)-(3) din Legea securitatii si sanatatii în munca nr.319/2006;
4. zone cu risc ridicat si specific – sunt acele zone din cadrul întreprinderii si/sau unitatii în care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile respectiv, deces sau invaliditate;
5. accident care produce incapacitate temporara de munca (ITM) – accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical fiind ca urmare a accidentului suferit;
6. accident care produce invaliditate (INV) – accident care produce invaliditate confirmata prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisa de organele medicale în drept;
7. accident mortal (D) accident în urma caruia se produce decesul accidentatului confirmat, imediat sau dupa un interval de timp, în baza unui act medico-legal;
8. accident colectiv accidentul în care au fost accidentate cel putin trei persoane, în acelasi timp si din aceleasi cauze, în cadrul aceluiasi eveniment;
9. accident de munca de circulatie – accident survenit în timpul circulatiei pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, daca persoana vatamata se afla în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
10. accident de munca de traseu:
a) accident survenit în timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul;
b) accident survenit pe perioada pauzei reglementare de masa în locuri organizate de angajator, pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde ia masa si invers, si care a antrenat vatamarea sau decesul;
c) accident survenit pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde îsi încaseaza salariul si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul;
11. accident în afara muncii accident care nu îndeplineste conditiile prevazute de prevederile art. 5 lit. g) si art. 30 din Legea nr. 319/2006;
12. invaliditate – pierdere partiala sau totala a capacitatii de munca, confirmata prin decizie de încadrare într-un grad de invaliditate, emisa de organele medicale în drept;
13. invaliditate evidenta pierdere a capacitatii de munca datorata unor vatamari evidente, cum ar fi un brat smuls din umar, produse în urma unui eveniment, pâna la emiterea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate de catre organele medicale în drept;
14. intoxicatie acuta profesionala – stare patologica aparuta brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de munca;
15. îndatoriri de serviciu – sarcini profesionale stabilite în: contractul individual de munca, regulamentele de ordine interioara, regulamentele de organizare si functionare, fisa postului, deciziile scrise, dispozitiile scrise sau verbale ale conducatorului direct sau ale sefilor ierarhici ai acestuia;
16. comunicare – procedura prin care angajatorul comunica producerea unui eveniment, de îndata, autoritatilor prevazute la art.27 alin.(1) din Legea nr.319/2006;
17. evidenta procedura prin care se stabilesc mijloacele si modalitatile de pastrare a informatiilor referitoare la evenimentele produse;
18. cercetare a bolilor profesionale procedura efectuata în mod sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate;
19. semnalare a bolilor profesionale – procedura prin care se indica pentru prima oara faptul ca o boala ar putea fi profesionala;
20. declarare a bolilor profesionale – procedura prin care se transmit informatii referitoare la bolile profesionale înregistrate, de angajator, la Centrul national de coordonare metodologica Bucuresti si la Centrul de Calcul si statistica sanitara Bucuresti.


CAPITOLUL II

Autorizarea functionarii
din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca

Sectiunea 1

Prevederi generale


Art. 3 Prezentul capitol stabileste procedura de autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca.

Art. 4 Nu se supun procedurii prevazute la art.1 persoanele fizice, asociatiile familiale si persoanele juridice pentru care autorizarea functionarii s-a efectuat în temeiul Legii nr.359/2004 privind simplificarea formalitatilor la înregistrarea în registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, înregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 5 Asumarea de catre angajator a responsabilitatii privind legalitatea desfasurarii activitatii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca se face pentru activitatile care se desfasoara la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora.


Sectiunea a 2-a

Procedura de autorizare a functionarii din punct de vedere
al securitatii si sanatatii în munca

Art. 6 Procedura de autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca se face pe baza declaratiei pe propria raspundere se desfasoara prin inspectoratele teritoriale de munca, în a caror raza teritoriala angajatorul îsi desfasoara activitatea.

Art. 7 (1) În vederea autorizarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca, angajatorul are obligatia sa depuna la inspectoratul teritorial de munca o cerere, completata în doua exemplare, semnate în original de catre angajator, conform modelului prezentat în anexa nr.1.
(2) Cererea prevazuta la alin.(1) va fi însotita de urmatoarele:
a) copii de pe actele de înfiintare;
b) declaratia-tip pe propria raspundere, conform modelului prezentat în anexa nr.2, din care rezulta ca, pentru activitatile declarate, sunt îndeplinite conditiile de functionare prevazute de legislatia specifica în domeniul securitatii si sanatatii în munca.
c) Pentru actele depuse în sustinerea cererii se va completa opisul, prezentat în anexa nr.1.

Art. 8 În vederea autorizarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca, inspectoratele teritoriale de munca procedeaza dupa cum urmeaza:
a) înregistreaza cererile de autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca;
b) verifica actele depuse în sustinerea acestora, precum si declaratiile-tip prevazute la art.6;
c) completeaza si emite certificatul constatator, conform modelului prezentat în anexa nr.3;
d) asigura evidenta certificatelor constatatoare eliberate, conform modelului prezentat în anexa nr.4;
e) asigura arhivarea documentatiei în baza careia s-au emis certificatele constatatoare.

Art. 9 Termenul de eliberare a certificatului constatator este de 5 zile lucratoare, calculat de la data înregistrarii cererii.

Art. 10 Certificatul constatator, emis în baza declaratiei pe propria raspundere, da dreptul angajatorilor sa desfasoare activitatile pentru care au obtinut certificatul.

Art. 11 (1) În cazul în care constata abateri de la respectarea prevederilor legale din domeniul securitatii si sanatatii în munca, inspectorul de munca sisteaza activitatea si propune inspectoratului teritorial de munca înscrierea mentiunii în certificatul constatator.
(2) Inspectoratul teritorial de munca mentioneaza sistarea activitatii prevazuta la alin.(1) în certificatul constatator.

Art. 12 (1) În situatia prevazuta la art. 11 , angajatorul poate relua procedura de autorizare, numai dupa ce a remediat deficientele care au condus la sistarea activitatii.
(2) La reluarea procedurii de autorizare a functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca, cererea va fi însotita de certificatul constatator eliberat initial, în original.
(3) Inspectoratul teritorial de munca va mentiona în certificatul constatator data reluarii activitatii.


CAPITOLUL III

Servicii de prevenire si protectie


Sectiunea 1

Prevederi generale


Art. 13 Prezentul capitol stabileste cerintele minime pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere si/sau unitate si protectia lucratorilor la locul de munca, formarea în domeniul securitatii si sanatatii în munca, organizarea activitatilor de prevenire si protectie în cadrul întreprinderii si/sau unitatii, a serviciilor externe de prevenire si protectie, stabilirea criteriilor de evaluare si a procedurii de abilitare a serviciilor externe, precum si reglementarea statutului de reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca.

Art. 14 Angajatorul trebuie sa asigure planificarea, organizarea si mijloacele necesare activitatii de prevenire si protectie în unitatea si/sau întreprinderea sa.


Sectiunea a 2-a

Organizarea activitatilor de prevenire si protectie

Art. 15 Organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre angajator, în urmatoarele moduri:
a) prin asumarea de catre angajator a atributiilor pentru realizarea masurilor prevazute de Legea nr.319/2006;
b) desemnarea unuia sau mai multor lucratori pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie;
c) înfiintarea unui serviciu intern de prevenire si protectie;
d) apelarea la servicii externe de prevenire si protectie.

Art. 20 (1) Activitatile de prevenire si protectie desfasurate, prin modalitatile prevazute la art. 15 , în cadrul întreprinderii si/sau unitatii sunt urmatoarele:
1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor;
2. elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;
3. elaborarea de instructiuni proprii, pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate în munca tinând seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/întreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de lucru;
4. propunerea atributiilor si raspunderilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca, ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza în fisa postului, cu aprobarea angajatorului;
5. verificarea cunoasterii si aplicarii, de catre toti lucratorii, a masurilor prevazute în planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin în domeniul securitatii si sanatatii în munca, stabilite prin fisa postului;
6. întocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire a lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca;
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii adecvate pentru fiecare loc de munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca, si verificarea cunoasterii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite;
8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii si/ sau unitatii;
9. asigurarea întocmirii planului de actiune în caz de pericol grav si iminent, conform prevederilor Capitolul Vi din prezentele norme metodologice si asigurarea ca toti lucratorii sa fie instruiti pentru aplicarea lui;
10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute în Capitolul Vi din prezentele norme metodologice;
11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate în munca, stabilirea tipului de semnalizare necesar, si amplasarea conform prevederilor Hotarârii Guvernului nr.971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca;
12. evidenta meseriilor si a profesiilor, prevazute de legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea exercitarii lor;
13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare;
14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesita testarea aptitudinilor si/sau control psihologic periodic;
15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru controlul noxelor în mediul de munca;
16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenta, precum si a sistemelor de siguranta;
17. informarea angajatorului, în scris, asupra deficientelor constatate în timpul controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si protectie;
18. întocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotarârile Guvernului elaborate în temeiul art.51 alin.(2) lit.b) din Legea securitatii si sanatatii în munca nr.319/2006, inclusiv cele referitoare la azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile;
19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si, daca este cazul, încercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din Hotarârea Guvernului pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor care utilizeaza la locul de munca echipamente de munca;
20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de lucru din întreprindere si întocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu echipament individual de protectie conform prevederilor din Hotarârea Guvernului nr.1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;
21. urmarirea întretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor individuale de protectie si a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum si în celelalte situatii prevazute de Hotarârea Guvernului nr.1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca;
22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la Capitolul Vii din prezentele norme;
23. întocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la Capitolul Vii din prezentele norme;
24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din întreprindere si/sau unitate, în conformitate cu prevederile art.12 alin.(1) lit.d) din Legea nr.319/2006;
25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor;
26. colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonarii masurilor de prevenire si protectie;
27. colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în situatia în care mai multi angajatori îsi desfasoara activitatea în acelasi loc de munca;
28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, planului de protectie si prevenire, si al planului de evacuare;
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul îndeplinirii atributiilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca;
30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea în munca la încheierea contractelor de prestari servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori straini;
31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor activitati.

(2) Activitatile legate de supravegherea starii de sanatate a lucratorilor se vor efectua în conformitate cu prevederile Capitolului V din Legea nr.319/2006.

Art. 21 (1) În cazul întreprinderilor cu pâna la 9 lucratori, inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate în cadrul întreprinderii nu sunt cele prevazute în anexa nr.5;
b) angajatorul îsi desfasoara activitatea profesionala în mod efectiv si cu regularitate în întreprindere si/sau unitate;
c) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare cel putin nivelului de baza conform prevederilor din Sectiunea a 8-a a prezentului capitol.
(2) În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile de la alin.(1) angajatorul trebuie sa desemneze un lucrator conform prevederilor din Sectiunea a 3-a a prezentului capitol si/sau sa apeleze la servicii externe.
(3) În situatia în care sunt îndeplinite conditiile de la alin.(1) dar angajatorul nu realizeaza în totalitate activitatile de prevenire si protectie, pentru activitatile pe care nu le realizeaza trebuie sa apeleze la servicii externe.

Art. 22 (1) În cazul întreprinderilor care au între 10 si 49 de lucratori, inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii în munca, daca se îndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate în cadrul întreprinderii nu sunt cele prevazute în anexa nr.5;
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate;
c) angajatorul îsi desfasoara activitatea profesionala în mod efectiv si cu regularitate în întreprindere si/sau unitate;
d) angajatorul îndeplineste cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare cel putin nivelului de baza conform prevederilor din Sectiunea a 8-a a prezentului capitol.
(2) În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile de la alin.(1) angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, conform prevederilor din Sectiunea a 3-a a prezentului capitol, sau poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie, conform prevederilor din Sectiunea a 4-a a prezentului capitol, si/sau sa apeleze la servicii externe.
(3) În situatia în care sunt îndeplinite conditiile de la alin.(1) dar angajatorul, lucratorii desemnati sau serviciul intern nu realizeaza în totalitate activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 20 , angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe.

Art. 23 (1) În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor între 50 si 149 de lucratori angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori, sau sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul întreprinderii.
(2) În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor prevazute la alin.(1) care desfasoara activitati dintre cele prevazute în anexa nr.1, angajatorul trebuie sa organizeze serviciu intern de prevenire si protectie.
(3) În cazul în care lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 20 , angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau multe servicii externe;

Art. 24 (1) În cazul întreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 150 de lucratori angajatorul trebuie sa organizeze serviciul intern de prevenire si protectie.
(2) În cazul în care serviciul intern de prevenire si protectie nu are capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 20 , angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau multe servicii externe.

Sectiunea a 3-a

Lucratori desemnati

Art. 25 (1) Desemnarea nominala a lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie se face prin decizie a angajatorului.
(2) Angajatorul va consemna în fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care lucratorul desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze.

Art. 26 Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare cel putin nivelului mediu, conform prevederilor din Sectiunea a 8-a a prezentului capitol.

Art. 27 (1) Angajatorul va stabili numarul de lucratori desemnati în functie de marimea întreprinderii si/sau unitatii, si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unitatii.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate si timpul necesar pentru ca lucratorii desemnati sa poata desfasura activitatile de prevenire si protectie conform fisei postului.


Sectiunea a 4-a

Serviciile interne de prevenire si protectie

Art. 28 (1) Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care îndeplinesc cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior conform prevederilor din Sectiunea a 8-a a prezentului capitol si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura activitati auxiliare.
(2) Conducatorul serviciului de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor din Sectiunea a 8-a a prezentului capitol.

Art. 29 (1) Serviciul intern de prevenire si protectie se organizeaza în subordinea directa a angajatorului ca o structura distincta.
(2) Lucratorii din cadrul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa desfasoare numai activitati de prevenire si protectie si cel mult activitati complementare cum ar fi: prevenirea si stingerea incendiilor si protectia mediului.
(3) Angajatorul va consemna în Regulamentul intern activitatile de prevenire si protectie pentru efectuarea carora serviciul intern de prevenire si protectie are capacitate si mijloace adecvate.

Art. 30 Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa aiba la dispozitie resursele materiale si umane necesare pentru îndeplinirea activitatilor de prevenire si protectie desfasurate în întreprindere.

Art. 31 (1) Angajatorul va stabili structura serviciului intern de prevenire si protectie în functie de marimea întreprinderii si/sau unitatii, si/sau riscurile la care sunt expusi lucratorii, precum si de distributia acestora în cadrul întreprinderii si/sau unitatii.
(2) Angajatorul trebuie sa asigure mijloacele adecvate pentru ca serviciului intern de prevenire si protectie sa poata desfasura activitatile specifice.
(3) Când angajatorul îsi desfasoara activitatea în mai multe puncte de lucru, serviciul de prevenire si protectie trebuie sa fie organizat astfel încât sa se asigure în mod corespunzator desfasurarea activitatilor specifice.
(4) În situatia în care activitatea de prevenire si protectie este asigurata prin mai multe servicii interne, acestea vor actiona coordonat pentru asigurarea eficientei activitatii.

Art. 32 Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea medicala, daca dispune de personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale adecvate.

Sectiunea a 5-a

Servicii externe de prevenire si protectie

Art. 33 Serviciul extern de prevenire si protectie asigura, pe baza de contract, activitatile de prevenire si protectie sau consultanta în domeniu.

Art. 34 Angajatorul apeleaza la serviciile externe cu respectarea prevederilor art.18 alin.(3) lit.d) din Legea nr.319/2006.

Art. 35 Serviciul extern trebuie sa aiba acces la toate informatiile necesare desfasurarii activitatii de prevenire si protectie.

Art. 36 Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte:
a) sa dispuna de personal cu capacitate profesionala adecvata si de mijloacele materiale necesare pentru a-si desfasura activitatea;
b) sa fie abilitat de Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, în conformitate cu procedura stabilita în Sectiunea a 6-a a prezentului capitol.

Art. 37 (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care îndeplinesc cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului mediu si/sau superior, conform prevederilor din Sectiunea a 8-a a prezentului capitol si, dupa caz, alti lucratori care pot desfasura activitati auxiliare.
(2) Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor din Sectiunea a 8-a a prezentului capitol.
(3) În cazul în care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura persoana, aceasta trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior, conform prevederilor din Sectiunea a 8-a a prezentului capitol.


Art. 38 (1) Contractul încheiat între angajator si un serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa cuprinda cel putin urmatoarele:
a) activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate de catre serviciul extern de prevenire si protectie;
b) modul de colaborare cu lucratorii desemnati/serviciul intern de prevenire si protectie si/sau cu alte servicii externe de prevenire si protectie;
c) clauze privind solutionarea litigiilor aparute între parti.

Art. 39 (1) Serviciul extern are obligatia sa transmita Inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia îsi are sediul o copie dupa certificatul de abilitare, în termen de 10 zile de la data primirii acestuia.
(2) Serviciul extern trebuie sa întocmeasca, în doua exemplare, un raport de activitate semestrial, conform modelului din anexa nr.10.
(3) Rapoartele vor fi înaintate Inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia îsi are sediul serviciul extern.
(4) Inspectoratul va analiza si aviza rapoartele de activitate, va restitui un exemplar serviciului extern si un exemplar îl va arhiva.


Sectiunea a 6-a

Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie

Art. 40 Abilitarea serviciilor externe de prevenire si protectie se efectueaza conform procedurii prevazute de prezenta sectiune, elaborata cu respectarea prevederilor art.9 alin.(1) lit.b) si alin.(5), precum si prevederile art.45 alin.(2), lit.e) din Legea nr.319/2006.

Art. 41 (1) Serviciile externe de prevenire si protectie pot sa-si desfasoare activitatea numai dupa obtinerea Certificatului de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, denumit în continuare Certificat de abilitare, emis de Directia de munca, solidaritate sociala si familie teritoriala.
(2) În cadrul Directiilor de munca, solidaritate sociala si familie teritoriale se constituie, prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, denumita în continuare Comisia de abilitare si avizare.
(3) Membrii comisiei prevazute la alin.(2) vor fi:
a) directorul executiv al Directiei de munca, solidaritate sociala si familie;
b) inspectorul sef adjunct securitate si sanatate în munca al inspectoratului teritorial de munca;
c) conducatorul structurii asiguratorului pentru accidente de munca si boli profesionale de la nivel teritorial;
d) reprezentantul nominalizat de Comisia de autorizare judeteana înfiintata de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor.
(4) Presedintele Comisiei de abilitare si avizare este directorul executiv al Directiei de munca, solidaritate sociala si familie teritoriale.
(5) Secretariatul comisiei este asigurat de Directia de munca, solidaritate sociala si familie teritoriala.

Art. 42 În vederea abilitarii pentru activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 20 solicitantii vor transmite un dosar care va cuprinde urmatoarele documente:
a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, conform modelului prezentat în anexa nr.8;
b) copie dupa certificatul de înregistrare în Registrul comertului si, dupa caz, copie dupa actul constitutiv;
c) copii dupa documentele care atesta pregatirea profesionala si nivelul de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, conform prevederilor art. 36 si art. 37 ;
d) curriculum vitae pentru personalul care va desfasura activitatile de prevenire si protectie;
e) documente care atesta experienta de cel putin 5 ani în domeniul securitatii si sanatatii în munca pentru personalul care va desfasura activitatile de prevenire si protectie;
f) memoriu de prezentare din care sa rezulte mijloacele materiale si resursele umane de care dispune;
g) copii dupa decizia de numire si contractul individual de munca pe perioada nedeterminata pentru conducatorul serviciului extern;
h) copii dupa contractele individuale de munca ale personalului de executie din serviciul extern;
i) declaratii ale personalului serviciului extern privind pastrarea confidentialitatii asupra informatiilor la care are acces în timpul si dupa încetarea desfasurarii activitatilor de prevenire si protectie.

Art. 43 Solicitantul trebuie sa transmita, prin posta, dosarul prevazut la art. 42 , cu cel putin 10 de zile înainte de data întrunirii Comisiei.

Art. 44 Comisia de abilitare si avizare are urmatoarele obligatii:
a) sa afiseze data întrunirii la sediul Directiei de munca, solidaritate sociala si familie – teritoriala si sa o faca publica si prin alte mijloace, cu cel putin o luna înainte;
b) sa se întruneasca, cel putin o data pe trimestru, în functie de numarul de dosare primite;
c) sa analizeze dosarele solicitantilor cu continutul prevazut la art. 42 ;
d) sa elibereze certificatele de abilitare, conform modelului din anexa nr.9, pentru solicitantii care îndeplinesc conditiile pentru servicii externe de prevenire si protectie prevazute de prezenta norma;
e) sa restituie solicitantilor, prin posta, dosarele care nu contin toate documentele prevazute la art. 42 , si motivarea acestei decizii;
f) sa transmita titularilor, prin posta, în termen de 10 zile de la data întrunirii Comisiei de abilitare si avizare, certificatele emise;
g) sa tina evidenta certificatelor emise si sa arhiveze dosarele în baza carora s-au emis;
h) sa faca publica lista actualizata a serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate.

Art. 45 (1) Solicitantul caruia i s-a restituit dosarul are dreptul, în termen de 15 zile de la data primirii, sa faca contestatie la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
(2) Raspunsul la contestatie va fi transmis, prin posta, în termen legal si ramâne definitiv.

Art. 46 Valabilitatea Certificatului de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie este de 3 ani.

Art. 47 (1) Reînnoirea Certificatului de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie se face la expirarea termenului de valabilitate sau la modificarea conditiilor în baza carora s-a emis.
(2) Pentru reînnoirea certificatului, solicitantul va prezenta urmatoarele documente:
a) dosarul prevazut la art. 42 ;
b) rapoartele semestriale cu avizul inspectoratului teritorial de munca;
c) copii dupa documentele care atesta absolvirea cursurilor de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, în cazul în care au fost efectuate.

Art. 48 Modificarea oricarei conditii în baza careia s-a emis Certificatului de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie conduce la încetarea valabilitatii acestuia.

Art. 49 (1) Inspectoratele teritoriale de munca verifica respectarea de catre serviciile externe a conditiilor în baza carora a fost emis certificatul de abilitare si propun, în scris, Comisiei de abilitare si avizare, daca este cazul, anularea certificatului.
(2) Comisia de abilitare si avizare analizeaza argumentele aduse în sustinerea propunerii de anulare a certificatului si, pe baza acestora, poate emite decizia de anulare.
(3) Decizia de anulare a certificatului de abilitare si motivatia acesteia se transmit titularului, în termen de 10 zile de la data emiterii.
(4) Titularul certificatului de abilitare anulat poate face contestatie la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, în termen de 15 zile de la data primirii deciziei de anulare.
(5) Raspunsul la contestatie va fi transmis, prin posta, în termen legal si ramâne definitiv.

Art. 50 Persoanele fizice si juridice, abilitate pentru a presta servicii în domeniul protectiei muncii, în temeiul Legii protectiei muncii nr.90/1996, trebuie sa-si reînnoiasca certificatul în termen de 12 luni de la data publicarii prezentelor norme în Monitorul Oficial.


Sectiunea a 7-a

Planul de prevenire si protectie

Art. 51 (1) Conform prevederilor art.13 lit.b) din Legea nr.319/2006 angajatorul trebuie sa întocmeasca un plan de prevenire si protectie care va fi revizuit ori de câte ori intervin modificari ale conditiilor de munca, respectiv aparitia unor riscuri noi.
(2) În urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca/post de lucru se stabilesc masuri de prevenire si protectie, de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.
(3) Masurile prevazute la alin.(2) se analizeaza si se stabilesc resursele umane si materiale necesare.
(4) Planul de prevenire si protectie va cuprinde cel putin informatiile prevazute în anexa nr.7.
(5) Planul de prevenire si protectie se supune analizei lucratorilor si/sau reprezentantilor lor sau Comitetului de Securitate si Sanatate în Munca, dupa caz, si trebuie sa fie semnat de angajator.


Sectiunea a 8-a

Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca


Art. 52 (1) Nivelurile de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca necesare pentru dobândirea capacitatilor si aptitudinilor corespunzatoare efectuarii activitatilor de prevenire si protectie, sunt urmatoarele:
a) nivel de baza
b) nivel mediu
c) nivel superior

Art. 53 (1) Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului de baza sunt:
a) studii medii;
b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu continut minim conform celui prevazut în anexa nr.6 A, cu o durata de cel putin 40 de ore.
(2) Nivelul de baza prevazut la alin.(1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a cursului prevazut la alin.(1) lit.b).

Art. 54 (1) Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului mediu sunt:
a) studii medii tehnice;
b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu continut minim conform celui prevazut în anexa nr.6 B, cu o durata de cel putin 80 de ore.
(2) Nivelul mediu prevazut la alin.(1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a cursului prevazut la alin.(1) lit.b).

Art. 55 (1) Cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca corespunzatoare nivelului superior sunt:
a) studii superioare tehnice;
b) curs în domeniul securitatii si sanatatii în munca, cu continut minim conform celui prevazut în anexa nr.6 lit.B, cu o durata de cel putin 80 de ore.
c) curs postuniversitar de evaluare a riscurilor cu o durata de cel putin 180 ore.
(2) Nivelul superior prevazut la alin.(1) se atesta prin diploma de studii si certificatele de absolvire a cursurilor prevazute la alin.(1) lit.b) si c).
(3) Cerinta minima prevazuta la alin.(1) lit.b) este considerata îndeplinita si în situatia în care persoana a absolvit un curs postuniversitar sau detine titlul de doctor în securitate si sanatate în munca.

Art. 56 Cursurile în domeniul securitatii si sanatatii în munca prevazute la alin.(1) lit.b) de la art. 53 , art. 54 si art. 55 se efectueaza de catre:
a) furnizori de formare profesionala autorizati conform prevederilor Capitolului III din Ordonanta Guvernului nr.129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, republicata, aprobata prin Legea nr.375/2002, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) alte institutii care au prevazuta în actul de constituire si activitatea de organizare de cursuri în domeniul securitatii si sanatatii în munca.


Sectiunea a 9-a

Reprezentantii lucratorilor
cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca

Art. 57 Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca, definiti conform art.5 lit.d) din Legea nr.319/2006, sunt alesi de catre si dintre lucratorii din întreprindere si/sau unitate, conform prevederilor regulamentului intern.

Art. 58 Numarul de reprezentanti ai lucratorilor care se aleg, depinde de numarul total al lucratorilor din întreprindere si/sau unitate, asa cum este prevazut în Capitolul III, Sectiunea 1, art. 65 din prezentele norme.

Art. 59 Lucratorii comunica, în scris, angajatorului numarul si numele reprezentantilor lucratorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca.

Art. 60 Reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de pregatire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, corespunzatoare cel putin nivelului de baza, conform prevederilor din Sectiunea a 8-a a prezentului capitol.

Art. 61 Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii în munca pot desfasura urmatoarele activitati:
a) colaboreaza cu angajatorul pentru îmbunatatirea conditiilor de securitate si sanatate în munca;
b) însotesc echipa/persoana care efectueaza evaluarea riscurilor;
c) constientizeaza lucratorii asupra necesitatii aplicarii masurilor de securitate si sanatate în munca;
d) aduce la cunostinta angajatorului sau comitetului de securitate si sanatate propunerile lucratorilor referitoare la îmbunatatirea conditiilor de munca;
e) face verificari ale modului de realizare a masurilor din planul de prevenire si protectie;
f) informeaza autoritatile competente asupra nerespectarii prevederilor legale în domeniul securitatii si sanatatii în munca;
g) însotesc inspectorii de munca, la cererea acestora, în timpul vizitelor de control în întreprindere si/sau unitate.


CAPITOLUL IV

Organizarea si functionarea comitetelor de securitate
si sanatate în munca


Sectiunea 1

Organizarea Comitetului de securitate si sanatate în munca


Art. 62 (1) Comitetele de securitate si sanatate în munca se constituie în unitatile care au un numar de cel putin 50 de lucratori, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul României.
(2) Inspectorul de munca poate impune constituirea comitetului de securitate si sanatate în munca în unitatile cu un numar mai mic de 50 de lucratori în functie de natura activitatii si de riscurile identificate.
(3) În cazul în care activitatea se desfasoara în unitati dispersate teritorial, se pot înfiinta mai multe comitete de securitate si sanatate în munca; numarul acestora se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil.
(4) Comitetul de securitate si sanatate în munca se constituie si în cazul activitatilor care se desfasoara temporar, respectiv cu o durata mai mare de 3 luni.
(5) În unitatile care au mai putin de 50 de lucratori, atributiile comitetului de securitate si sanatate în munca revin reprezentantilor lucratorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.

Art. 63 (1) Comitetul de securitate si sanatate în munca este constituit din reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, de o parte, si angajator sau reprezentantul sau legal si/sau reprezentantii sai în numar egal cu cel al reprezentantilor lucratorilor si medicul de medicina muncii, de cealalta parte.
(2) Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este secretarul comitetului de securitate si sanatate în munca.

Art. 64 (1) Reprezentantii lucratorilor în comitetul securitate si sanatate în munca vor fi alesi pe o perioada de 2 ani.
(2) În cazul în care unul sau mai multi reprezentanti ai lucratorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor se retrag din comitetul de securitate si sanatate în munca, acestia vor fi înlocuiti imediat prin alti reprezentanti alesi.

Art. 65 (1) Modalitatea de desemnare reprezentantilor lucratorilor în comitetele de securitate si sanatate în munca vor fi stabilite prin contractul colectiv de munca.
(2) Reprezentantii lucratorilor în comitetele de securitate si sanatate în munca vor fi desemnati de catre si dintre reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, dupa cum urmeaza:
a) de la 50 la 100 lucratori 2 reprezentanti;
b) de la 101 la 500 lucratori 3 reprezentanti;
c) de la 501 la 1000 lucratori 4 reprezentanti;
d) de la 1001 la 2000 lucratori 5 reprezentanti;
e) de la 2001 la 3000 lucratori 6 reprezentanti;
f) de la 3001 la 4000 lucratori 7 reprezentanti;
g) peste 4000 lucratori 8 reprezentanti.

Art. 66 (1) Angajatorul are obligatia sa acorde fiecarui reprezentant al lucratorilor în comitetele de securitate si sanatate în munca timpul necesar exercitarii atributiilor specifice.
(2) Timpul alocat acestei activitati va fi considerat timp de munca si va fi de cel putin:
a) 2 ore pe luna în unitatile având un efectiv de pâna la 99 lucratori;
b) 5 ore pe luna în unitatile având un efectiv între 100 si 299 lucratori;
c) 10 ore pe luna în unitatile având un efectiv între 300 si 499 lucratori;
d) 15 ore pe luna în unitatile având un efectiv între 500 si 1499 lucratori;
e) 20 ore pe luna în unitatile având un efectiv de 1500 lucratori si peste.
(3) Instruirea necesara exercitarii rolului de membru în comitetul de securitate si sanatate în munca trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru si pe cheltuiala unitatii.

Art. 67 Angajatorul sau reprezentantul sau legal este presedintele comitetului de securitate si sanatate în munca.

Art. 68 Membrii comitetului de securitate si sanatate în munca se nominalizeaza prin decizie scrisa a presedintelui acestuia, iar componenta comitetului va fi adusa la cunostinta tuturor lucratorilor.

Art. 69 (1) La întrunirile comitetului vor fi convocati sa participe lucratorii desemnati, reprezentantii serviciului intern de prevenire si protectie si, în cazul în care angajatorul a contractat unul sau mai multe servicii externe de prevenire si protectie, reprezentantii acestora.
(2) La întrunirile comitetului pot fi invitati sa participe inspectori de munca.


Sectiunea a 2-a

Functionarea Comitetului de securitate si sanatate în munca

Art. 70 Comitetul de securitate si sanatate în munca functioneaza în baza regulamentului propriu de functionare.

Art. 71 (1) Angajatorul are obligatia sa asigure întrunirea comitetului de securitate si sanatate în munca, cel putin o data pe trimestru si ori de câte ori este necesar.
(2) Ordinea de zi a fiecarei întruniri este stabilita de catre presedinte si secretar si este transmisa membrilor comitetului, inspectoratului teritorial de munca si, daca este cazul, serviciului extern de protectie si prevenire, cu cel putin 5 zile înaintea datei stabilite pentru întrunirea comitetului.
(3) Secretarul comitetului convoaca în scris membrii comitetului de securitate si sanatate în munca cu cel putin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data si ora stabilite.
(4) La fiecare întrunire secretarul încheie un proces-verbal care va fi semnat de catre toti membrii comitetului.
(5) Comitetul de securitate si sanatate în munca este legal întrunit, daca sunt prezenti cel putin jumatate plus unul din numarul membrilor sai.
(6) Comitetul de securitate si sanatate în munca convine cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor prezenti.
(7) Secretarul comitetului de securitate si sanatate în munca va afisa la loc vizibil copii ale procesului verbal încheiat.
(8) Secretarul comitetului transmite inspectoratului teritorial de munca, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului verbal încheiat.


Sectiunea a 3-a

Atributiile Comitetului de securitate si sanatate în munca

Art. 72 Comitetul de securitate si sanatate în munca are urmatoarele atributii:
a) face propuneri si avizeaza politica de securitate si sanatate în munca si planul de prevenire si protectie;
b) urmareste realizarea planului de prevenire si protectie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizarii prevederilor lui si eficienta acestora din punct de vedere al îmbunatatirii conditiilor de munca;
c) avizeaza introducerea unei noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor;
d) avizeaza alegerea, cumpararea, întretinerea si utilizarea echipamentelor de munca, a echipamentelor de protectie colectiva si individuala;
e) analizeaza modul de îndeplinire a atributiilor ce revin serviciului extern de prevenire si protectie si avizeaza mentinerea sau, daca este cazul, înlocuirea acestuia;
f) avizeaza masurile de amenajare a locurilor de munca tinând seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice;
g) propune sanctiuni si stimulente pentru buna desfasurae a activitatilor de prevenire si protectie;
h) analizeaza plângerile formulate de catre lucratori privind conditiile de munca si modul în care îsi îndeplinesc atributiile persoanele desemnate si/sau serviciul extern;
i) urmareste modul în care se aplica si se respecta reglementarile legale privind securitatea si sanatatea în munca, masurile dispuse de inspectorul de munca si inspectorii sanitari;
j) analizeaza propunerile lucratorilor privind prevenirea accidentelor de munca si a îmbolnavirilor profesionale, precum si pentru îmbunatatirea conditiilor de munca si propune introducerea acestora în planul de prevenire si protectie;
k) analizeaza accidentele de munca, îmbolnavirile profesionale si evenimentele produse si poate propune masuri în completarea masurilor dispuse în urma cercetarii;
l) efectueaza inspectii proprii privind aplicarea masurilor stabilite în planul de prevenire si protectie, precum si a instructiunilor proprii si de lucru si face un raport scris privind constatarile facute;
m) dezbate si avizeaza raportul scris, prezentat comitetului de securitate si sanatate în munca de catre conducatorul unitatii cel putin o data pe an, cu privire la situatia securitatii si sanatatii în munca, actiunile care au fost întreprinse si eficienta acestora în anul încheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se vor realiza în anul urmator.


Sectiunea a 4-a

Obligatiile angajatorului referitoare la comitetul de securitate si sanatate

Art. 73 Angajatorul trebuie sa furnizeze comitetului de securitate si sanatate în munca toate informatiile necesare, pentru ca membrii acestuia sa-si poata da avizul în cunostinta de cauza.

Art. 74 (1) Angajatorul trebuie sa prezinte, cel putin o data pe an, comitetului de securitate si sanatate în munca un raport scris care va cuprinde situatia securitatii si sanatatii în munca, actiunile care au fost întreprinse si eficienta acestora în anul încheiat, precum si propunerile pentru planul de prevenire si protectie ce se vor realiza în anul urmator.
(2) Angajatorul trebuie sa transmita raportul prevazut la alin.(1), avizat de membrii comitetului de securitate si sanatate în munca, în termen de 10 zile, inspectoratului teritorial de munca.

Art. 75 Angajatorul trebuie sa supuna analizei comitetului documentatia referitoare la caracteristicile echipamentelor de munca, ale echipamentelor de protectie colectiva si individuala, în vederea selectionarii echipamentelor optime.

Art. 76 Angajatorul trebuie sa informeze comitetul de securitate si sanatate în munca cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate si sanatate, masurile de prevenire si protectie atât la nivel de unitate, cât si la nivel de loc de munca si tipuri de posturi de lucru, masurile de prim-ajutor, de prevenire si stingere a incendiilor si evacuare a lucratorilor.

Art. 77 Angajatorul comunica comitetului de securitate si sanatate în munca punctul sau de vedere sau, daca este cazul, al medicului de medicina muncii, serviciului intern sau extern de prevenire si protectie, asupra plângerilor lucratorilor privind conditiile de munca si modul în care serviciile de prevenire si protectie îsi îndeplinesc atributiile.

Art. 78 În cazul în care angajatorul nu s-a conformat unui aviz al comitetului de securitate si sanatate în munca, conform atributiilor prevazute la art. 72 , trebuie sa motiveze decizia sa în fata comitetului; motivatia va fi consemnata în procesul verbal.


CAPITOLUL V

Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca


Sectiunea 1

Dispozitii generale

Art. 79 Prezentul capitol stabileste procedura instruirii lucratorilor din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, în conformitate cu art. 20 din Legea securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006.

Art. 80 Instruirea în domeniul securitatii si sanatatii în munca are ca scop însusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate în munca.

Art. 81 (1) Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca la nivelul întreprinderii si/sau unitatii se efectueaza în timpul programului de lucru.
(2) Perioada de timp în care se desfasoara instruirea prevazuta la alin.(1) este considerata timp de munca.

Art. 82 Instruirea lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii in munca cuprinde trei faze:
a) instruirea introductiv generala;
b) instruirea la locul de munca;
c) instruirea periodica.

Art. 83 La instruirea personalului în domeniul securitatii si sanatatii in munca vor fi folosite mijloace, metode si tehnici de instruire cum ar fi: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata de calculator .

Art. 84 Fiecare angajator are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri adecvate.

Art. 85 Angajatorul trebuie sa dispuna de un program de instruire – testare, pe meserii sau activitati.

Art. 86 (1) Rezultatul instruirii lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca se consemneaza în mod obligatoriu în fisa individuala de instruire, conform modelului din anexa nr. 1 , cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii.
(2) Completarea fisei de instruire se va face cu pasta sau cerneala, imediat dupa verificarea instruirii.
(3) Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire se semneaza de catre lucratorul instruit si de catre persoanele care au efectuat si verificat instruirea.
(4) Fisa de instruire va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi însotita de o copie a fisei de aptitudini completata de catre medicul de medicina muncii în urma examenului medical la angajare.

Art. 87 (1) Pentru persoanele aflate în întreprindere si/sau unitate cu permisiunea angajatorului, angajatorul stabileste prin regulamentul intern reguli privind instruirea si însotirea acestora în întreprindere si/sau unitate.
(2) Pentru lucratorii din întreprinderi si/sau unitati din exterior, care desfasoara activitati pe baza de contract de prestari de servicii în întreprinderea si/sau unitatea unui alt angajator, angajatorul beneficiar al serviciilor va sigura instruirea lucratorilor privind activitatile specifice întreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate în munca precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul întreprinderii si/sau unitatii, în general.
(3) Instruirea prevazuta la alin.(1) si alin.(2) se consemneaza în fisa colectiva de instruire conform modelului din anexa nr.12.
(4) Fisa colectiva de instruire se întocmeste în doua exemplare, un exemplar se va pastra de catre angajator/lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire si protectie care a efectuat instruirea si un exemplar se pastreaza de catre angajatorul lucratorilor instruiti sau, în cazul vizitatorilor, de catre conducatorul grupului.
(5) Reprezentantii autoritatilor competente în ceea ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la securitate si sanatate în munca vor fi însotiti de catre un reprezentant desemnat de catre angajator, fara a se întocmi fisa de instructaj.


Sectiunea a 2-a

Instruirea introductiv generala

Art. 88 Instruirea introductiv generala se face:
a) la angajarea lucratorilor definiti conform art.5 lit.a) din Legea securitatii si sanatatii în munca nr.319/2006;
b) lucratorilor detasati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
c) lucratorilor delegati de la o întreprindere si/sau unitate la alta;
d) lucrator pus la dispozitie de catre un agent de munca temporar.

Art. 89 Scopul instruirii introductiv generale este de a informa despre activitatile specifice întreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate în munca precum si masurile si activitatile de prevenbire si protectie la nivelul întreprinderii si/sau unitatii, în general.

Art. 90 Instruirea introductiv generala se face de catre:
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca; sau
b) lucratorul desemnat;
sau
c) un lucrator al serviciului intern de protectie si prevenire;
sau
d) serviciul extern de protectie si prevenire.

Art. 91 Instruirea introductiv generala se face individual sau în grupuri de cel mult 20 persoane.

Art. 92 (1) Durata instruirii introductiv generale depinde de specificul activitatii si riscurile pentru securitate si sanatate în munca precum si masurile si activitatile de prevenbire si protectie la nivelul întreprinderii si/sau unitatii, în general.
(2) Angajatorul stabileste prin instructiuni proprii durata instruirii introductiv generale; aceasta nu va fi mai mica de 8 ore.
(3) Sunt exceptate de la prevederile alin.(2) persoanele prevazute la art. 87 carora li se vor prezenta succint activitatile, riscurile si masurile de prevenire si protectie din întreprindere si/sau unitate.

Art. 93 (1) În cadrul instruirii introductiv generale se vor expune, în principal, urmatoarele probleme:
a) legislatia de securitate si sanatate în munca;
b) consecintele posibile ale necunoasterii si nerespectarii legislatiei de securitate si sanatate în munca;
c) riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice unitatii;
d) masuri la nivelul întreprinderii si/sau unitatii privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor.
(2) Continutul instruirii introductiv generale trebuie sa fie în conformitate cu tematica aprobata de catre angajator.

Art. 94 (1) Instruirea introductiv generala se va finaliza cu verificarea însusirii cunostintelor pe baza de teste.
(2) Rezultatul verificarii va fi consemnat în fisa de instruire.
(3) Nu vor putea fi angajati cei care nu si-au însusit cunostintele prezentate în instruirea introductiv generala.


Sectiunea a 3-a

Instruirea la locul de munca

Art. 95 (1) Instruirea la locul de munca se face dupa instruirea introductiv generala si are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate în munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.
(2) Instruirea la locul de munca se face tuturor lucratorilor prevazuti la art. 88 inclusiv la schimbarea locului de munca în cadrul întreprinderii si/sau unitatii.

Art. 96 (1) Instruirea la locul de munca se face de catre conducatorul direct al locului de munca, în grupe de maximum 20 persoane.
(2) Fisa de instruire se pastreaza de catre conducatorul locului de munca.

Art. 97 (1) Durata instruirii la locul de munca depinde de riscurile pentru securitate si sanatate în munca precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate.
(2) Durata instruirii la locul de munca nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste în instructiuni proprii de catre conducatorul locului de munca respectiv împreuna cu:
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca; sau
b) lucratorul desemnat;
sau
c) un lucrator al serviciului intern de protectie si prevenire;
sau
d) serviciul extern de protectie si prevenire.

Art. 98 (1) Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor întocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de protectie si prevenire/serviciul extern de protectie si prevenire si aprobate de catre angajator care vor fi pastrate la persoana ce efectueaza instruirea.
(2) Instruirea la locul de munca va cuprinde:
a) informatii privind riscurile de accidentare si îmbolnavire profesionala specifice locului de munca si/sau postului de lucru;
b) prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru;
c) masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor;
d) prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate în munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru;
e) instruirea la locul de munca va include obligatoriu demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor.

Art. 99 Admiterea definitiva la lucru a lucratorului instruit se face numai dupa verificarea cunostintelor de catre seful ierarhic superior celui care a facut instruirea si se consemneaza în fisa de instruire individuala.


Sectiunea a 4-a

Instruirea periodica

Art. 100 Instruirea periodica se face tuturor lucratorilor prevazuti la art. 88 si are drept scop reâmprospatarea si actualizarea cunostintelor în domeniul securitatii si sanatatii în munca.

Art. 101 (1) Instruirea periodica se efectueaza de catre conducatorul locului de munca.
(2) Intervalul între doua instruiri periodice va fi stabilit prin instructiuni proprii în functie de conditiile locului de munca si/sau postului de lucru si nu va fi mai mare de 6 luni.
(3) Pentru personalul tehnico-administrativ intervalul între doua instruiri periodice va fi de cel mult 12 luni.
(4) Verificarea instruirii periodice se face de catre seful ierarhic al celui care efectueaza instruirea si prin sondaj de catre angajator/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciile externe, care vor semna fisele de instruire ale lucratorilor, confirmând astfel ca instruirea a fost facuta corespunzator.
(5) Instruirea periodica se va completa în mod obligatoriu si cu demonstratii practice.

Art. 102 Instruirea periodica se va efectua pe baza tematicilor întocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de protectie si prevenire/serviciul extern de protectie si prevenire si aprobate de catre angajator care vor fi pastrate la persoana ce efectueaza instruirea.


Sectiunea a 5-a

Reinstruire

Art. 103 Instruirea periodica se face suplimentar celei programate în urmatoarele cazuri:
a) când un lucrator a lipsit peste 30 zile lucratoare;
b) când au aparut modificari ale prevederilor de securitate si sanatate în munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru sau ale instructiunilor proprii, inclusiv datorita evolutiei riscurilor sau aparitiei de noi riscuri în unitate;
c) la reluarea activitatii dupa accident de munca;
d) la executarea unor lucrari speciale;
e) la introducerea unui echipament de munca sau a unor modificari ale echipamentului existent;
f) la modificarea tehnologiilor existente sau proceduri de lucru;
g) la introducerea oricarei noi tehnologii sau a unor proceduri de lucru.

Art. 104 Durata reinstruirii nu va fi mai mica de 8 ore si se stabileste în instructiuni proprii de catre conducatorul locului de munca respectiv împreuna cu:
a) angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca; sau
b) lucratorul desemnat;
sau
c) un lucrator al serviciului intern de protectie si prevenire;
sau
d) serviciul extern de protectie si prevenire.

Art. 105 Reinstuirea se va efectua pe baza tematicilor întocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de protectie si prevenire/serviciul extern de protectie si prevenire si aprobate de catre angajator care vor fi pastrate la persoana ce efectueaza instruirea.


CAPITOLUL VI

Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific

Sectiunea 1

Pericol grav si iminent de accidentare

Art. 106 Starea de pericol grav si iminent de accidentare, asa cum este el definit la art.5 lit.l) din Legea nr.319/2006, poate fi constatata de catre orice lucrator din întreprindere si/sau unitate, lucrator al serviciului extern de prevenire si protectie cu care întreprinderea si/sau unitatea a încheiat contract, precum si de catre inspectorii de munca.

Art. 107 La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare se vor lua imediat urmatoarele masuri de securitate:
a) oprirea echipamentului de munca si/sau activitatii;
b) evacuarea personalului din zona periculoasa;
c) anuntarea serviciilor specializate;
d) anuntarea conducatorilor ierarhici;
e) eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent.

Art. 108 (1) În vederea realizarii masurilor precizate la art. 107 lit.a), angajatorul va desemna lucratorii care trebuie sa opreasca echipamentele de munca si va asigura instruirea acestora.
(2) În vederea realizarii masurilor precizate la art. 107 lit.b), angajatorul trebuie sa:
a) întocmeasca planul de evacuare a lucratorilor;
b) afiseze planul de evacuare la loc vizibil;
c) instruiasca lucratorii în vederea aplicarii planului de evacuare si sa verifice modul în care si-au însusit cunostintele.
(3) În vederea realizarii masurilor precizate la art. 107 lit.c), angajatorul trebuie sa:
a) desemneze lucratorii care trebuie sa contacteze serviciile specializate si sa-i instruiasca în acest sens;
b) asigure mijloacele de comunicare necesare contactarii serviciilor specializate.
(4) În vederea realizarii masurilor precizate la art. 107 lit.d), angajatorul trebuie sa stabileasca modul operativ de anuntare la nivel ierarhic superior.
(5) În vederea realizarii masurilor precizate la art. 107 lit.e), angajatorul trebuie sa:
a) desemneze lucratorii care au capacitatea necesara sa elimine starea de pericol grav si iminent, sa asigure instruirea si dotarea lor cu mijloace tehnice necesare interventiei;
b) stabileasca serviciile specializate care pot interveni.

Art. 109 (1) Angajatorul trebuie sa stabileasca masurile de securitate prevazute la art. 107 tinând seama de natura activitatilor, numarul de lucratori, organizarea teritoriala a activitatii si prezenta altor persoane în afara celor implicate direct în procesul muncii.


Sectiunea a 2-a

Zone cu risc ridicat si specific


Art. 110 Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazuta la art. 13 lit.k) din Legea nr.319/2006, trebuie sa contina nominalizarea acestor zone în cadrul întreprinderii si/sau unitatii si masurile stabilite în urma evaluarii riscurilor pentru aceste zone.

Art. 111 Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor care îsi desfasoara activitatea în zonele cu risc ridicat si specific masurile stabilite în urma evaluarii riscurilor.

Art. 112 Actiunile pentru realizarea masurilor stabilite în urma evaluarii riscurilor pentru zonele cu risc ridicat si specific constituie o prioritate în cadrul planului de protectie si prevenire.


CAPITOLUL VII

Comunicarea si cercetarea evenimentelor, înregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase,
semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale


Sectiunea 1

Dispozitii generale

Art. 113 Prezenta norma metodologica constituie cadrul de reglementare a unor proceduri, metode si mijloace privind comunicarea si cercetarea evenimentelor, înregistrarea si evidenta accidentelor de munca, a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale, în scopul aplicarii unitare a prevederilor Legii nr.319/2006.

Art. 114 Dispozitiile prezentelor norme metodologice se aplica:
a) în toate sectoarele de activitate prevazute la art.3 alin.(1), cu exceptia cazurilor prevazute la art.4 alin.(1) din Legea nr.319/2006;
b) tuturor persoanelor prevazute la art.3 alin.(2) din Legea nr.319/2006.


Art. 115 Termenii definiti la art. 2 se completeaza cu termenii definiti la art.5 din Legea nr.319/2006.


Sectiunea a 2-a

Comunicarea evenimentelor

Art. 116 Comunicarea evenimentelor va cuprinde cel putin urmatoarele informatii, conform modelului din anexa nr.13:
a) denumirea/numele angajatorului la care s-a produs accidentul si, daca este cazul, denumirea/numele angajatorului la care este/a fost angajat accidentatul;
b) sediul/adresa si numarul de telefon ale angajatorului;
c) locul unde s-a produs evenimentul;
d) data si ora la care s-a produs evenimentul/data si ora la care a decedat accidentatul;
e) numele si prenumele victimei;
f) datele personale ale victimei: vârsta, starea civila, copii în întretinere, alte persoane în întretinere, ocupatia, vechimea în ocupatie si la locul de munca;
g) împrejurarile care se cunosc si cauzele prezumtive;
h) consecintele accidentului;
i) numele si functia persoanei care comunica evenimentul;
j) data comunicarii;
k) unitatea medicala la care a fost internat accidentatul.

Art. 117 (1) Orice eveniment va fi comunicat conform prevederilor art.26 si art.27 alin.(1) din Legea nr.319/2006.
(2) Accidentele usoare, asa cum sunt definite la art.5 lit.q) din Legea nr.319/2006, nu se comunica si nu se raporteaza.
(3) Daca printre victimele evenimentului se afla si lucratori ai altor angajatori, evenimentul va fi comunicat si angajatorilor acestora, de catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(4) Evenimentul produs în conditiile prevazute la art.30 lit.d) si e) din Legea nr.319/2006, daca a avut loc în afara întreprinderii si/sau unitatii si nu a avut nici o legatura cu aceasta, va fi comunicat primariei pe raza careia s-a produs, de catre orice persoana care are cunostinta despre producerea evenimentului; primaria va comunica evenimentul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentului.

Art. 118 În cazul accidentelor de circulatie produse pe drumurile publice, soldate cu decesul victimelor, în care printre victime sunt si persoane aflate în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, serviciile politiei rutiere vor comunica evenimentul la inspectoratul teritorial de munca din judetul pe raza caruia s-a produs.

Art. 119 (1) Angajatorul va lua masurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultata din producerea evenimentului, pâna la primirea acordului din partea organelor care efectueaza cercetarea, cu exceptia cazurilor în care mentinerea acestei stari ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentatilor sau ar pune în pericol viata lucratorilor si a celorlalti participanti la procesul muncii.
(2) În situatia în care este necesar sa se modifice starea de fapt rezultata din producerea evenimentului, se vor face, dupa posibilitati, schite sau fotografii ale locului unde s-a produs, se vor identifica si se vor ridica orice obiecte care contin sau poarta o urma a evenimentului; obiectele vor fi predate organelor care efectueaza cercetarea si vor constitui probe în cercetarea evenimentului.
(3) Pentru orice modificare a starii de fapt rezultata din producerea evenimentului, angajatorul sau reprezentantul sau legal va consemna, pe propria raspundere, într-un proces-verbal, toate modificarile efectuate dupa producerea evenimentului.

Art. 120 (1) Inspectoratul teritorial de munca, pe raza caruia a avut loc evenimentul, va comunica Inspectiei Muncii:
a) incidentul periculos;
b) evenimentul care a avut ca urmare deces;
c) evenimentul care a avut ca urmare accident colectiv;
d) evenimentul care a avut ca urmare accident urmat de invaliditate evidenta;
e) evenimentul care a avut ca urmare accident urmat de invaliditate.
(2) Accidentul prevazut la alin.(1) lit.e) se va comunica dupa primirea deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate.
(3) Comunicarea catre Inspectia Muncii va cuprinde informatiile prevazute la art. 116 .

Art. 121 (1) La solicitarea organelor care efectueaza cercetarea evenimentului, unitatea sanitara care acorda asistenta medicala de urgenta se va pronunta, în scris, cu privire la diagnosticul provizoriu, în termen de maximum 3 zile lucratoare de la primirea solicitarii.
(2) Unitatea sanitara va lua masuri pentru recoltarea probelor de laborator, în vederea determinarii consumului de alcool sau de droguri, precum si pentru recoltarea altor probe specifice solicitate de inspectoratul teritorial de munca, urmând sa comunice rezultatul determinarilor specifice, în termen de 5 zile lucratoare de la obtinerea acestora.
(3) În caz de deces a persoanei accidentate, inspectoratul teritorial de munca va solicita, în scris, unitatii medico-legale competente, un raport preliminar din care sa reiasa faptul ca decesul a fost sau nu urmarea unei vatamari violente.
(4) Unitatea medico-legala va transmite raportul preliminar, de îndata, inspectoratului teritorial de munca.
(5) Unitatea medico-legala va transmite raportul de constatare medico-legala în termenul prevazut la art.29 alin.(3) din Legea nr.319/2006.
(6) În cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, care a emis decizia de încadrare într-un grad de invaliditate, va trimite o copie dupa decizie, în termen de 3 zile lucratoare de la data eliberarii acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs accidentul.


Sectiunea a 3-a

Cercetarea evenimentelor


Art. 122 Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea împrejurarilor si a cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementarilor legale încalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare si, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.

Art. 123 Cercetarea se face, imediat dupa comunicare, în conformitate cu prevederile art.29 alin.(1) din Legea nr.319/2006.

Art. 124 (1) Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporara de munca se efectueaza de catre angajatorul la care s-a produs evenimentul.
(2) Angajatorul are obligatia sa numeasca, de îndata, prin decizie scrisa, comisia de cercetare a evenimentului.
(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel putin 3 persoane; una dintre acestea trebuie sa fie lucrator desemnat, reprezentant al serviciului intern sau reprezentant al serviciului extern cu pregatire de nivel superior.
(4) Persoanele numite de catre angajator în comisia de cercetare a evenimentului trebuie sa aiba pregatire tehnica corespunzatoare si sa nu fie implicate în organizarea si conducerea locului de munca unde a avut loc evenimentul si sa nu fi avut o responsabilitate în producerea evenimentului.
(5) Angajatorul care si-a asumat atributiile în domeniul securitatii si sanatatii în munca nu poate face parte din comisia de cercetare a evenimentului, în acest caz poate apela la servicii externe.
(6) Daca în eveniment sunt implicate victime cu angajatori diferiti, în comisia de cercetare numita de angajatorul la care s-a produs evenimentul, vor fi nominalizate si persoane numite prin decizie scrisa, de catre ceilalti angajatori.
(7) Angajatorul care a organizat transportul raspunde pentru cercetarea accidentului de circulatie produs pe drumurile publice, urmat de incapacitate temporara de munca, cu respectarea, atunci când este cazul, a prevederilor alin.(6).
(8) Cercetarea evenimentului prevazut la art.30 lit.d) si e) din Legea nr.319/2006, daca acesta a avut loc în afara întreprinderii si/sau unitatii angajatorului si nu a avut nici o legatura cu aceasta, se efectueaza de catre primaria pe raza careia s-a produs.
(9) Angajatorul care nu dispune de personal competent în conformitate cu alin.(4) sau nu are personal suficient, trebuie sa asigure cercetarea apelând la servicii externe de prevenire si protectie.

Art. 125 (1) În cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice, serviciile politiei rutiere vor transmite organelor împuternicite sa efectueze cercetarea, la cererea acestora, în termen de 5 zile lucratoare de la solicitare, un exemplar din procesul-verbal de cercetare la fata locului si orice alte documente existente, necesare cercetarii: copii de pe declaratii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schite.
(2) În baza acestor acte si a altor documente din care sa rezulte ca victima se afla în îndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, organele împuternicite potrivit legii vor efectua cercetarea evenimentului.

Art. 126 (1) Evenimentele produse în activitatile nucleare, datorita unor cauze specifice acestor activitati, se vor cerceta de catre organele Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare, potrivit atributiilor ce le revin.
(2) În cazul evenimentelor prevazute la alin.(1), soldate cu deces, accident colectiv, invaliditate evidenta sau confirmata, precum si în cazul incidentelor periculoase, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi înaintat, în cel mult 10 zile lucratoare de la data la care accidentul a fost comunicat Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare, la inspectoratul teritorial de munca, pe raza caruia s-au produs evenimentele, care va finaliza cercetarea.

Art. 127 (1) Persoanele împuternicite, potrivit legii, sa efectueze cercetarea evenimentelor au dreptul sa ia declaratii scrise, sa preleveze sau sa solicite prelevarea de probe necesare cercetarii, sa solicite sau sa consulte orice acte sau documente ale angajatorului, iar acesta este obligat sa le puna la dispozitie.
(2) În situatiile prevazute la alin.(1), cheltuielile necesare prelevarii si analizarii probelor în vederea cercetarii vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.

Art. 128 (1) Pentru cercetarea evenimentelor, se pot solicita experti sau specialisti cum ar fi cei din cadrul unor agenti economici agreati pentru efectuarea de expertize tehnice, iar acestia trebuie sa raspunda solicitarii.
(2) În situatia prevazuta la alin.(1), specialistii si expertii întocmesc expertize tehnice care vor face parte integranta din dosarul de cercetare a evenimentului.
(3) Cheltuielile aferente efectuarii expertizelor se suporta de catre angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face raspunzator de organizarea activitatii în urma careia s-a produs evenimentul.

Art. 129 (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca se va încheia în cel mult 5 zile lucratoare de la data producerii.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin.(1), situatiile, cum ar fi cele în care este necesara prelevarea de probe, efectuarea de expertize, pentru care se poate solicita, în scris, argumentat si în termen, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
(3) Cercetarea evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidenta, accident colectiv si situatie de persoana data disparuta, precum si cercetarea incidentelor periculoase se vor încheia în cel mult 10 zile lucratoare de la data producerii acestora.
(4) Fac exceptie de la prevederile alin.(3), situatiile, cum ar fi cele în care este necesara eliberarea certificatului medico-legal, prelevarea de probe, efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de munca care cerceteaza evenimentele poate solicita în scris, argumentat si în termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.

Art. 130 (1) În cazul accidentului cu incapacitate temporara de munca, în urma caruia a intervenit invaliditate confirmata prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de munca va completa dosarul de cercetare, întocmit la data producerii evenimentului, si va revizui procesul-verbal de cercetare.
(2) Revizuirea procesului verbal de cercetare a accidentului prevazut la alin.(1) se face în cel mult 5 zile lucratoare de la data primirii de catre inspectoratul teritorial de munca a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal.
(3) În cazul evenimentului a carui consecinta este invaliditate evidenta, evenimentul va fi cercetat de inspectoratul teritorial de munca ca eveniment care a produs incapacitate temporara de munca, si, în functie de consecintele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor de la alin.(1) si (2).

Art. 131 (1) Cercetarea evenimentelor se va finaliza cu întocmirea unui dosar, care va cuprinde:
a) opisul actelor aflate în dosar;
b) procesul-verbal de cercetare;
c) nota de constatare la fata locului, încheiata imediat dupa producerea evenimentului de catre inspectorul de munca, în cazul evenimentelor care se cerceteaza de catre inspectoratul teritorial de munca/Inspectia Muncii, conform competentelor sau de catre lucratorul desemnat/serviciile externe de prevenire si protectie, în cazul evenimentelor a caror cercetare intra în competenta angajatorului si semnata de catre angajator/reprezentantul sau legal, care va cuprinde precizari cum ar fi pozitia victimei, existenta sau nu a echipamentului individual de protectie, starea echipamentelor de munca, modul în care functionau dispozitivele de protectie, închiderea fisei individuale de instructaj prin barare si semnatura, ridicarea de documente sau prelevarea de probe;
d) schite, fotografii referitoare la eveniment;
e) declaratiile accidentatilor, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca sau de invaliditate;
f) declaratiile martorilor si ale oricaror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurarilor si a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
g) declaratiile persoanelor raspunzatoare de nerespectarea reglementarilor legale;
h) copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea împrejurarilor si a cauzelor reale ale evenimentului;
i) copii ale certificatului constatator sau orice alte autorizatii în baza caruia angajatorul îsi desfasoara activitatea;
j) copii ale fisei de expunere la riscuri profesionale si fisei de aptitudine;
k) copii ale contractelor individuale de munca al victimelor;
l) copii ale fiselor de instruire individuala în domeniul securitatii si sanatatii în munca ale victimelor; în caz de deces se va anexa în original;
m) concluziile raportului de constatare medico-legala, în cazul accidentului mortal;
n) copie a hotarârii judecatoresti prin care se declara decesul, în cazul persoanelor date disparute;
o) copie a certificatelor de concediu medical în cazul accidentului urmat de incapacitate temporara de munca;
p) copie a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, în cazul accidentului urmat de invaliditate;
q) actul emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data, ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultatie si diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
r) copie a procesului-verbal de cercetare la fata locului, încheiat de serviciile politiei rutiere, în cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice.
(2) Dosarul va mai cuprinde, dupa caz, orice alte acte si documente necesare pentru a determina caracterul accidentului, cum ar fi:
a) copie a autorizatiei, în cazul în care victima desfasura o activitate care necesita autorizare;
b) copie a diplomei, adeverintei sau certificatului de calificare a victimei;
c) acte de expertiza tehnica, întocmite cu ocazia cercetarii evenimentului;
d) acte doveditoare, emise de organe autorizate, din care sa se poata stabili locul, data si ora producerii evenimentului sau sa se poata justifica prezenta victimei la locul, ora si data producerii evenimentului;
e) documente din care sa rezulte ca accidentatul îndeplinea îndatoriri de serviciu;
f) corespondenta cu alte institutii/unitati în vederea obtinerii actelor solicitate;
g) adresele de prelungire a termenelor de cercetare, în conformitate cu art. 129 alin.(2) si (4);
h) actul medical, emis de unitatea sanitara care a acordat asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte diagnosticul la internare si/sau externare;
i) procesul verbal încheiat dupa producerea evenimentului, în conditiile prevazute la art. 119 ;
j) formularul pentru înregistrarea accidentului de munca denumit în continuare FIAM care va fi aprobat prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.

Art. 132 Dosarul de cercetare a evenimentului trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
a) filele dosarului sa fie numerotate, semnate de inspectorul care a efectuat cercetarea sau de membrii comisiei de cercetare numita de angajator si stampilate, cu stampila inspectoratului sau angajatorului;
b) numarul total de file continut de dosarul de cercetare, si numarul de file pentru fiecare document anexat la dosar sa fie mentionat în opis;
c) fiecare document, cu exceptia procesului-verbal de cercetare, sa fie identificat, în dosarul de cercetare, ca anexa;
d) paginile si spatiile albe sa fie barate;
e) schitele referitoare la eveniment, anexate la dosar, sa fie însotite de explicatii;
f) fotografiile, referitoare la eveniment, sa fie clare si însotite de explicatii;
g) formularul pentru declaratii sa fie conform modelului din anexa nr.14.
h) declaratiile aflate la dosar sa fie tehnoredactate, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul si semnate de catre inspectorul care a efectuat cercetarea sau de catre unul dintre membrii comisiei de cercetare.

Art. 133 (1) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi astfel:
a) într-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca; dosarul se pastreaza în arhiva angajatorului care înregistreaza accidentul;
b) într-un exemplar, pentru incidentele periculoase; dosarul se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
c) în doua exemplare, pentru evenimentele care au produs invaliditate confirmata prin decizie, deces, accidente colective; originalul se înainteaza organelor de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
d) în doua exemplare, pentru evenimentele care au antrenat invaliditate evidenta; originalul se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea si un exemplar se transmite angajatorului care înregistreaza accidentul;
e) în trei exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se înainteaza organelor de urmarire penala, un exemplar se pastreaza la Inspectia Muncii si un exemplar la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul;
f) în mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca pentru victime cu angajatori diferiti; originalul se pastreaza în arhiva angajatorului care înregistreaza accidentul si celelalte exemplare se pastreaza de catre ceilalti angajatori.
(2) În cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporara de munca sau a incidentelor periculoase în care faptele comise pot fi considerate infractiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se încheie în doua exemplare, originalul fiind înaintat organului de urmarire penala.

Art. 134 (1) Dosarul de cercetare, întocmit de comisia numita de catre angajator, se înainteaza, pentru verificare si avizare, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, în termen de 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii.
(2) Inspectoratul teritorial de munca va analiza dosarul, va aviza si va restitui dosarul în cel mult 7 zile lucratoare de la data primirii.
(3) Dosarul va fi însotit de avizul inspectoratului teritorial de munca.
(4) În cazul în care, inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, poate dispune completarea dosarului si revizuirea procesului verbal de cercetare, sau, dupa caz, poate interveni si efectua cercetarea.
(5) Comisia de cercetare va completa dosarul si va revizui procesul verbal de cercetare în termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului.
(6) Daca evenimentul urmat de incapacitate temporara de munca s-a produs în conditiile prevazute la art. 133 alin.(2), inspectoratul teritorial de munca va înainta originalul dosarului de cercetare la organul de urmarire penala, imediat dupa avizare.

Art. 135 (1) Dosarul de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de munca va fi înaintat, în vederea avizarii, la Inspectia Muncii, în cel mult 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii.
(2) Dosarul de cercetare pentru cazul disparitiei de persoane, ca urmare a unui eveniment si în împrejurari care îndreptatesc presupunerea decesului acestora, va fi pastrat la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, pâna la emiterea hotarârii judecatoresti prin care se declara decesul persoanelor disparute, conform prevederilor legale în vigoare; dupa completarea dosarului, acesta va fi înaintat în vederea avizarii la Inspectia Muncii.
(3) Inspectia Muncii avizeaza si restituie dosarele prevazute la alin.(1) în cel mult 10 zile lucratoare de la data primirii.
(4) În cazul în care, Inspectia Muncii constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, poate dispune completarea dosarului si revizuirea procesului verbal de cercetare.
(5) Inspectoratul teritorial de munca va completa dosarul si va revizui procesul verbal de cercetare în termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului.
(6) Inspectoratul teritorial de munca transmite dosarele de cercetare prevazute la alin.(1) organelor de urmarire penala, numai dupa ce au fost avizate de catre Inspectia Muncii.

Art. 136 Parchetele de pe lânga tribunale si judecatorii vor comunica inspectoratului teritorial de munca rezultatul anchetei penale, în termen de 15 zile lucratoare de la definitivarea acesteia.

Art. 137 (1) Dosarul de cercetare al accidentului de munca cu invaliditate, înaintat organelor de urmarire penala, se restituie la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, pentru completare si revizuire, în cazul în care se produce decesul accidentatului ca urmare a accidentului suferit, confirmat în baza unui act medico-legal.
(2) Dosarul prevazut la alin.(1) se restituire la inspectoratul teritorial de munca în termen de 10 zile lucratoare de la data solicitarii.
(3) Completarea dosarului prevazut la alin.(1) si revizuirea procesului verbal de cercetare a evenimentului se face în cel mult 5 zile lucratoare de la primirea dosarului la inspectoratul teritorial de munca.
(4) Dosarul completat si revizuit va fi înaintat în vederea avizarii la Inspectia Muncii, care îl va restitui inspectoratului teritorial de munca în termen de 10 zile lucratoare de la data primirii.
(5) Dupa avizarea de catre Inspectia Muncii în conditiile prevazute la art. 135 , dosarul va fi înaintat organelor de urmarire penala de catre inspectoratul teritorial de munca.

Art. 138 Procesul-verbal de cercetare a evenimentelor trebuie sa contina urmatoarele capitole:
a) data încheierii procesului-verbal;
b) numele persoanelor si în ce calitate efectueaza cercetarea evenimentului;
c) perioada de timp si locul în care s-a efectuat cercetarea;
d) obiectul cercetarii;
e) data si ora producerii evenimentului;
f) locul producerii evenimentului;
g) datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului sau legal;
h) datele de identificare a accidentatului/accidentatilor;
i) descrierea detaliata a locului, echipamentului de munca, a împrejurarilor si modului în care s-a produs evenimentul;
j) urmarile evenimentului si/sau urmarile suferite de persoanele accidentate;
k) cauza producerii evenimentului;
l) alte cauze care au concurat la producerea evenimentului;
m) alte constatari facute cu ocazia cercetarii evenimentului;
n) persoanele raspunzatoare de încalcarea reglementarilor legale, prevazute la lit. k), l) si m);
o) sanctiunile contraventionale aplicate;
p) propuneri pentru cercetare penala;
q) caracterul accidentului;
r) angajatorul care înregistreaza accidentul de munca sau incidentul periculos;
s) masuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare si persoanele responsabile pentru realizarea acestora;
t) termenul de raportare la inspectoratul teritorial de munca privind realizarea masurilor prevazute la lit.s);
u) numarul de exemplare în care s-a încheiat procesul-verbal de cercetare si repartizarea acestora;
v) numele si semnatura persoanei/persoanelor care au efectuat cercetarea;
w) avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sanatate în munca;
x) avizul compartiment legislatie contencios, în cazul evenimentelor cercetate de catre inspectoratul teritorial de munca sau inspectia muncii;
y) viza inspectorului-sef/inspectorului general de stat.

Art. 139 (1) În capitolul prevazut la art. 138 lit.b) se vor indica, de asemenea, prevederile legislative potrivit carora persoanele sunt îndreptatite sa efectueze cercetarea, precum si numele angajatorului si al persoanelor care au participat din partea organelor competente la primele cercetari.
(2) În capitolul prevazut la art. 138 lit.c) se vor indica, de asemenea, motivele pentru care s-a solicitat prelungirea termenului de cercetare.
(3) În capitolul prevazut la art. 138 lit.e) se va indica, de asemenea, data decesului, pentru cazul în care s-a produs un eveniment si ulterior a survenit decesul victimelor implicate în acest eveniment.
(4) În capitolul prevazut la art. 138 lit.g) se vor indica, de asemenea, datele de identificare ale angajatorilor la care sunt/au fost angajate victimele, numele reprezentantilor legali ai angajatorilor, numarul documentului prin care s-a certificat autorizarea de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii în munca, adresa punctului de lucru.
(5) În capitolul prevazut la art. 138 lit.h) se vor indica, de asemenea urmatoarele: numele, prenumele, cetatenia, vârsta, starea civila, numarul de copii minori, domiciliul, locul de munca la care este încadrat, profesia de baza, ocupatia în momentul accidentarii, vechimea în munca, în functie sau în meserie si la locul de munca, data efectuarii ultimului instructaj în domeniul securitatii si sanatatii în munca, iar pentru persoanele care, în momentul accidentarii, desfasurau o activitate pentru care este necesara autorizare, se va face referire si la aceasta.
(6) Capitolul prevazut la art. 138 lit.i) va contine urmatoarele subcapitole:
a) Descrierea detaliata a locul producerii evenimentului;
b) Descrierea detaliata a echipamentului de munca;
c) Descrierea detaliata a împrejurarilor;
d) Descrierea detaliata a modului în care s-a produs evenimentul.
(7) În capitolele prevazute la art. 138 lit.k)-m) se va face trimitere la reglementarile legale în vigoare, încalcate, precizând actele normative nerespectate, cu redarea integrala a textului acestora.
(8) Denumirea capitolul prevazut la art. 138 lit.o) se va schimba cu ?Propuneri pentru sanctiuni administrative si disciplinare?, în cazul accidentelor cercetate de catre comisia numita de catre angajator.
(9) Capitolele prevazute la art. 138 lit.w)-y) se vor regasi în procesul verbal de cercetare numai pentru evenimentele cercetate de catre inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii, conform competentelor.
(10) În cazul accidentelor cu ITM, procesul verbal de cercetare se va încheia cu capitolul prevazut la art. 138 lit.w) care va fi numit ?Viza angajatorului?.

Art. 140 În situatiile în care, din cercetare, rezulta ca accidentul nu întruneste conditiile pentru a fi încadrat ca accident de munca, se va face aceasta mentiune la capitolele procesului-verbal de cercetare prevazute la art. 138 lit.q) si lit.r) si se vor dispune masurile care trebuie luate de angajator, pentru prevenirea unor cazuri asemanatoare.

Art. 141 (1) În situatia în care, cu ocazia cercetarii unui eveniment, inspectorii de munca constata si sanctioneaza contraventii si, în acelasi timp, pentru faptele care constituie infractiuni fac propuneri de ancheta penala, în procesul-verbal de cercetare se va mentiona ca sanctiunile dispuse contravenientilor devin aplicabile imediat dupa finalizarea cercetarii, fara a se astepta instrumentarea cazului de catre organele de urmarire penala competente.
(2) Comisia de cercetare a unui eveniment numita de catre angajator poate face propuneri de sanctiuni disciplinare si/sau administrative, pe care le va mentiona în procesul-verbal de cercetare.

Art. 142 (1) Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se întocmeste în:
a) trei exemplare, în cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru angajatorul care înregistreaza accidentul, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul si asigurator;
b) mai multe exemplare, în cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca pentru lucratori cu angajatori diferiti, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul si asigurator;
c) cinci exemplare, în cazul accidentului de munca urmat de invaliditate, pentru angajatorul care înregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator;
d) cinci exemplare, în cazul accidentului de munca mortal sau al celui colectiv, precum si în cazul accidentului mortal în afara muncii, pentru angajatorul care înregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator;
e) cinci exemplare, în cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care înregistreaza incidentul, organele de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator.
(2) Procesul-verbal de cercetare poate fi întocmit într-un numar mai mare de exemplare, dupa caz.

Art. 143 (1) În cazul în care accidentul de munca s-a produs la un angajator, altul decît cel care îl înregistreaza, un exemplar din procesul-verbal de cercetare va fi trimis si acestuia.
(2) În cazul în care angajatorul la care se înregistreaza accidentul de munca îsi are sediul pe teritoriul altui judet decât cel pe raza caruia s-a produs accidentul, se va trimite un exemplar din procesul-verbal de cercetare inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia are sediul angajatorul.

Art. 144 În cazul evenimentelor care nu au fost comunicate si cercetate, dar persoana vatamata prezinta un certificat medical cu cod ?accident de munca?, angajatorul care si-a asumat atributiile în domeniul securitatii si sanatatii în munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va solicita acesteia o declaratie scrisa privind modul si împrejurarile în care s-a produs evenimentul.



Sectiunea a 4-a

Înregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase

Art. 145 Înregistrarea accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face în baza procesului-verbal de cercetare.

Art. 146 (1) Accidentul de munca produs în timpul prestarii unor servicii pe baza de contract, comanda sau alte forme legale încheiate în întreprinderea si/sau unitatea unui angajator, alta decât cea la care este încadrata victima, se înregistreaza potrivit clauzelor prevazute în acest sens, în documentele încheiate.
(2) În situatia în care documentul încheiat nu prevede clauze în acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situatiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentei norme, accidentul de munca se înregistreaza de catre angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului.
(3) Accidentul de munca produs în timpul prestarii unor servicii, pe baza de comanda, la domiciliul clientului, se înregistreaza de catre angajatorul la care este/a fost angajata victima.
(4) Accidentul de munca suferit de o persoana, aflata în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în întreprinderea si/sau unitatea altui angajator, se înregistreaza de catre angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului.
(5) Accidentele suferite în timpul stagiului de practica profesionala de catre elevi, studenti, ucenici si someri în perioada de reconversie profesionala se înregistreaza de catre angajatorul la care se efectueaza practica.
(6) Accidentul de munca suferit de o persoana, în cadrul activitatilor cultural-sportive, în timpul si din cauza îndeplinirii acestor activitati, se înregistreaza de catre institutia sau angajatorul care a organizat actiunea respectiva.
(7) Accidentul de munca produs ca urmare a unei actiuni întreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori înlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat din întreprinderea si/sau unitatea unui angajator, se înregistreaza de catre angajatorul la care s-a produs accidentul.
(8) În cazul accidentului produs ca urmare a unei actiuni întreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori înlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat, produs în afara întreprinderii si/sau unitatii unui angajator si care nu are nici o legatura cu acesta, înregistrarea se face de catre primaria pe raza careia s-a produs accidentul.
(9) Accidentul de munca de traseu se înregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetarii.
(10) Accidentul de munca de circulatie se înregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul raspunzator de conducerea si/sau de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului, conform concluziilor cercetarii.
(11) Accidentul produs în afara întreprinderii si/sau unitatii, ca urmare a neluarii unor masuri de securitate de catre un alt angajator, se înregistreaza de catre angajatorul din vina caruia s-a produs accidentul.
(12) Accidentul de munca suferit de însotitorii de încarcaturi, personalul de posta de la vagoanele C.F.R., angajati ai unor angajatori care, potrivit legii, sunt obligati sa delege însotitori pentru astfel de încarcaturi, pe mijloace de transport ce nu le apartin, se va înregistra de catre angajatorul raspunzator de organizarea activitatii care a avut ca urmare producerea accidentului, sau, dupa caz, în conditiile clauzelor prevazute în documentele încheiate.

Art. 147 Pentru unele situatii neprevazute în prezentele reglementari, cu privire la înregistrarea accidentelor de munca, inspectoratul teritorial de munca sau Inspectia Muncii va stabili modul de înregistrare a accidentului în cauza.

Art. 148 (1) Disparitia unei persoane, în conditiile unui accident de munca si în împrejurari care îndreptatesc presupunerea decesului acesteia, se înregistreaza ca accident mortal, dupa emiterea hotarârii judecatoresti, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul.
(2) Data înregistrarii accidentului de munca mortal coincide cu data înscrisa în hotarârea judecatoreasca.
(3) Angajatorul la care a fost angajata persoana disparuta va comunica, imediat, numarul si data hotarârii judecatoresti la inspectoratul teritorial de munca.

Art. 149 Accidentul de munca cu invaliditate se va înregistra pe baza procesului-verbal de cercetare întocmit de inspectoratul teritorial de munca.

Art. 150 (1) În baza procesului-verbal de cercetare întocmit de persoanele împuternicite prin lege, angajatorul la care se înregistreaza accidentul va completa FIAM.
(2) FIAM se completeaza pentru fiecare persoana accidentata în parte în câte 4 exemplare ce se înainteaza, spre avizare, dupa cum urmeaza:
a) inspectoratului teritorial de munca care a avizat dosarul de cercetare întocmit de comisia angajatorului, în termen de 3 zile lucratoare de la primirea avizului;
b) inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea, în termen de 3 zile lucratoare de la primirea procesului verbal de cercetare.
(3) Verificarea si avizarea FIAM de catre inspectoratul teritorial de munca se face în termen de 5 zile lucratoare de la primire formularului.
(4) Angajatorul la care se înregistreaza accidentul anexeaza FIAM-ul la dosarul sau la procesul verbal de cercetare si distribuie celelalte exemplare la persoana accidentata, inspectoratul teritorial de munca si asiguratorul pe raza caruia îsi are sediul social.
(5) În cazul în care victima unui accident de munca a fost propusa pentru pensionare odata cu emiterea deciziei de încadrare într-o grupa de invaliditate, se va completa un exemplar FIAM care se va anexa la dosarul de pensionare ce va fi înaintat unitatii de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca.

Art. 151 (1) Angajatorul va tine evidenta evenimentelor în:
a) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca, conform modelului din anexa nr.15;
b) Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase, conform nodelului din anexa nr.16;
c) Registrul unic de evidenta a accidentelor usoare, conform modelului din anexa nr.17;
d) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca care au ca urmare incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, conform modelului din anexa nr.18.
(2) În registrul prevazut la alin.(1) lit.d) se va tine evidenta accidentatilor în munca pentru care perioada de incapacitate temporara de munca este de minim 4 zile de lucru, fara a lua în calcul ziua producerii accidentului.
(3) Registrele de evidenta trebuie sa fie actualizate.

Art. 152 (1) În baza FIAM-ului si a proceselor-verbale de cercetare a incidentelor periculoase, inspectoratul teritorial de munca va tine evidenta tuturor accidentelor de munca si a incidentelor periculoase înregistrate de angajatorii care au sediul pe teritoriul judetului respectiv.
(2) Inspectoratul teritorial de munca va tine evidenta în:
a) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca;
b) Registrul unic de evidenta a incidentelor periculoase;
c) Registrul unic de evidenta a accidentatilor în munca care au ca urmare incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru.


Sectiunea a 5-a

Comunicarea, cercetarea si înregistrarea evenimentelor produse în afara granitelor României, în care sunt implicati lucratori ai unor angajatori români, aflati în îndeplinirea sarcinilor de stat, de interes public sau a îndatoririlor de serviciu


Art. 153 (1) Comunicarea evenimentelor, produse în afara granitelor tarii, în care sunt implicati lucratori ai unor angajatori români, se face conform prevederilor sectiunii a 2-a din prezenta norma metodologica.
(2) Orice eveniment, produs pe teritoriul altei tari cu ocazia efectuarii unor lucrari cu personal român, pe baza de contracte bilaterale, conventii internationale sau în alte conditii prevazute de lege, va fi comunicat, imediat, misiunii diplomatice sau oficiului consular român din tara respectiva si/sau angajatorului, de catre orice persoana care are cunostinta despre acesta.
(3) Orice accident, suferit de personalul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare române, care functioneaza pe teritoriul altor tari, precum si orice accident suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara granitelor României, vor fi comunicate, imediat, misiunii diplomatice sau oficiului consular român din tara respectiva.
(4) Se va proceda conform prevederilor alin.(2) si în cazul lucratorilor aflati în delegatie în afara granitelor României, în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
(5) Conducatorul misiunii diplomatice sau al oficiului consular român, care a primit comunicarea, va anunta imediat Ministerul Afacerilor Externe din România.
(6) Ministerul Afacerilor Externe va comunica angajatorului persoanei vatamate producerea evenimentului.

Art. 154 (1) Cercetarea evenimentelor produse în afara granitelor tarii, în care sunt implicati lucratori ai unor angajatori români, se va face conform prevederilor din Sectiunea a 3-a a prezentului capitol.
(2) La cercetarea evenimentelor prevazute la alin.(1) poate participa un delegat din partea misiunii diplomatice sau oficiului consular român din tara respectiva.
(3) Ministerul Afacerilor Externe Român raspunde de cercetarea evenimentelor în care au fost implicati lucratorii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare române si persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara granitelor României, aflati în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
(4) Cercetarea evenimentelor mentionate la alin.(1) se efectueaza de catre:
a) organele competente din tara respectiva, sub aspect infractional;
b) angajatorii români.
(5) În cazul evenimentelor care au produs invaliditate, confirmata prin decizie, deces, accidente colective, inclusiv în cazul persoanelor date disparute si în cazul incidentului periculos, Inspectia Muncii poate delega reprezentanti care sa efectueze cercetarea la fata locului.
(6) În situatia prevazuta la alin.(5), cercetarea se va finaliza de catre Inspectia Muncii sau inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia are sediul angajatorul român, dupa caz.
(7) Cheltuielile efectuate cu ocazia deplasarii în vederea finalizarii cercetarii, în conditiile mentionate la alin.(5), vor fi suportate de catre angajatorul român care a încheiat contractul cu partenerul strain sau de catre angajatorul la care este încadrat accidentatul.

Art. 155 (1) De întocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor raspunde angajatorul care a încheiat contractul cu partenerul strain, în cazul efectuarii de lucrari cu personal român, si, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, în cazul accidentelor suferite de angajatii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare române si persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public în afara granitelor României, aflati în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
(2) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 131 si se va completa cu:
a) copii de pe originalele documentelor de cercetare, emise de organele competente din tara pe teritoriul careia s-a produs evenimentul, precum si traducerea acestora în limba româna;
b) copie de pe contractul încheiat cu partenerul strain, din care sa rezulte cine a încheiat contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrari se executa, pe ce durata, locul unde se executa lucrarile respective, clauzele privind securitatea si sanatatea în munca, modul în care se face comunicarea si cercetarea evenimentelor si înregistrarea accidentelor de munca.
(3) Dosarul de cercetare a evenimentelor se va întocmi în numarul de exemplare precizat la art. 133 .
(4) Imediat dupa finalizarea dosarului de cercetare, angajatorul român semnatar al contractului cu partenerul strain va proceda conform prevederilor prezentului capitol.

Art. 156 Înregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face de catre angajatorul român se face conform prevederilor din Sectiunea a 4-a a prezentului capitol.


Sectiunea a 6-a

Comunicarea si cercetarea evenimentelor produse pe teritoriul României în care sunt implicati cetateni straini aflati în îndeplinirea atributiilor de serviciu


Art. 157 (1) Orice eveniment produs pe teritoriul României, în care sunt implicati cetateni straini aflati în îndeplinirea atributiilor de serviciu, va fi comunicat, imediat, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut loc, de catre angajator sau de catre orice alta persoana care are cunostinta despre eveniment.
(2) Inspectoratul teritorial de munca care a primit comunicarea va înstiinta misiunea diplomatica sau consulatul tarii din care provine persoana accidentata, prin intermediul Inspectiei Muncii.

Art. 158 (1) Cercetarea unor astfel de evenimente se face de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia au avut loc, împreuna cu celelalte organe competente, precum si cu reprezentanti ai angajatorului strain implicat in eveniment sau de catre Inspectia Muncii, conform art.29 alin.(1) lit.c) din Legea nr.319/2006.
(2) La cercetare poate participa un reprezentant al misiunii diplomatice sau al consulatului tarii respective.
(3) Termenul cercetare este cel prevazut la art. 129 din prezentul capitol.
(4) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 131 din prezentul capitol.
(5) Dosarul de cercetare se va întocmi în numarul de exemplare precizat la art. 133 si o copie a dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde provine accidentatul de catre inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea.


Sectiunea a 7- a

Semnalarea bolilor profesionale

Art. 159 Bolile profesionale, cât si suspiciunile de boli profesionale se vor semnala obligatoriu de catre toti medicii care depisteaza astfel de îmbolnaviri, indiferent de specialitate si locul de munca, cu prilejul oricarei prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate.

Art. 160 (1) Medicul care suspecteaza o boala profesionala completeaza fisa de semnalare BP1, prezentata în anexa nr.19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa la unitatea sanitara de medicina muncii, în vederea precizarii diagnosticului de boala profesionala.
(2) Medicul specialist de medicina muncii examineaza bolnavul, stabileste diagnosticul si completeaza fisa de semnalare BP1 pe care o trimite oficial la Autoritatea de sanatate publica teritoriala sau a municipiului Bucuresti, în termen de maximum 7 zile de la precizarea diagnosticului.


Sectiunea a 8-a

Cercetarea bolii profesionale

Art. 161 Dupa primirea fisei de semnalizare BP1, medicul specialist de medicina muncii din cadrul Autoritatii de sanatate publica teritoriale sau a municipiului Bucuresti, cerceteaza, conform rutei profesionale, cauzele îmbolnavirii profesionale.

Art. 162 Cercetarea se face în prezenta angajatorului sau a reprezentantului acestuia, sau, dupa caz, a persoanelor fizice autorizate în cazul profesiilor liberale, precum si a inspectorului din cadrul inspectiei teritoriale de munca, la solicitarea autoritatii de sanatate publica teritoriale sau a municipiului Bucuresti.

Art. 163 Cercetarea are drept scop confirmarea sau infirmarea caracterului profesional al îmbolnavirii respective, si se finalizeaza cu redactarea si semnarea Procesului verbal de cercetare, prezentat în anexa nr.20.

Art. 164 Procesul verbal de cercetare este semnat de toti cei care au luat parte la cercetare, conform competentelor, mentionându-se în mod special cauzele îmbolnavirii, responsabilitatea conducatorilor procesului de productie respectiv si masurile tehnice si organizatorice necesare, pentru prevenirea unor boli profesionale similare.

Art. 165 În situatia în care angajatorul sau reprezentantul acestuia, sau, dupa caz, persoana fizica autorizata în cazul profesiilor liberale, sau inspectorul de munca, nu sunt de acord cu concluziile stabilite în procesul-verbal de cercetare sau cu masura tehnica sau organizatorica formulata, se pot adresa, în scris, în termen de 15 zile de la data primirii procesului-verbal de cercetare, la Autoritatea de sanatate publica judeteana, sau a municipiului Bucuresti.

Art. 166 Solutiile adoptate în aceste situatii vor fi comunicate în scris celor interesati, în termen de 20 de zile de la data primirii contestatiei si ramân definitive.

Art. 167 Procesul verbal de cercetare se înmâneaza angajatorului, medicului care a semnalat îmbolnavirea pentru evidenta îmbolnavirilor profesionale si pentru a urmari realizarea masurilor prescrise, precum si medicului de medicina muncii din Autoritatea de sanatate publica.

Art. 168 Pe baza confirmarii caracterului profesional al îmbolnavirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, declara cazul de îmbolnavire profesionala, completând fisa de declarare BP2 , prezentata în anexa nr.21.


Sectiunea a 9-a

Declararea bolilor profesionale

Art. 169 Declararea bolilor profesionale se face pe baza urmatoarelor documente, care vor fi pastrate sub forma de dosar, la Autoritatea de sanatate publica:
a) istoricul de expunere profesionala (documentul care certifica ruta profesionala si anume copie dupa carnetul de munca);
b) istoricul starii de sanatate la locul de munca (documentul eliberat de medicul de medicina muncii care asigura asistenta de medicina muncii la unitatea respectiva);
c) document medical care precizeaza diagnosticul de boala profesionala (biletul de iesire emis de clinica/sectia de medicina muncii din structura spitalelor, sau adeverinta medicala emisa de medicul de medicina muncii care a precizat diagnosticul de boala profesionala, în cazul în care bolnavul nu a fost internat);
d) procesul verbal de cercetare a cazului de boala profesionala;
e) copie dupa fisa de semnalare BP1.

Art. 170 Declararea bolilor profesionale se face de catre Autoritatea de sanatate publica pe baza documentelor precizate la art. 169 prin completarea Fisei de declarare BP2 care reprezinta formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate.

Art. 171 În cazul în care unitatea la care s-a produs îmbolnavirea a fost desfiintata, sau nu mai exista la momentul precizarii diagnosticului de boala profesionala, cazul respectiv se poate declara prin Fisa de declarare BP2 pe baza documentelor solicitate la art. 169 , cu exceptia procesului verbal de cercetare a cazului.

Art. 172 Cazurile de pneumoconioze, precum si cazurile de cancer profesional se înregistreaza la ultimul agent economic unde a lucrat bolnavul si unde exista factorii de risc ai bolii profesionale respective; ele se declara si se pastreaza în evidenta de catre Autoritatea de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti din judetul sau din municipiul Bucuresti în care se afla agentul economic respectiv.

Art. 173 Autoritatea de sanatate publica este raspunzatoare pentru corectitudinea datelor înscrise în fisa de declarare BP2.

Art. 174 Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioza se confirma numai pe baza diagnosticului precizat de catre comisiile regionale de pneumoconioze, potrivit reglementarilor în vigoare.


Sectiunea a 10-a

Raportarea bolilor profesionale

Art. 175 Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza lunar si anume în cursul lunii în care s-a produs îmbolnavirea, de catre Autoritatea de sanatate publica teritoriala si a municipiului Bucuresti la Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, la Centrul de Calcul si Statistica Sanitara Bucuresti, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilite conform legii.

Art. 176 La nivelul Centrului national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale se constituie Registrul operativ national informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizeaza lunar cu datele din fisele BP2.

Art. 177 Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale reprezinta forul metodologic care asigura asistenta si îndrumare tehnica profesionala în domeniul bolilor profesionale.

Art. 178 Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale raporteaza semestrial datele privind morbiditatea profesionala Autoritatii de sanatate publica din Ministerul Sanatatii Publice.

Art. 179 Centrul national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale transmite informatiile de interes public privind bolile profesionale tuturor institutiilor implicate în activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor.

Art. 180 Lista bolilor profesionale ale caror declarare, cercetare si evidenta sunt obligatorii este cuprinsa în anexa nr.22.

Art. 181 Structurile de medicina muncii din autoritatile de sanatate publica judetene vor raporta cu o periodicitate anuala Centrului national de coordonare metodologica si informare privind bolile profesionale situatia absenteismului medical prin boli profesionale pentru cazurile noi declarate în anul respectiv.

Art. 182 Intoxicatia acuta profesionala se declara, se cerceteaza si se înregistreaza atât ca boala profesionala, cât si ca accident de munca.


Sectiunea a 11-a

Bolile legate de profesie

Art. 183 Lista bolilor legate de profesie este prezentata în anexa nr.23.

Art. 184 Bolile legate de profesie nu se declara, acestea se dispensarizeaza medical si se comunica angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sanatatea lucratorilor, în vederea luarii masurilor tehnico organizatorice de normalizare a conditiilor de munca.


Sectiunea a 12-a

Dispozitii finale

Art. 185 În contractele încheiate între angajatori pentru prestarea de activitati si servicii vor fi prevazute clauze privind raspunderile referitoare la comunicarea, cercetarea si înregistrarea unor eventuale accidente de munca.

Art. 186 (1) Victimele sau familia victimelor unui eveniment urmat de incapacitate temporara de munca, invaliditate sau deces au dreptul sa sesizeze sau sa se informeze la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia a avut loc accidentul.
(2) Daca în urma investigatiilor rezulta ca sunt întrunite conditiile unui accident de munca, inspectoratul teritorial de munca va lua masuri pentru efectuarea cercetarii în conformitate cu prevederile prezentei norme metodologice.
(3) În situatiile prevazute la alin.(1), inspectoratul teritorial de munca va raspunde sesizarilor conform prevederilor legale sau va elibera, la cerere, o copie a procesului verbal de cercetare a evenimentului.

Art. 187 (1) În situatia în care angajatorul, lucratorii responsabili de încalcarea prevederilor legale, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a evenimentului, se pot adresa la inspectoratul teritorial de munca sau, dupa caz, la Inspectia Muncii, în termen de 15 zile calendaristice de la data primirii acestuia.
(2) Solutiile adoptate la situatiile prevazute la alin.(1) vor fi comunicate celor interesati, în termen legal si ramân definitive.

Art. 188 Dosarele si procesele-verbale de cercetare a evenimentelor, precum si registrele de evidenta se pastreaza în arhiva timp de minimum 50 de ani de la data producerii evenimentului iar pentru incidente periculoase, termenul este de minimum 10 ani.
Art. 188
Art. 189 (1) Informatiile privind sanatatea lucratorilor se pastreaza la Institutul de Sanatate Publica Bucuresti si la autoritatile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti si, dupa caz, pot fi folosite în scopul întocmirii rapoartelor statistice nenominalizate.
(2) Informatiile sunt confidentiale si pot fi transmise la solicitare scrisa lucratorilor care se afla în evidenta cu boli profesionale.



CAPITOLUL VIII


Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitatii si sanatatii în munca


Sectiunea 1

Prvederi generale

Art. 190 Prezentul capitol are ca scop stabilirea tipurilor de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitatii si sanatatii în munca care se supun avizarii, a cerintelor care stau la baza realizarii acestora, precum si a procedurii de avizare.

Art. 191 Documentatiile care se supun avizarii sunt:
a) filme sau imagini, pe pelicula sau suport magnetic, cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii în munca;
b) afise, pliante, brosuri din domeniul securitatii si sanatatii în munca;
c) module de curs destinate instruirii în domeniul securitatii si sanatatii în munca, elaborate de prestatorii de servicii;
d) diapozitive, diafilme si alte asemenea.


Sectiunea a 2-a

Cerinte de realizare a documentatiilor

Art. 192 Cerintele generale pentru realizarea documentatiilor specificate la art. 191 sunt:
a) continutul sa fie în concordanta cu legislatia în domeniul securitatii si sanatatii în munca în vigoare;
b) sa prezinte informatia într-o forma accesibila, completa si usor de asimilat;
c) continutul si realizarea sa fie în concordanta cu nivelul de pregatire al subiectilor carora li se adreseaza.

Art. 193 Cerintele specifice pentru realizarea filmelor cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii în munca sunt:
a) scenariul si regia sa asigure perceperea corecta si clara a mesajului;
b) imagine clara si sugestiva;
c) sonor clar si sugestiv;
d) forme de prezentare : filmare reala sau animatie;
e) durata proiectiei : 10 20 minute.

Art. 194 Cerintele specifice pentru realizarea afiselor si pliantelor din domeniul securitatii si sanatatii în munca sunt:
a) grafica simpla, fara greseli tehnice, subliniindu-se elementele principale ale temei eliminându-se detaliile nesemnificative;
b) utilizarea unor culori vii, contrastante, în concordanta cu subiectul, respectiv culori deschise pentru situatii pozitive si culori închise pentru situatii negative;
c) fara text sau cu text scurt, concis si vizibil, cu dimensiunea literelor aleasa astfel încât sa permita citirea textului de la o distanta de 4 5 m;
d) subiectul sa ocupe circa 60% din suprafata afisului iar marginile sa fie suficient de mari pentru a-l izola de fondul pe care este aplicat;
e) marimea afisului va fi aleasa în functie de scopul urmarit si locul în care va fi expus;
f) materialele din care sunt realizate sa fie adecvate mediilor în care vor fi utilizate, respectiv sa fie rezistente la actiunea factorilor din mediul în care sunt amplasate si/sau utilizate (umiditate, agenti chimici, etc.).

Art. 195 Cerintele specifice pentru realizarea brosurilor din domeniul securitatii si sanatatii în munca sunt:
a) sa prezinte informatiile clar si concis;
b) sa se axeze pe o tema concreta;
c) sa prezinte un interes practic cât mai larg.

Art. 196 Cerintele specifice pentru elaborarea suportului de curs destinat instruirii lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca sunt:
a) sa fie elaborat în baza unei documentari bibliografice la zi;
b) sa utilizeze terminologia specifica securitatii si sanatatii în munca;
c) sa fie elaborat pe o tematica orientata spre grupuri tinta de lucratori si tipul instruirii, dezvoltata efectiv pentru înlaturarea problemelor de securitate si sanatate în munca ce rezulta din evaluarea riscurilor si adaptata evolutiei riscurilor sau aparitiei de riscuri noi;
d) sa fie redactat clar, concis, accesibil, adaptat nivelului de pregatire al grupului tinta caruia îi este destinat;
e) informatiile sa fie sistematizate, într-o organizare logica a continutului, orientate spre situatii concrete de munca;
f) sa cuprinda ilustratii, desene, scheme, pictograme si tabele explicative, daca este necesar;
g) sa evidentieze consecintele neaplicarii si/sau nerespectarii legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii în munca.

Art. 197 Cerintele specifice pentru realizarea diapozitivelor si diafilmelor sunt:
a) pe cât posibil sa fie realizate color si sa fie clare;
b) sa fie însotite de scheme explicative;
c) textele care le însotesc sa fie redactate clar si concis fara a da nastere la interpretari;
d) sa fie realizate într-o succesiune logica.


Sectiunea a 3-a

Avizarea documentatiilor

Art. 198 Documentatiile prevazute la art. 191 pot fi difuzate sau comercializate, numai daca sunt avizate de catre Comisia de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire în domeniul securitatii si sanatatii în munca, denumita în continuare Comisia de abilitare si avizare, din judetul în care îsi are sediul elaboratorul.

Art. 199 Pentru avizarea documentatiilor solicitantul va transmite prin posta Comisiei de abilitare si avizare din judetul în care îsi are sediul elaboratorul o cerere conform modelului din anexa nr.24 însotita de un dosar care cuprinde:
a) copie dupa certificatul de înregistrare la Registrul Comertului si, dupa caz, anexa la acesta;
b) un scurt memoriu de prezentare a documentatiei;
c) doua exemplare din documentatia supusa avizarii;
d) în cazul diapozitivelor si diafilmelor se vor transmite: originalul si doua copii pe suport hârtie.

Art. 200 (1) Comisia de abilitare si avizare va transmite prin posta avizul sau decizia de respingere motivata, în termen de 30 de zile de la data primirii solicitarii.
(2) Avizul comisiei, prezentat în anexa nr.25, va fi însotit de un exemplar din documentatia transmisa de solicitant care va purta stampila Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
(3) Decizia de respingere, prezentata în anexa nr.26, va fi însotita de cele doua exemplare de documentatie transmisa de solicitant pentru a fi refacuta în sensul celor precizate în decizie.


Sectiunea a 4-a

Dispozitii finale

Art. 201 (1) Comisia de abilitare si avizare la nivel teritorial va fi numita prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.
(2) În comisia de avizare pot fi cooptati si specialisti din domeniul pedagogic, cinematografie, arte plastice, dupa caz.

Art. 202 (1) Difuzarea sau comercializarea documentatiilor prevazute la art. 191 vor fi însotite de o copie a avizului.
(2) Angajatorul care utilizeaza documentatiile prevazute la art. 191 trebuie sa detina o copie a avizului.

Art. 203 (1) Respingerea avizarii unei documentatii poate face obiectul unei contestatii depuse la Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei în termen de maximum 15 zile de la data primirii deciziei de respingere.
(2) Solutiile adoptate ca raspuns la contestatie vor fi comunicate celor interesati în termen de 30 de zile de la data primirii contestatiei si ramân definitive.

Art. 204 (1) Daca în timpul controalelor se constata diferente între documentatia avizata si cea folosita în activitatea curenta inspectorul de munca dispune masuri pentru retragerea documentatiei neconforme si comunica în scris Comisiei de abilitare si avizare teritoriale situatia constatata, cu propunerea de suspendare sau de retragere a avizului.
(2) Comisia de abilitare si avizare teritoriala aduce la cunostinta titularului de aviz situatia constatata pentru ca acesta sa-si prezinte punctul de vedere.
(3) Comisia de abilitare si avizare teritoriala analizeaza comunicarea inspectorului de munca împreuna cu punctul de vedere al titularului de aviz si emite o decizie de suspendare sau de retragere a avizului, dupa caz.
(4) Suspendarea se poate face pe o perioada determinata, în functie timpul necesar pentru remedierea deficientelor constatate.
(5) (4) Decizia de retragere a avizului poate face obiectul unei contestatii în conditiile prevazute la art. 203

Art. 205 (1) În situatia în care titularul de aviz intentioneaza sa aduca modificari unei documentatii avizate are obligatia sa comunice Comisiei de abilitare si avizare teritoriale continutul acestor modificari.
(2) Comisia de abilitare si avizare teritoriala analizeaza daca modificarile asupra documentatiei sunt interventii minore sau majore si decide mentinerea avizului sau necesitatea unei noi avizari.

HG 955/2010 pentru modificarea si completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legea 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca actualizata la 25 septembrie 2010 aprobate prin Hotarârea Guvernului nr. 1.425/2006

Monitorul Oficial nr. 0661 din 27 Septembrie 2010
Actul nr. 955 din 08 Septembrie 2010
Emitent: Guvernul României

In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata,

Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.

ART. I
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. La articolul 2, punctul 5 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„5. accident care produce incapacitate temporara de munca (ITM) – accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical sau, dupa caz, prin alte documente medicale, potrivit prevederilor legale;”.
2. La articolul 2 punctul 10, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„c) accident care a antrenat vatamarea sau decesul, petrecut pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde isi incaseaza salariul si invers, daca acesta este organizat de angajator in afara unitatii;”.
3. Articolul 4 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 4. – Nu se autorizeaza, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice:
a) persoanele juridice pentru care autorizarea functionarii, inclusiv din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca, se efectueaza in temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati economice, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale pentru care procedura de inregistrare in registrul comertului si de autorizare a functionarii este reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale, cu modificarile ulterioare.”
4. Articolul 10 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 10. – (1) In cazul in care in cadrul controalelor se constata incalcari ale prevederilor legale din domeniul securitatii si sanatatii in munca, inspectorul de munca poate dispune sistarea activitatii si, respectiv, poate propune inspectoratului teritorial de munca inscrierea masurii sistare a activitatii in certificatul constatator.
(2) In baza propunerii inspectorului de munca, inspectoratul teritorial de munca consemneaza in certificatul constatator masura sistarii activitatii prevazuta la alin. (1).”
5. La articolul 14, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„c) prin infiintarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire si protectie;”.
6. La articolul 15 alineatul (1), punctele 2, 3, 5, 7, 17 si 29 se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„2. elaborarea, indeplinirea, monitorizarea si actualizarea planului de prevenire si protectie;
3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca, tinand seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/intreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de lucru, si difuzarea acestora in intreprindere si/sau unitate numai dupa ce au fost aprobate de catre angajator;
…………………………………………………………………
5. verificarea insusirii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si protectie, a instructiunilor proprii, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca stabilite prin fisa postului;
…………………………………………………………………
7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea, in scris, a periodicitatii instruirii adecvate pentru fiecare loc de munca in instructiunile proprii, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca si verificarea insusirii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite;
…………………………………………………………………
17. efectuarea controalelor interne la locurile de munca, cu informarea, in scris, a angajatorului asupra deficientelor constatate si asupra masurilor propuse pentru remedierea acestora;
…………………………………………………………………
29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul indeplinirii obligatiilor si atributiilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca;”.
7. La articolul 15 alineatul (1), dupa punctul 31 se introduc doua noi puncte, punctele 32 si 33, cu urmatorul cuprins:
„32. evidenta echipamentelor, zonarea corespunzatoare, asigurarea/urmarirea ca verificarile si/sau incercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate la timp si de catre persoane competente ori alte activitati necesare, potrivit prevederilor Hotararii Guvernului nr. 1.058/2006 privind cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive;
33. alte activitati necesare/specifice asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.”
8. La articolul 15, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu urmatorul cuprins:
„(3) Evaluarea riscurilor cu privire la securitatea si sanatatea in munca la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv pentru grupurile sensibile la riscuri specifice, trebuie revizuita, cel putin, in urmatoarele situatii:
a) ori de cate ori intervin schimbari sau modificari in ceea ce priveste tehnologia, echipamentele de munca, substantele ori preparatele chimice utilizate si amenajarea locurilor de munca/posturilor de munca;
b) dupa producerea unui eveniment;
c) la constatarea omiterii unor riscuri sau la aparitia unor riscuri noi;
d) la utilizarea postului de lucru de catre un lucrator apartinand grupurilor sensibile la riscuri specifice;
e) la executarea unor lucrari speciale.”
9. Articolul 16 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 16. – (1) In cazul intreprinderilor cu pana la 9 lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) activitatile desfasurate in cadrul intreprinderii nu sunt dintre cele prevazute in anexa nr. 5;
b) angajatorul isi desfasoara activitatea profesionala in mod efectiv si cu regularitate in intreprindere si/sau unitate;
c) angajatorul a urmat cel putin un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata minima de 40 de ore si continutul prevazut in anexa nr. 6 lit. A, fapt care se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire.
(2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza serviciul intern de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme metodologice.
(3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.”
10. Articolul 17 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 17. – (1) In cazul intreprinderilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv, angajatorul poate efectua activitatile din domeniul securitatii si sanatatii in munca, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) sunt respectate prevederile art. 16 alin. (1) lit. a)-c);
b) riscurile identificate nu pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces ori invaliditate.
(2) In situatia in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori poate organiza unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie si/sau poate sa apeleze la servicii externe, in conditiile prezentelor norme metodologice.
(3) In cazul in care angajatorul/lucratorii desemnati/serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.”
11. Articolul 18 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 18. – (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 50 si 249 de lucratori, angajatorul trebuie sa desemneze unul sau mai multi lucratori ori sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie din cadrul intreprinderii.
(2) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor prevazute la alin. (1) care desfasoara activitati dintre cele prevazute in anexa nr. 5, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie.
(3) In cazul in care lucratorii desemnati, serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.”
12. Articolul 19 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 19. – (1) In cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 250 de lucratori, angajatorul trebuie sa organizeze unul sau mai multe servicii interne de prevenire si protectie.
(2) In cazul in care serviciile interne de prevenire si protectie nu au capacitatile si aptitudinile necesare pentru efectuarea tuturor activitatilor de prevenire si protectie prevazute la art. 15, angajatorul trebuie sa apeleze la unul sau mai multe servicii externe pentru acele activitati de prevenire si protectie pe care nu le poate desfasura cu personalul propriu.”
13. Articolul 20 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 20. – (1) Desemnarea nominala a lucratorului/lucratorilor pentru a se ocupa de activitatile de prevenire si protectie se face prin decizie scrisa a angajatorului.
(2) Angajatorul va desemna lucratorul numai din randul lucratorilor cu care are incheiat contract individual de munca cu norma intreaga.
(3) Angajatorul va consemna in fisa postului activitatile de prevenire si protectie pe care lucratorul desemnat are capacitatea, timpul necesar si mijloacele adecvate sa le efectueze.”
14. Articolul 21 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 21. – Pentru a putea sa desfasoare activitatile de prevenire si protectie, lucratorul desemnat trebuie sa indeplineasca cel putin cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, potrivit prevederilor art. 49, sau prevederile art. 51^1 lit. a).”
15. Articolul 23 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 23. – (1) Serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 sau prevederile art. 51^1 si, dupa caz, alti lucratori.
(2) Conducatorul serviciului intern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 51^1 lit. b).
(3) Incepand cu data de 1 iulie 2011, serviciul intern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care au contract individual de munca cu norma intreaga incheiat cu angajatorul.”
16. Articolul 27 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 27. – Serviciul intern de prevenire si protectie poate sa asigure si supravegherea sanatatii lucratorilor, daca dispune de personal cu capacitate profesionala si de mijloace materiale adecvate, in conditiile legii.”
17. Articolul 32 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 32. – (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa fie format din lucratori care indeplinesc cel putin cerintele prevazute la art. 49 sau prevederile art. 51^1 si, dupa caz, alti lucratori.
(2) Conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 51^1 lit. b).
(3) In cazul in care serviciul extern de prevenire si protectie este format dintr-o singura persoana, aceasta trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute la art. 50 sau prevederile art. 51^1 lit. b).
(4) Incepand cu data de 1 iulie 2011, o persoana poate sa ocupe functia de conducator la un singur serviciu extern de prevenire si protectie.”
18. Articolul 33 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 33. – (1) Contractul incheiat intre angajator si serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa cuprinda si urmatoarele:
a) activitatile de prevenire si protectie care vor fi desfasurate de catre fiecare serviciu extern de prevenire si protectie;
b) modul de colaborare cu lucratorii desemnati/serviciile interne si/sau cu alte servicii externe de prevenire si protectie;
c) clauze privind solutionarea litigiilor aparute intre parti.
(2) Serviciile externe de prevenire si protectie au obligatia sa puna la dispozitia beneficiarilor de servicii informatiile prevazute la art. 26 si 27 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii si libertatea de a furniza servicii in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.”
19. Articolul 34 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 34. – (1) Serviciul extern de prevenire si protectie trebuie sa intocmeasca un raport de activitate semestrial, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 10.
(2) Raportul trebuie inaintat, in termen de 15 zile de la incheierea semestrului, inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia serviciul extern de prevenire si protectie isi are sediul social.”
20. Articolul 36 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 36. – (1) Serviciile externe de prevenire si protectie pot sa isi desfasoare activitatea numai daca sunt in posesia unui certificat de abilitare a serviciului extern de prevenire si protectie, denumit in continuare certificat de abilitare, emis de comisia prevazuta la alin. (2), sau in conditiile art. 45^1-45^4.
(2) In cadrul fiecarui inspectorat teritorial de munca, respectiv al municipiului Bucuresti, prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei, se constituie o comisie de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumita in continuare Comisia de abilitare si avizare.
(3) Membrii Comisiei de abilitare si avizare prevazute la alin. (2) sunt:
a) reprezentantul conducerii din cadrul inspectoratului teritorial de munca – presedinte;
b) reprezentantul nominalizat al comisiei de autorizare judetene sau a municipiului Bucuresti, infiintata de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor;
c) reprezentantul teritorial al asiguratorului pentru accidente de munca si boli profesionale.
(4) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare este asigurat de persoane din cadrul inspectoratului teritorial de munca, numite de catre conducerea acestuia.
(5) Atributiile secretariatului Comisiei de abilitare si avizare se stabilesc prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.
(6) Secretariatul Comisiei de abilitare si avizare asigura:
a) cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele membre ale Uniunii Europene sau Spatiului Economic European, prin intermediul sistemului de informare al pietei interne (IMI), in numele Comisiei de abilitare si avizare, potrivit prevederilor legale;
b) verificarea legalitatii documentelor eliberate de autoritati competente din alte state membre, depuse in vederea abilitarii, avizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, in cazul in care Comisia de abilitare si avizare considera ca este necesar.”
21. Articolul 37 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 37. – (1) In vederea abilitarii pentru activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15, solicitantii vor transmite un dosar care va cuprinde urmatoarele documente:
a) cerere de abilitare pentru servicii externe de prevenire si protectie, potrivit modelului prezentat in anexa nr. 8;
b) opisul documentelor din dosar;
c) copie de pe certificatul de inregistrare la registrul comertului, care sa contina codul CAEN corespunzator activitatii pentru care se abiliteaza, si, dupa caz, copie de pe actul constitutiv;
d) lista cu personalul care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
e) copii ale documentelor care atesta pregatirea profesionala si nivelul de pregatire, potrivit prevederilor art. 31 si 32, a personalului care va desfasura activitati in domeniul securitatii si sanatatii in munca;
f) curriculum vitae pentru personalul care va desfasura activitatile de prevenire si protectie;
g) copii ale documentelor care atesta vechimea de cel putin 5 ani in domeniul securitatii si sanatatii in munca, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;
h) memoriu de prezentare, din care sa rezulte mijloacele materiale si resursele umane de care dispun;
i) copii ale deciziei de numire si contractului individual de munca, pe perioada nedeterminata, pentru conducatorul serviciului extern de prevenire si protectie;
j) copii ale contractelor individuale de munca ale personalului de executie din serviciul extern de prevenire si protectie;
k) declaratii ale personalului serviciului extern de prevenire si protectie privind pastrarea confidentialitatii, in timpul si dupa incetarea desfasurarii activitatilor de prevenire si protectie, asupra informatiilor la care are acces.
(2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) lit. e) dosarele depuse de solicitantii care au lucrat cel putin 5 ani in compartimentele cu atributii in domeniul securitatii si sanatatii in munca din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Inspectiei Muncii, inspectoratelor teritoriale de munca, Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si caselor teritoriale de pensii, precum si din cadrul institutiilor similare din statele membre ale Uniunii Europene sau Spatiului Economic European si care, la data depunerii dosarului in vederea abilitarii, nu mai sunt in activitate in aceste institutii.
(3) Dovada indeplinirii cerintelor prevazute de prezentul articol poate fi facuta si prin documente eliberate de o autoritate competenta dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau din Spatiul Economic European, intocmite intr-un scop echivalent sau din care sa reiasa ca sunt indeplinite cerintele respective, prezentate in copie certificata de catre solicitant si insotite de o traducere neoficiala in limba romana.
(4) Memoriul de prezentare prevazut la alin. (1) lit. h) trebuie sa contina, cel putin, informatii cu privire la:
a) sediu social;
b) baza tehnico-materiala;
c) activitatile de prevenire si protectie prevazute la art. 15 pe care intentioneaza sa le desfasoare.”
22. Articolul 38 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 38. – (1) Solicitantul trebuie sa transmita dosarul prevazut la art. 37, prin posta, cu confirmare de primire, cu cel putin 10 zile inainte de data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare.
(2) Cererile se inregistreaza in ordinea primirii lor.
(3) Procedurile si formalitatile legate de procesarea cererilor vor respecta prevederile art.12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.”
23. Articolul 39 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 39. – (1) Comisia de abilitare si avizare isi desfasoara activitatea in baza propriului regulament de organizare si functionare, aprobat de presedintele acesteia.
(2) Comisia de abilitare si avizare are urmatoarele obligatii:
a) sa afiseze data intrunirii la sediul sau, pe pagina proprie de internet sau in presa locala, cu cel putin 15 zile inainte;
b) sa se intruneasca cel putin o data pe trimestru, in functie de numarul de dosare primite;
c) sa analizeze dosarele solicitantilor cu respectarea prevederilor art. 37 si 42;
d) sa analizeze cazurile prevazute la art. 41-44 si sa decida in consecinta;
e) sa elibereze certificatele de abilitare, potrivit modelului prevazut in anexa nr. 9, pentru solicitantii care indeplinesc conditiile prevazute de prezentele norme metodologice pentru serviciile externe de prevenire si protectie;
f) sa restituie solicitantilor, prin posta, dosarele care nu contin toate documentele prevazute la art. 37 si sa motiveze aceasta decizie;
g) sa transmita titularilor, prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 10 zile de la data intrunirii Comisiei de abilitare si avizare, certificatele de abilitare emise;
h) sa tina evidenta certificatelor de abilitare emise si sa arhiveze dosarele in baza carora s-au emis;
i) sa intocmeasca Lista serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate, precum si a celor carora li s-a retras certificatul de abilitare si sa transmita aceasta lista la Inspectia Muncii;
j) sa instiinteze serviciile externe de prevenire si protectie care fac obiectul prevederilor art. 45^1-45^4 si care au notificat Comisia de abilitare si avizare si sa asigure inscrierea acestor servicii in listele respective;
k) sa asigure, prin secretariat, cooperarea administrativa cu celelalte autoritati din statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European, prin intermediul IMI, potrivit prevederilor legale;
l) sa verifice, prin secretariat, legalitatea documentelor eliberate de autoritati competente din alte state membre, depuse in vederea autorizarii sau notificarii, dupa caz, prin IMI, potrivit prevederilor legale, in cazul in care este necesar.”
24. La articolul 40, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 40. – (1) Solicitantul caruia nu i s-a acordat abilitarea are dreptul, in termen de 30 de zile de la data primirii instiintarii, sa faca contestatie la Comisia de contestatii constituita in cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale.”
25. Articolul 41 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 41. – (1) Certificatul de abilitare se retrage de catre Comisia de abilitare si avizare care l-a eliberat daca solicitantul nu a depus doua rapoarte semestriale consecutive, in termen, la inspectoratul teritorial de munca.
(2) Dreptul de prestare a serviciilor de catre prestatorii carora li se retrage certificatul de abilitare se considera ca inceteaza la data primirii instiintarii ca certificatul a fost retras, transmisa de Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca la care sunt luati in evidenta.
(3) Serviciul extern de prevenire si protectie caruia i s-a retras certificatul de abilitare in conditiile prezentelor norme metodologice are dreptul sa solicite abilitarea dupa o perioada minima de un an de la data prevazuta la alin. (2).”
26. Articolul 42 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 42. – (1) Reinnoirea certificatului de abilitare se face la modificarea uneia/unora dintre conditiile in baza carora a fost emis.
(2) Modificarile prevazute la alin. (1) sunt urmatoarele: a) schimbarea formei juridice de organizare a serviciului extern de prevenire si protectie abilitat, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) schimbarea denumirii/numelui serviciului extern de prevenire si protectie abilitat;
c) schimbarea sediului social;
d) schimbarea conducatorului serviciului extern de prevenire si protectie abilitat.
(3) Modificarile prevazute la alin. (2) trebuie sa fie comunicate Comisiei de abilitare si avizare potrivit art. 43.
(4) In situatia in care serviciile externe de protectie si prevenire nu mai indeplinesc conditiile de abilitare, nu au comunicat modificarile prevazute la alin. (2) si nu au solicitat reinnoirea certificatului de abilitare in termenul prevazut la art. 43, inceteaza valabilitatea certificatului de abilitare.
(5) Serviciile externe de prevenire si protectie abilitate pot informa Comisia de abilitare si avizare cu privire la schimbarile prevazute la alin. (2), inclusiv prin intermediul punctului de contact unic electronic (PCU electronic).
(6) Dupa analizarea modificarilor prevazute la alin. (2), Comisia de abilitare si avizare emite noul certificat de abilitare, in conditiile prevazute de prezentele norme metodologice si cu respectarea art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.
(7) In situatia in care serviciul extern de prevenire si protectie nu mai indeplineste conditiile de abilitare prevazute de prezentele norme metodologice, Comisia de abilitare si avizare retrage certificatul de abilitare in cauza.”
27. Articolul 43 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 43. – Pentru reinnoirea certificatului de abilitare, prevazuta la art. 42, in maximum 10 zile lucratoare de la modificarea uneia sau mai multor conditii initiale, solicitantul va depune urmatoarele documente la secretariatul Comisiei de abilitare si avizare:
a) cerere de reinnoire potrivit modelului prezentat in anexa nr. 8A, care sa contina lista modificarilor survenite;
b) documentele care atesta modificarile survenite.”
28. Articolul 44 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 44. – (1) Inspectoratele teritoriale de munca verifica respectarea de catre serviciile externe de prevenire si protectie a conditiilor in baza carora a fost emis certificatul de abilitare si propun, in scris, Comisiei de abilitare si avizare, daca este cazul, retragerea certificatului.
(2) Comisia de abilitare si avizare analizeaza argumentele aduse in sustinerea propunerii de retragere a certificatului de abilitare si, pe baza acestora, poate retrage certificatul.
(3) Comisia de abilitare si avizare comunica titularului retragerea certificatului de abilitare si motivatia, in conditiile prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.
(4) Titularul certificatului de abilitare retras poate face contestatie la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in termen de 30 de zile de la data primirii comunicarii cu privire la retragere.
(5) Raspunsul la contestatie va fi transmis prin posta, cu confirmare de primire, in termen de 30 de zile.”
29. Articolul 45 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 45. – Lista serviciilor externe de prevenire si protectie abilitate, precum si a celor carora li s-a retras certificatul de abilitare se afiseaza si se actualizeaza pe pagina de internet a Inspectiei Muncii.”
30. Dupa sectiunea a 6-a se introduce o noua sectiune, sectiunea a 6^1-a, alcatuita din articolele 45^1-45^6, cu urmatorul cuprins:
„SECTIUNEA a 61-a
Prevederi specifice referitoare la libera circulatie
a serviciilor externe de prevenire si protectie
Art. 45^1. – (1) Persoanele fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European care au fost supuse in aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire si protectie pe teritoriul Romaniei, fara a fi abilitate potrivit prezentelor norme metodologice, in urmatoarele moduri:
a) permanent;
b) temporar sau ocazional.
(2) Persoanele fizice si juridice stabilite in alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European care nu au fost supuse in aceste state unei proceduri similare celei de abilitare pot presta servicii de prevenire si protectie pe teritoriul Romaniei doar daca sunt abilitate potrivit prezentelor norme metodologice.
Art. 45^2. – (1) Persoanele fizice si juridice prevazute la art. 45^1 pot presta pe teritoriul Romaniei activitatile de prevenire si protectie mentionate la art. 15 numai dupa notificarea prealabila a Comisiei de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi desfasoara activitatea sau isi au sediul, dupa caz.
(2) Inceperea prestarii activitatii acestor servicii externe este conditionata de notificarea prevazuta la alin. (1) si, in cazul prevazut la art. 45^1 alin. (1) lit. a), de transmiterea, impreuna cu formularul de notificare, a urmatoarelor documente:
a) actul de inregistrare la oficiul registrului comertului, in copie;
b) autorizatia/atestatul/certificatul emisa/emis intr-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spatiului Economic European, in copie certificata de detinator si in traducere neoficiala;
c) lista cu personalul care detine certificate de competenta profesionala corespunzatoare, semnata si stampilata de persoana autorizata;
d) certificate de competenta profesionala sau documente similare emise de autoritati dintr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European, in copie autorizata de detinator si in traducere neoficiala.
(3) Dreptul de a presta al persoanelor prevazute la alin. (1) incepe din momentul notificarii Comisiei de abilitare si avizare, respectiv la:
a) data inregistrarii notificarii, in situatia depunerii la secretariatul Comisiei de abilitare si avizare sau prin PCU electronic;
b) data confirmarii de primire, in cazul expedierii prin posta a notificarii.
Art. 45^3. – (1) Persoanele fizice si juridice care doresc sa presteze servicii externe de prevenire si protectie in conditiile art. 45^1 alin. (1) lit. a) vor notifica acest lucru prin completarea si transmiterea formularului prevazut in anexa nr. 10A, insotit de documentele prevazute la art. 45^2 alin. (2), la Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia isi au sediul/domiciliul/resedinta, inainte de inceperea activitatii.
(2) Comisia de abilitare si avizare prevazuta la alin. (1), dupa efectuarea verificarilor pe care le considera necesare, va inscrie persoana fizica sau juridica respectiva, in termen de 30 de zile de la data primirii notificarii, in Lista persoanelor fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European care presteaza servicii externe de protectie si prevenire, in regim permanent, in Romania.
Art. 45^4. – (1) Persoanele fizice si juridice care doresc sa presteze servicii externe de prevenire si protectie in conditiile art. 45^1 alin. (1) lit. b) vor notifica acest lucru prin completarea si transmiterea formularului prevazut in anexa nr. 10B, insotit de copia autorizatiei sau a documentului echivalent pe care il detin, certificata de catre detinator, la Comisia de abilitare si avizare din cadrul inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia urmeaza sa isi desfasoare activitatea, inainte de inceperea acesteia.
(2) Comisia de abilitare si avizare prevazuta la alin. (1), dupa efectuarea verificarilor pe care le considera necesare, va inscrie persoana fizica sau juridica respectiva, in termen de 30 de zile lucratoare de la primirea notificarii, in Lista persoanelor fizice si juridice stabilite intr-un stat membru al Uniunii Europene ori al Spatiului Economic European care presteaza servicii externe de protectie si prevenire, in regim temporar sau ocazional, in Romania.
Art. 45^5. – Constatarea nerespectarii prevederilor art. 45^1 – 45^4 se face de catre inspectoratele teritoriale de munca, cu aplicarea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010, si ale prezentelor norme metodologice.
Art. 45^6. – Listele prevazute la art. 45^3 alin. (2) si 45^4 alin. (2) se afiseaza si se actualizeaza pe pagina de internet a Inspectiei Muncii.”
31. La articolul 46, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 46. – (1) Conform prevederilor art. 13 lit. b) din lege, angajatorul trebuie sa intocmeasca un plan de prevenire si protectie care va fi revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca, la aparitia unor riscuri noi si in urma producerii unui eveniment.”
32. La articolul 47, litera a) se abroga.
33. Articolul 48 se abroga.
34. La articolul 49 alineatul (1), litera a) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic;”.
35. Articolul 50 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 50. – (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare nivelului superior, care trebuie indeplinite in mod cumulativ, sunt urmatoarele:
a) absolvirea, in domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice, cu diploma de licenta sau echivalenta, a ciclului I de studii universitare, studii universitare de licenta, ori a studiilor universitare de lunga durata sau absolvirea cu diploma de absolvire a studiilor universitare de scurta durata;
b) curs in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu continut minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. B, cu o durata de cel putin 80 de ore;
c) absolvirea cu diploma sau certificat de absolvire, dupa caz, a unui program de invatamant postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180 de ore.
(2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatele de absolvire a cursurilor prevazute la alin. (1) lit. b) si c).
(3) Cerinta minima prevazuta la alin. (1) lit. b) si c) este considerata indeplinita si in situatia in care persoana a obtinut o diploma de master sau doctorat in domeniul securitatii si sanatatii in munca.”
36. Articolul 51 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 51. – Cursurile si programele de formare in domeniul securitatii si sanatatii in munca, prevazute la art. 49, 50, 51^2 si 51^3, se efectueaza de catre furnizori de formare profesionala autorizati, potrivit prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.”
37. Dupa articolul 51 se introduc trei noi articole, articolele 51^1-51^3, cu urmatorul cuprins:
„Art. 51^1. – Ocupatiile specifice domeniului securitatii si sanatatii in munca, necesare efectuarii activitatilor de prevenire si protectie, sunt urmatoarele:
a) tehnician in securitate si sanatate in munca;
b) expert in securitate si sanatate in munca.
Art. 51^2. – (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare ocupatiei prevazute la art. 51^1 lit. a) sunt:
a) studii in invatamantul liceal filiera teoretica in profil real sau filiera tehnologica in profil tehnic;
b) program de formare pentru ocupatia de tehnician in securitate si sanatate in munca, de cel putin 80 de ore.
(2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diploma de studii si certificatul de absolvire a programului de formare profesionala corespunzator.
Art. 51^3. – (1) Cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca corespunzatoare ocupatiei prevazute la art. 51^1 lit. b) sunt:
a) studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga sau de scurta durata absolvite cu diploma de licenta ori echivalenta in domeniile fundamentale: stiinte ingineresti, stiinte agricole si silvice;
b) program de formare profesionala pentru ocupatia de expert in securitate si sanatate in munca, de cel putin 80 de ore;
c) curs postuniversitar in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 180 de ore, sau masterat/doctorat in acest domeniu.
(2) Indeplinirea cerintelor prevazute la alin. (1) se atesta prin diplomele de studii si certificatul de absolvire a programului de formare profesionala corespunzator.”
38. Articolul 53 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 53. – (1) Numarul de reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, care se aleg, va fi stabilit prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, in functie de numarul total al lucratorilor din intreprindere si/sau unitate.
(2) Numarul minim prevazut la alin. (1) va fi stabilit dupa cum urmeaza:
a) un reprezentant, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au intre 10 si 49 de lucratori inclusiv;
b) 2 reprezentanti, in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au sub 50 si 100 de lucratori inclusiv;
c) conform cerintelor prevazute la art. 60 alin. (3), in cazul intreprinderilor si/sau unitatilor care au peste 101 lucratori inclusiv.”
39. Articolul 55 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 55. – (1) Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor trebuie sa urmeze un program de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, cu o durata de cel putin 40 de ore, cu continutul minim conform celui prevazut in anexa nr. 6 lit. A.
(2) Indeplinirea cerintei prevazute la alin. (1) se atesta printr-un document de absolvire a programului de pregatire.”
40. La articolul 57, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(5) In unitatile care au mai putin de 50 de lucratori, unde nu s-a constituit comitet de securitate si sanatate in munca, atributiile acestuia revin reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.”
41. Articolul 58 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 58. – (1) Comitetul de securitate si sanatate in munca este constituit din urmatorii membri:
a) angajator sau reprezentantul sau legal;
b) reprezentanti ai angajatorului cu atributii de securitate si sanatate in munca;
c) reprezentanti ai lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor;
d) medicul de medicina a muncii.
(2) Numarul reprezentantilor lucratorilor este egal cu numarul format din angajator sau reprezentantul sau legal si reprezentantii angajatorului.
(3) Lucratorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire si protectie este secretarul comitetului de securitate si sanatate in munca.”
42. Articolul 60 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 60. – (1) Modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca va fi stabilita prin contractul colectiv de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare.
(2) Reprezentantii lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca vor fi desemnati de catre lucratori dintre reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.
(3) Numarul minim al reprezentantilor lucratorilor in comitetele de securitate si sanatate in munca se stabileste in functie de numarul total al lucratorilor din intreprindere/unitate, dupa cum urmeaza:
a) de la 10 la 100 de lucratori – 2 reprezentanti;
b) de la 101 la 500 de lucratori – 3 reprezentanti;
c) de la 501 la 1.000 de lucratori – 4 reprezentanti;
d) de la 1.001 la 2.000 de lucratori – 5 reprezentanti;
e) de la 2.001 la 3.000 de lucratori – 6 reprezentanti;
f) de la 3.001 la 4.000 de lucratori – 7 reprezentanti;
g) peste 4.000 de lucratori – 8 reprezentanti.”
43. La articolul 64, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) La intrunirile comitetului de securitate si sanatate in munca pot participa inspectori de munca.”
44. Articolul 80 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 80. – Angajatorul trebuie sa dispuna de programe de instruire – testare la nivelul intreprinderii si/sau unitatii pentru:
a) conducatorii locurilor de munca;
b) lucratori, pe meserii si activitati.”
45. La articolul 81, alineatul (4) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(4) Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi insotita de o copie a ultimei fise de aptitudini completate de catre medicul de medicina muncii.”
46. La articolul 81, dupa alineatul (4) se introduce un nou alineat, alineatul (5), cu urmatorul cuprins:
„(5) Fisa de instruire individuala se pastreaza in intreprindere/unitate, de la angajare pana la data incetarii raporturilor de munca.”
47. La articolul 82, alineatele (1), (2) si (5) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 82. – (1) Pentru persoanele aflate in intreprindere si/sau unitate cu permisiunea angajatorului, cu exceptia altor participanti la procesul de munca, asa cum sunt definiti potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileste, prin regulamentul intern sau prin regulamentul de organizare si functionare, durata instruirii si reguli privind instruirea si insotirea acestora in intreprindere si/sau unitate.
(2) Pentru lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior care desfasoara activitati pe baza de contract de prestari de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucratorilor respectivi privind activitatile specifice intreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitatea si sanatatea lor, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general.
…………………………………………………………………
(5) Reprezentantii autoritatilor competente cu atributii de control vor fi insotiti de catre un reprezentant desemnat de catre angajator, fara a se intocmi fisa de instruire.”
48. La articolul 91, alineatul (2) se abroga.
49. Articolul 93 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 93. – (1) Instruirea la locul de munca se va efectua pe baza tematicilor intocmite de catre angajatorul care si-a asumat atributiile din domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern/serviciul extern de prevenire si protectie si aprobate de catre angajator, tematici care vor fi pastrate la persoana care efectueaza instruirea.
(2) Instruirea la locul de munca va cuprinde cel putin urmatoarele:
a) informatii privind riscurile de accidentare si imbolnavire profesionala specifice locului de munca si/sau postului de lucru;
b) prevederile instructiunilor proprii elaborate pentru locul de munca si/sau postul de lucru;
c) masuri la nivelul locului de munca si/sau postului de lucru privind acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor, precum si in cazul pericolului grav si iminent;
d) prevederi ale reglementarilor de securitate si sanatate in munca privind activitati specifice ale locului de munca si/sau postului de lucru;
e) demonstratii practice privind activitatea pe care persoana respectiva o va desfasura si exercitii practice privind utilizarea echipamentului individual de protectie, a mijloacelor de alarmare, interventie, evacuare si de prim ajutor, aspecte care sunt obligatorii.”
50. La articolul 96, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Durata instruirii periodice, intervalul dintre doua instruiri si periodicitatea verificarii instruirii vor fi stabilite prin instructiuni proprii, in functie de conditiile locului de munca si/sau postului de lucru.”
51. La articolul 96, dupa alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmatorul cuprins:
„(2^1) Intervalul dintre doua instruiri periodice nu va fi mai mare de 6 luni.”
52. Articolul 106 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 106. – (1) Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta tuturor lucratorilor care sunt zonele cu risc ridicat si specific.
(2) Angajatorul trebuie sa aduca la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si lucratorilor care isi desfasoara activitatea in zonele cu risc ridicat si specific masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor.”
53. La articolul 112 alineatul (1), dupa litera e) se introduce o noua litera, litera f), cu urmatorul cuprins:
„f) evenimentul care a avut ca urmare disparitia unei/unor persoane.”
54. La articolul 112, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) Evenimentele prevazute la alin. (1) lit. d) si e) se vor comunica Inspectiei Muncii dupa primirea deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate.”
55. La articolul 113, alineatul (6) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(6) In cazul accidentului urmat de invaliditate, unitatea de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca ce a emis decizia de incadrare intr-un grad de invaliditate va trimite o copie de pe decizie, in termen de 5 zile lucratoare de la data eliberarii acesteia, la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs accidentul.”
56. La articolul 116, dupa alineatul (1) se introduc doua noi alineate, alineatele (1^1) si (1^2), cu urmatorul cuprins:
„(1^1) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) cazurile in care lucratorii au suferit o invaliditate evidenta, cazurile in care victimele sunt cetateni straini sau cazurile in care printre victime se afla cetateni straini.
(1^2) In cazurile prevazute la alin. (1^1) cercetarea se efectueaza de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul.”
57. La articolul 116, alineatul (3) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(3) Comisia de cercetare a evenimentului va fi compusa din cel putin 3 persoane, dintre care o persoana trebuie sa fie, dupa caz:
a) lucrator desemnat;
b) reprezentant al serviciului intern de prevenire si protectie;
c) reprezentant al serviciului extern de prevenire si protectie cu pregatire corespunzatoare conform art. 47 lit. c) sau care indeplineste cerintele prevazute la art. 51^1 lit. b).”
58. Dupa articolul 116 se introduce un nou articol, articolul 116^1, cu urmatorul cuprins:
„Art. 116^1. – Cercetarea evenimentelor care au ca urmare decesul si/sau invaliditatea lucratorilor, precum si a incidentelor periculoase care se produc pe teritoriul altor judete decat judetul unde are sediul social angajatorul se va face de catre inspectoratul teritorial de munca pe teritoriul caruia a avut loc evenimentul.”
59. Articolul 117 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 117. – (1) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice in care sunt implicate persoane aflate in indeplinirea indatoririlor de serviciu, serviciile politiei rutiere vor transmite comisiei numite de angajator, inspectoratului teritorial de munca pe teritoriul caruia a avut loc evenimentul sau Inspectiei Muncii, la cererea acestora, in termen de 5 zile lucratoare de la solicitare, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului si orice alte documente existente necesare cercetarii, cum ar fi: copii de pe declaratii, foaia de parcurs, ordin de deplasare, schite.
(2) In cazul accidentelor de circulatie pe drumurile publice, in baza documentelor prevazute la alin. (1) transmise de organele de politie si a altor documente din care sa rezulte ca victima se afla in indeplinirea unor indatoriri de serviciu, organele imputernicite potrivit prevederilor legale vor efectua cercetarea evenimentului.”
60. Articolul 119 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 119. – (1) Pentru cercetarea evenimentelor se pot solicita experti sau specialisti, cum ar fi cei din cadrul unor operatori economici cu competente potrivit prevederilor legale sa efectueze expertize tehnice, iar acestia trebuie sa raspunda solicitarii.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1), expertizele tehnice intocmite vor face parte integranta din dosarul de cercetare a evenimentului.
(3) Cheltuielile aferente efectuarii expertizelor, precum si cele necesare analizarii probelor prelevate cu ocazia cercetarii se suporta de catre angajatorul la care a avut loc evenimentul sau care se face raspunzator de organizarea activitatii in urma careia s-a produs evenimentul.”
61. Articolul 120 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 120. – (1) Cercetarea evenimentului urmat de incapacitate temporara de munca se va incheia in cel mult 10 zile lucratoare calculate de la data producerii.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatii cum ar fi cele in care este necesara prelevarea de probe, efectuarea de expertize, determinari de noxe, pentru care se poate solicita in scris, argumentat si in perioada prevazuta la alin. (1), la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul, prelungirea termenului de cercetare.
(3) Cercetarea evenimentelor care au avut ca urmare deces, invaliditate evidenta, invaliditate confirmata ulterior, a accidentelor colective sau a situatiilor de persoane date disparute, precum si cercetarea incidentelor periculoase se vor incheia in cel mult 15 zile lucratoare de la data producerii acestora.
(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (3) situatii cum ar fi cele in care este necesara eliberarea certificatului medico-legal sau, dupa caz, a raportului de expertiza ori de constatare medico-legala, prelevarea de probe sau efectuarea de expertize, pentru care inspectoratul teritorial de munca care cerceteaza evenimentele poate solicita in scris, argumentat si in termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.”
62. Articolul 121 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 121. – (1) In cazul accidentului cu incapacitate temporara de munca, in urma caruia a intervenit invaliditatea confirmata prin decizie sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul va completa dosarul de cercetare intocmit la data producerii evenimentului si va intocmi un nou proces-verbal de cercetare bazat pe dosarul completat.
(2) Intocmirea noului proces-verbal de cercetare a accidentului, prevazut la alin. (1), se face in cel mult 10 zile lucratoare de la data primirii de catre inspectoratul teritorial de munca a deciziei de incadrare intr-un grad de invaliditate sau a certificatului de constatare medico-legal ori, dupa caz, a raportului de expertiza sau de constatare medico-legala.
(3) Invaliditatea evidenta va fi cercetata de catre inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs, ca eveniment care a produs incapacitate temporara de munca, si, in functie de consecintele ulterioare ale evenimentului, se va proceda conform prevederilor alin. (1) si (2).
(4) Fac exceptie de la prevederile alin. (2) si (3) situatiile in care este necesara administrarea de probe suplimentare, cum ar fi primirea de documente, prelevarea de probe, efectuarea de expertize, audierea de martori, pentru care inspectoratul teritorial de munca insarcinat cu cercetarea evenimentului poate solicita in scris, argumentat si in termen, la Inspectia Muncii, prelungirea termenului de cercetare.”
63. La articolul 122 alineatul (1), literele c), i) si p) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„c) nota de constatare la fata locului, incheiata imediat dupa producerea evenimentului de catre inspectorul de munca, in cazul evenimentelor care se cerceteaza de catre inspectoratul teritorial de munca/Inspectia Muncii, conform competentelor, sau de catre lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie, iar in absenta acestora, de serviciul extern de prevenire si protectie, in cazul evenimentelor a caror cercetare intra in competenta angajatorului, si semnata de catre angajator, care va cuprinde precizari referitoare la pozitia victimei, existenta sau inexistenta echipamentului individual de protectie, starea echipamentelor de munca, modul in care functionau dispozitivele de protectie, inchiderea fisei de instruire individuala prin barare si semnatura, ridicarea de documente sau prelevarea de probe si orice alte indicii care pot clarifica toate cauzele si imprejurarile producerii evenimentului;
…………………………………………………………………
i) copii ale fisei de identificare a factorilor de risc profesional si ale fisei de aptitudine, intocmite potrivit prevederilor legale;
…………………………………………………………………
p) copii ale actelor/documentelor emise/completate de unitatile sanitare care au acordat asistenta medicala victimelor, inclusiv asistenta medicala de urgenta, din care sa rezulte data si ora cand accidentatul s-a prezentat pentru consultatie, precum si diagnosticul.”
64. La articolul 122 alineatul (1), dupa litera c) se introduce o noua litera, litera c^1), cu urmatorul cuprins:
„c^1) nota de constatare la fata locului, intocmita de alte organe de cercetare abilitate si incheiata in prezenta si cu participarea reprezentantilor inspectoratului teritorial de munca, care reprezinta piesa la dosar si inlocuieste nota prevazuta la lit. c). Nota de constatare nu se va intocmi in situatiile in care se mentine o stare de pericol grav si iminent de accidentare, care nu permite accesul inspectorilor de munca la locul evenimentului, argumentandu-se acest fapt;”.
65. La articolul 123, litera h) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„h) declaratiile aflate la dosar sa fie insotite de forma tehnoredactata, pentru a se evita eventualele confuzii datorate scrisului ilizibil, certificate ca fiind conforme cu originalul si semnate de catre inspectorul care a efectuat cercetarea sau de catre unul dintre membrii comisiei de cercetare.”
66. La articolul 125, alineatele (4) si (5) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(4) In cazul in care inspectoratul teritorial de munca constata ca cercetarea nu a fost efectuata corespunzator, dispune in scris masuri pentru refacerea procesului-verbal de cercetare si/sau completarea dosarului, dupa caz.
(5) Comisia de cercetare va completa dosarul si va reface procesul-verbal de cercetare in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului.”
67. La articolul 126, alineatele (1) si (5) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„Art. 126. – (1) Dosarul de cercetare original, intocmit de inspectoratul teritorial de munca, cu exceptia cazului prevazut la art. 121 alin. (3), va fi inaintat in vederea avizarii la Inspectia Muncii, in cel mult 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii.
…………………………………………………………………
(5) Inspectoratul teritorial de munca va intocmi noul proces-verbal de cercetare si/sau va completa dosarul, in termen de 5 zile lucratoare de la data primirii dosarului, pe baza observatiilor transmise de Inspectia Muncii.”
68. La articolul 126, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmatorul cuprins:
„(1^1) Dosarul de cercetare intocmit de comisia de cercetare numita de Inspectia Muncii se avizeaza de catre inspectorul general de stat.”
69. La articolul 126, dupa alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (7), cu urmatorul cuprins:
„(7) Dosarul de cercetare completat si noul proces-verbal de cercetare intocmit in conditiile alin. (4) si (5) vor fi transmise organelor de urmarire penala.”
70. La articolul 128, litera w) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„w) avizul inspectorului-sef adjunct securitate si sanatate in munca/avizul inspectorului general de stat adjunct securitate si sanatate in munca;”.
71. La articolul 129, dupa alineatul (8) se introduce un nou alineat, alineatul (8^1), cu urmatorul cuprins:
„(8^1) In capitolul prevazut la art. 128 lit. s) se vor stabili termene de aducere la indeplinire a masurilor dispuse, precum si persoanele responsabile de indeplinirea acestora.”
72. La articolul 132, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 132. – (1) Procesul-verbal de cercetare a unui eveniment se intocmeste in mai multe exemplare, dupa cum urmeaza:
a) in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul, asigurator si victime;
b) in cazul accidentului de munca urmat de incapacitate temporara de munca, pentru lucratori cu angajatori diferiti, pentru fiecare angajator, inspectoratul teritorial de munca care a avizat dosarul, asigurator si victime;
c) in cazul accidentului de munca urmat de invaliditate, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii, asigurator si victime;
d) in cazul accidentului de munca mortal, precum si in cazul accidentului mortal in afara muncii, pentru angajatorul care inregistreaza accidentul, organul de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii, asigurator si familiile victimelor;
e) in cazul incidentului periculos, pentru angajatorul care inregistreaza incidentul, organele de urmarire penala, inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea, Inspectia Muncii si asigurator.”
73. Articolul 134 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 134. – (1) In cazul in care un lucrator prezinta un certificat medical cu cod „accident de munca”, angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va solicita acestuia o declaratie scrisa privind data, locul, modul si imprejurarile in care s-a produs evenimentul in urma caruia s-a accidentat.
(2) In baza declaratiei prevazute la alin. (1) si in functie de data, locul, modul si imprejurarile producerii evenimentului, angajatorul care si-a asumat atributiile in domeniul securitatii si sanatatii in munca/lucratorul desemnat/serviciul intern de prevenire si protectie/serviciul extern de prevenire si protectie va comunica si cerceta evenimentul sau, in situatia in care evenimentul prevazut la alin. (1) nu a avut loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu ori in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers, va arhiva declaratia originala impreuna cu o copie a certificatului medical.”
74. Articolul 135 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 135. – (1) Inregistrarea accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face in registrele de evidenta prevazute la art. 141 si 142, in baza procesului-verbal de cercetare.
(2) Accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 136.
(3) Accidentele de munca produse la sediile secundare aflate pe raza altui judet decat cel unde este declarat sediul social se vor inregistra la sediul social, cu exceptia cazului in care sediul secundar are personalitate juridica.”
75. La articolul 136, alineatele (2), (4), (5) si (8)-(11) se modifica si vor avea urmatorul cuprins:
„(2) In situatia in care documentul incheiat nu prevede clauze in acest sens, clauzele nu sunt suficient de acoperitoare pentru toate situatiile sau clauzele sunt contrare prevederilor prezentelor norme metodologice, accidentul de munca se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
…………………………………………………………………
(4) Accidentul de munca suferit de o persoana aflata in indeplinirea indatoririlor de serviciu in intreprinderea si/sau unitatea altui angajator se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(5) Accidentul de munca suferit in timpul stagiului de practica profesionala de catre elevi, studenti, ucenici si someri in perioada de reconversie profesionala se inregistreaza de catre angajatorul la care se efectueaza practica/reconversia profesionala.
…………………………………………………………………
(8) In cazul accidentului de munca produs ca urmare a unei actiuni intreprinse de o persoana, din proprie initiativa, pentru salvarea de vieti omenesti sau pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol grav si iminent ce ameninta avutul public sau privat in afara intreprinderii si/sau unitatii unui angajator si care nu are nicio legatura cu acesta, inregistrarea se face in conditiile prevazute de lege.
(9) Accidentul de munca de traseu se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(10) Accidentul de munca de circulatie se inregistreaza de catre angajatorul la care este angajata victima sau, dupa caz, de angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.
(11) Accidentul de munca produs in afara intreprinderii si/sau unitatii ca urmare a neluarii unor masuri de securitate de catre un alt angajator se inregistreaza de catre angajatorul care, in urma cercetarii, a fost gasit raspunzator de producerea accidentului.”
76. La articolul 140, dupa alineatul (5) se introduc doua noi alineate, alineatele (6) si (7), cu urmatorul cuprins:
„(6) Angajatorul are obligatia de a anunta incheierea perioadei de incapacitate temporara de munca la inspectoratul teritorial de munca la care a inaintat FIAM, in termen de 5 zile lucratoare de la incheierea perioadei de incapacitate temporara de munca.
(7) In cazul in care angajatorul si-a incetat activitatea, accidentele suferite de lucratorii acestuia vor fi inregistrate in contul lui, iar completarea FIAM va fi efectuata de inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia angajatorul isi desfasura activitatea.”
77. La articolul 144, dupa alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu urmatorul cuprins:
„(1^1) In cazul evenimentelor produse in afara granitelor tarii care au avut drept consecinta incapacitatea temporara de munca sau decesul lucratorilor asigurati potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, republicata, dosarul de cercetare intocmit de comisia numita de angajator va cuprinde documentele care au fost intocmite de organele de cercetare din tara in care a avut loc evenimentul, precum si documentele medicale de la unitatile sanitare care au acordat ingrijiri de specialitate accidentatului.”
78. Articolul 145 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 145. – (1) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de incapacitate temporara de munca raspunde angajatorul care a incheiat contractul cu partenerul strain, in cazul efectuarii de lucrari cu personal roman, si, respectiv, Ministerul Afacerilor Externe, in cazul accidentelor suferite de angajatii misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare romane si de persoanele care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public in afara granitelor Romaniei, aflati in indeplinirea indatoririlor de serviciu.
(2) De intocmirea dosarelor de cercetare a evenimentelor urmate de invaliditate sau deces raspunde inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia isi are sediul social angajatorul la care era angajata victima.
(3) Dosarul de cercetare va cuprinde actele prevazute la art. 122 si se va completa cu:
a) copii ale originalelor documentelor de cercetare emise de organele competente din tara pe teritoriul careia s-a produs evenimentul, copii ale documentelor medicale de la unitatile sanitare care au acordat ingrijiri de specialitate victimei, precum si traducerea acestora in limba romana;
b) copie a contractului incheiat cu partenerul strain, din care sa rezulte cine a incheiat contractul, obiectul contractului, ce fel de lucrari se executa, pe ce durata, locul unde se executa lucrarile respective, clauzele privind securitatea si sanatatea in munca, modul in care se fac comunicarea si cercetarea evenimentelor si inregistrarea accidentelor de munca.
(4) Documentele prevazute la alin. (3) vor fi puse la dispozitia organului de cercetare de catre angajatorul la care era angajata victima.
(5) Pentru documentele prevazute la alin. (3), cheltuielile necesare traducerii in limba romana vor fi suportate de angajatorul la care a avut loc evenimentul.”
79. La articolul 148, alineatul (5) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(5) Dosarul de cercetare se va intocmi astfel:
a) intr-un exemplar, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca sau care sunt accidente usoare; dosarul se pastreaza in arhiva inspectoratului teritorial de munca care a cercetat evenimentul;
b) in doua exemplare, pentru evenimentele care au produs deces, accidente colective; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala si un exemplar se pastreaza la inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea;
c) in 3 exemplare, pentru evenimentele cercetate de Inspectia Muncii; originalul se inainteaza organelor de urmarire penala, un exemplar se pastreaza la Inspectia Muncii si un exemplar la inspectoratul teritorial de munca pe raza caruia s-a produs evenimentul;
d) in mai multe exemplare, pentru evenimentele care au produs incapacitate temporara de munca pentru victime cu angajatori diferiti; originalul se pastreaza in arhiva inspectoratului teritorial de munca care a efectuat cercetarea.”
80. La articolul 148, dupa alineatul (5) se introduc doua noi alineate, alineatele (6) si (7), cu urmatorul cuprins:
„(6) Dosarul de cercetare intocmit conform prevederilor alin. (5) lit. a) si b) va fi transmis Inspectiei Muncii in conditiile prevazute la art. 126 alin. (1).
(7) O copie a dosarului original se va transmite misiunii diplomatice sau consulatului tarii de unde provine accidentatul de catre inspectoratul teritorial de munca care a efectuat cercetarea sau, dupa caz, de catre Inspectia Muncii.”
81. Articolul 149 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 149. – Orice suspiciune de boala profesionala, inclusiv intoxicatia acuta profesionala, se va semnala obligatoriu de catre toti medicii, indiferent de specialitate si locul de munca, cu prilejul oricarei prestatii medicale: examene medicale profilactice, consultatii medicale de specialitate.”
82. Articolul 150 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 150. – Medicul care suspecteaza o boala profesionala sau o intoxicatie acuta profesionala completeaza fisa de semnalare BP1, prevazuta in anexa nr. 19, si trimite bolnavul cu aceasta fisa la unitatea sanitara de medicina muncii, respectiv clinica de boli profesionale sau cabinetul de medicina muncii din structura spitalelor, in vederea precizarii diagnosticului de boala profesionala ori de intoxicatie acuta profesionala.”
83. Articolul 157 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 157. – Procesul-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se inmaneaza angajatorului, medicului care a semnalat imbolnavirea, pentru evidenta imbolnavirilor profesionale si pentru a urmari realizarea masurilor prescrise, directiei de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti, inspectoratului teritorial de munca participant la cercetare si asiguratorului la nivel teritorial.”
84. Articolul 158 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 158. – Pe baza confirmarii caracterului profesional al imbolnavirii, medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea declara cazul de imbolnavire profesionala, completand fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, denumita in continuare fisa de declarare BP2, care trebuie sa aiba stampila directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti si trebuie sa cuprinda data declararii, prevazuta in anexa nr. 21.”
85. Articolul 160 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 160. – (1) In cazul bolilor profesionale:
a) declararea se face de catre directia de sanatate publica judeteana sau a municipiului Bucuresti din care face parte medicul de medicina muncii care a efectuat cercetarea, pe baza documentelor prevazute la art. 159, prin fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2, care reprezinta formularul final de raportare a bolii profesionale nou-declarate;
b) semnalarea si declararea se fac intr-un interval de maximum 2 ani de la incetarea expunerii profesionale considerate cauza a imbolnavirii. Exceptie fac cazurile de pneumoconioze si cancerul.
(2) Pentru bolile profesionale declarate in unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spatiului Economic European trebuie intocmita o fisa de declarare a cazului de boala profesionala BP2 de catre Directia de Sanatate Publica a Municipiului Bucuresti.”
86. Articolul 162 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 162. – Toate cazurile de boli profesionale se declara la ultimul angajator unde a lucrat bolnavul si unde exista factorii de risc ai bolii profesionale respective evidentiati prin documente oficiale de la directia de sanatate publica; ele se declara si se pastreaza in evidenta de catre directia de sanatate publica din judetul sau din municipiul Bucuresti in care se afla angajatorul respectiv.”
87. Articolul 164 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 164. – Bolile profesionale cu diagnosticul de pneumoconioza se declara numai pe baza diagnosticului precizat de catre comisiile de pneumoconioze de la nivelul clinicilor de boli profesionale.”
88. Articolul 165 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 165. – (1) Bolile profesionale nou-declarate se raporteaza in cursul lunii in care s-a produs declararea, de catre directia de sanatate publica judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, la Centrul national de monitorizare a riscurilor din mediul comunitar – Compartimentul sanatate ocupationala si mediul de munca din cadrul Institutului National de Sanatate Publica, denumit in continuare Centrul national de monitorizare a riscurilor, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilite conform legii.
(2) O copie a fisei de declarare BP2 se va inmana lucratorului diagnosticat cu boala profesionala.
(3) O copie a procesului-verbal de cercetare a cazului de boala profesionala se va inmana lucratorului a carui boala profesionala a fost infirmata in urma cercetarii.”
89. Articolul 166 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 166. – La nivelul Centrului national de monitorizare a riscurilor se constituie Registrul operativ national informatizat al bolilor profesionale, care se reactualizeaza lunar cu datele din fisele de declarare BP2.”
90. Articolul 167 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 167. – Centrul national de monitorizare a riscurilor reprezinta forul metodologic care asigura asistenta si indrumare tehnica profesionala in domeniul bolilor profesionale, al bolilor legate de profesiune, precum si in elaborarea de reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu expunerea la agenti periculosi in mediul de munca, promovarea sanatatii la locul de munca (elaborare de ghiduri, stabilirea de valori-limita de expunere profesionala, metode standardizate de masurare a concentratiilor de agenti chimici conform recomandarilor Comisiei Europene, instruiri de specialitate).”
91. Articolul 168 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 168. – Centrul national de monitorizare a riscurilor raporteaza semestrial datele privind morbiditatea profesionala Directiei de sanatate publica si control in sanatate publica din cadrul Ministerului Sanatatii.”
92. Articolul 169 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 169. – Centrul national de monitorizare a riscurilor transmite informatiile de interes public privind bolile profesionale tuturor institutiilor implicate in activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor.”
93. Articolul 171 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 171. – Structurile de medicina muncii din cadrul directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti vor raporta, cu o periodicitate anuala, Centrului national de monitorizare a riscurilor situatia absenteismului medical ca urmare a bolilor profesionale in anul respectiv.”
94. Articolul 177 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 177. – (1) In situatia in care angajatorul, lucratorii implicati, victimele sau familiile acestora nu sunt de acord cu concluziile stabilite in procesul-verbal de cercetare a evenimentului, pot sesiza, in scris, Inspectia Muncii, in termen de 30 de zile calendaristice de la data primirii procesului-verbal.
(2) Daca in urma analizei se constata ca trebuie refacuta cercetarea, Inspectia Muncii dispune completarea dosarului de cercetare si/sau intocmirea unui nou proces-verbal de cercetare care il va inlocui pe cel existent.
(3) Solutiile adoptate de catre Inspectia Muncii vor fi comunicate celor interesati, in termenul legal.”
95. La articolul 179, litera c) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„c) suporturile de curs destinate programelor de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 16 alin. (1) lit. c) si la art. 55 alin. (1);”.
96. Articolul 184 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 184. – Cerintele specifice pentru elaborarea suportului de curs prevazut la art. 179 lit. c) sunt:
a) sa fie elaborat in baza unei documentari bibliografice la zi;
b) sa utilizeze terminologia specifica securitatii si sanatatii in munca;
c) sa fie elaborat pe o tematica orientata spre grupuri-tinta, respectiv angajatorii care si-au asumat atributii din domeniul securitatii si sanatatii in munca si reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor;
d) sa fie redactat clar, concis, adaptat nivelului de pregatire al grupului-tinta caruia ii este destinat;
e) informatiile sa fie sistematizate intr-o organizare logica a continutului, orientate spre situatii concrete de munca;
f) sa evidentieze consecintele neaplicarii si/sau nerespectarii legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca.”
97. La articolul 186, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„(2) In situatia in care elaboratorul isi are sediul intr-un alt stat membru al Uniunii Europene ori apartinand Spatiului Economic European, documentatiile se avizeaza de catre Comisia de abilitare si avizare din cadrul Inspectoratului Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti.”
98. Articolul 187 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 187. – Pentru avizarea documentatiilor, elaboratorul va transmite Comisiei de abilitare si avizare, prin posta, o cerere intocmita potrivit modelului prevazut in anexa nr. 24, insotita de un dosar care cuprinde:
a) copia certificatului de inregistrare la registrul comertului si, dupa caz, a anexei acestuia;
b) prin exceptie de la prevederile lit. a), in situatia in care elaboratorul se afla in cazul prevazut la art. 186 alin. (2), acesta va depune documentul echivalent eliberat de statul in care isi are sediul;
c) un scurt memoriu de prezentare a documentatiei;
d) doua exemplare din documentatia supusa avizarii;
e) in cazul diapozitivelor si diafilmelor se vor transmite originalul si doua copii pe suport hartie.”
99. La articolul 190, alineatul (1) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 190. – (1) Solicitantul sau titularul de aviz, dupa caz, pot face contestatie la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, in termen de maximum 30 de zile de la data primirii deciziei de respingere.”
100. Articolul 191 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 191. – (1) Daca in timpul controalelor efectuate de inspectorii de munca se constata diferente intre documentatia avizata si cea folosita in activitatea curenta, inspectorul de munca dispune masuri pentru retragerea documentatiei neconforme si comunica, in scris, situatia constatata Comisiei de abilitare si avizare care a dat avizul, cu propunerea de suspendare sau de retragere a avizului.
(2) Comisia prevazuta la alin. (1) aduce la cunostinta titularului de aviz situatia constatata, pentru ca acesta sa isi prezinte punctul de vedere.
(3) Comisia prevazuta la alin. (1) analizeaza comunicarea inspectorului de munca impreuna cu punctul de vedere al titularului de aviz si emite o decizie de suspendare sau de retragere a avizului, dupa caz.
(4) Suspendarea se poate face pe o perioada determinata, in functie de timpul necesar pentru remedierea deficientelor constatate.
(5) Decizia de respingere a avizarii, de retragere, de suspendare a avizului sau cea prevazuta la art. 192 alin. (2) poate face obiectul unei contestatii in conditiile prevazute la art. 190.”
101. Dupa articolul 192 se introduce un nou articol, articolul 192^1, care va avea urmatorul cuprins:
„Art. 192^1. – (1) Procedurile si formalitatile de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie pot fi indeplinite si prin intermediul PCU electronic, in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010. Prevederile prezentului alineat se aplica in termen de 60 de zile de la data operationalizarii punctului de contact unic electronic.
(2) Prevederile din cuprinsul prezentelor norme metodologice se completeaza cu dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 49/2009, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 68/2010.”
102. La anexa nr. 10, nota de subsol *2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„*2) Se vor completa activitatile de prevenire si protectie desfasurate, dintre cele prevazute la art. 15 din normele metodologice.”
103. Anexa nr. 3 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 1, care face parte integranta din prezenta hotarare.
104. Anexa nr. 5 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 2, care face parte integranta din prezenta hotarare.
105. Anexa nr. 6 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 3, care face parte integranta din prezenta hotarare.
106. Anexa nr. 8 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 4, care face parte integranta din prezenta hotarare.
107. Dupa anexa nr. 8 se introduce o noua anexa, anexa nr. 8A, avand cuprinsul prevazut in anexa nr. 5, care face parte integranta din prezenta hotarare.
108. Anexa nr. 9 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 6, care face parte integranta din prezenta hotarare.
109. Dupa anexa nr. 10 se introduc doua noi anexe, anexele nr. 10A si 10B, avand cuprinsul prevazut in anexele nr. 7 si 8, care fac parte integranta din prezenta hotarare.
110. Anexa nr. 13 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 9, care face parte integranta din prezenta hotarare.
111. Anexa nr. 14 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 10, care face parte integranta din prezenta hotarare.
112. Anexa nr. 19 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 11, care face parte integranta din prezenta hotarare.
113. Anexa nr. 20 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 12, care face parte integranta din prezenta hotarare.
114. Anexa nr. 21 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 13, care face parte integranta din prezenta hotarare.
115. Anexa nr. 22 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 14, care face parte integranta din prezenta hotarare.
116. Anexa nr. 23 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 15, care face parte integranta din prezenta hotarare.
117. Anexa nr. 24 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 16, care face parte integranta din prezenta hotarare.
118. Anexa nr. 25 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 17, care face parte integranta din prezenta hotarare.
119. Anexa nr. 26 se modifica si se inlocuieste cu anexa nr. 18, care face parte integranta din prezenta hotarare.
120. In cuprinsul normelor metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, se inlocuiesc urmatoarele sintagme:
a) sintagma „autoritatea de sanatate publica” se inlocuieste cu sintagma „directia de sanatate publica”;
b) sintagma „Ministerul Sanatatii Publice” se inlocuieste cu sintagma „Ministerul Sanatatii”;
c) sintagma „Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei” se inlocuieste cu sintagma „Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale”.
ART. II
(1) In termen de 12 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei hotarari, prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, se aproba cerintele minime de pregatire si formare in domeniul securitatii si sanatatii in munca/continutul minim al programelor-cadru necesare pentru ocupatiile specifice din domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 51^1 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, competentele minime si abilitatile aferente acestor ocupatii conferite prin standardele ocupationale, echivalarea intre ocupatiile specifice, precum si alte aspecte necesare aplicarii prezentei hotarari referitoare la formarea profesionala.
(2) Pana la data intrarii in vigoare a ordinului prevazut la alin. (1), in ceea ce priveste cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca, raman aplicabile prevederile art. 47, 49 si 50 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.
(3) La data intrarii in vigoare a ordinului prevazut la alin. (1) se abroga art. 47, 49 si 50 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare, urmand sa fie aplicabile, dupa aceasta data, cerintele minime de pregatire in domeniul securitatii si sanatatii in munca prevazute la art. 51^1-51^3 din normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, cu modificarile si completarile ulterioare.”
ART. III
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.425/2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 882 din 30 octombrie 2006, cu modificarile si completarile aduse prin prezenta hotarare, se vor republica, dandu-se textelor o noua numerotare.

PRIM-MINISTRU
EMIL BOC

Contrasemneaza:

Ministrul muncii, familiei si protectiei sociale, Ioan Nelu Botis

Ministrul sanatatii, Cseke Attila

Seful Departamentului pentru Afaceri Europene, Bogdan Manoiu

Bucuresti, 8 septembrie 2010.
Nr. 955

HOTĂRÂRE Nr. 207 din 17 martie 2005 privind stabilirea cerinţelor esenţiale de securitate ale explozivilor de uz civil şi a condiţiilor pentru introducerea lor pe piaţă

EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI

PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 286 din 6 aprilie 2005

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, al art. 5 alin. (1) din Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată, şi al art. 5 alin. (2) din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare,

în aplicarea prevederilor art. 69 şi 70 din Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993,

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

CAP. 1

Dispoziţii generale

ART. 1

Prevederile prezentei hotărâri se aplică explozivilor, astfel cum sunt definiţi în art. 2 alin. (1) lit. a).

ART. 2

(1) În sensul prezentei hotărâri, următorii termeni şi expresii se definesc astfel:

a) explozivi – materii şi articole considerate ca fiind explozive în recomandările Naţiunilor Unite privind transportul produselor periculoase şi care se încadrează în clasa 1 a acestor recomandări;

b) recomandările Naţiunilor Unite – recomandările stabilite de Comitetul de experţi ai Naţiunilor Unite privind transportul produselor periculoase, aşa cum au fost publicate de această organizaţie (Cartea Portocalie) şi modificate până la data adoptării prezentei hotărâri;

c) securitate – prevenirea accidentelor şi, atunci când această prevenire nu poate fi evitată, limitarea efectelor acestora;

d) siguranţă – prevenirea utilizării explozivilor ce contravine reglementărilor în vigoare şi ordinii publice;

e) armurier – orice persoană fizică sau juridică a cărei ocupaţie constă total ori parţial în fabricarea, comercializarea, schimbul, închirierea, repararea sau transformarea armelor de foc şi muniţiei;

f) transfer – orice deplasare fizică a explozivilor pe teritoriul României, precum şi dinspre statele membre ale Uniunii Europene către România sau invers, cu excepţia deplasărilor în cadrul aceluiaşi amplasament;

g) autorizaţie de transfer – decizia luată pentru a permite transferuri prevăzute de explozivi în/din România dintr-un/într-un stat membru al Uniunii Europene;

h) întreprindere/agent economic din sectorul explozivilor – orice persoană fizică sau juridică ce posedă autorizaţie care o îndreptăţeşte să se angajeze în fabricarea, depozitarea, utilizarea, transferul sau comercializarea explozivilor;

i) introducerea pe piaţă – acţiunea de a face disponibil, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, explozivii care intră sub incidenţa prezentei hotărâri, în vederea distribuirii şi/sau utilizării lor în România sau într-un stat membru al Uniunii Europene.

(2) Termenii şi expresiile definite la alin. (1) se completează cu termenii definiţi la art. 4 din Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, cu modificările şi completările ulterioare.

ART. 3

(1) Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică:

a) explozivilor, inclusiv muniţiilor, destinaţi utilizării de către forţele armate şi poliţie;

b) articolelor pirotehnice;

c) muniţiilor de uz civil, cu excepţia prevederilor art. 26 – 34 şi art. 40 – 42.

(2) Articolele prevăzute în anexa nr. 1 sunt considerate explozivi şi intră sub incidenţa prezentei hotărâri.

ART. 4

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei poate să clasifice anumite materii sau substanţe, care nu intră sub incidenţa prezentei hotărâri, ca fiind explozivi, în temeiul unor acte normative sau reglementări tehnice, cu condiţia ca acestea să nu contravină prevederilor prezentei hotărâri.

CAP. 2

Condiţii de introducere pe piaţă

ART. 5

Nu poate fi interzisă, restricţionată sau împiedicată introducerea pe piaţă a explozivilor care fac obiectul prezentei hotărâri şi care sunt conformi cu prevederile acesteia.

ART. 6

Explozivii trebuie să respecte cerinţele esenţiale de securitate prevăzute în anexa nr. 2, care le sunt aplicabile.

ART. 7

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că explozivii de uz civil:

a) sunt introduşi pe piaţă numai dacă respectă toate prevederile prezentei hotărâri;

b) poartă marcajul european de conformitate CE, denumit în continuare marcaj CE, prevăzut la art. 12;

c) au fost supuşi unei evaluări de conformitate potrivit procedurilor prevăzute în anexa nr. 3.

ART. 8

În cazul în care explozivilor le sunt aplicabile şi alte reglementări care se referă la alte aspecte şi care prevăd aplicarea marcajului CE, acest marcaj semnifică şi conformitatea cu prevederile acelor reglementări aplicabile acestora.

ART. 9

(1) Se consideră ca fiind în conformitate cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute la art. 8 explozivii care fac obiectul prezentei hotărâri şi care satisfac standardele române şi/sau standardele naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene care adoptă standarde europene armonizate ale căror numere de referinţă au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va publica şi va actualiza periodic, în Monitorul Oficial al României, Partea I, lista standardelor române care adoptă standardele prevăzute la alin. (1), aprobată prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei.

(3) În situaţia în care se constată că un standard prevăzut la alin. (1) nu satisface în totalitate cerinţele esenţiale de securitate prevăzute la art. 8, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei înştiinţează Comitetul Permanent de pe lângă Comisia Europeană. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va duce la îndeplinire decizia adoptată de Comitetul Permanent de pe lângă Comisia Europeană, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană.

(4) Autorităţile competente vor desemna câte un reprezentant pentru participare la Comitetul Permanent de pe lângă Comisia Europeană pentru dezbaterea problemelor care pot apărea la implementarea Directivei 93/15/CEE privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la introducerea pe piaţă şi controlul explozivilor de uz civil.

CAP. 3

Proceduri pentru evaluarea conformităţii

ART. 10

Evaluarea conformităţii explozivilor se face după una dintre următoarele proceduri:

1. examinarea EC de tip (modulul B), prevăzută în anexa nr. 3 pct. 1, la care se adaugă, la alegerea producătorului, una dintre următoarele:

a) conformitatea cu tipul (modulul C), prevăzută în anexa nr. 3 pct. 2;

b) procedura referitoare la asigurarea calităţii producţiei (modulul D), prevăzută în anexa nr. 3 pct. 3;

c) procedura referitoare la asigurarea calităţii produsului (modulul E), prevăzută în anexa nr. 3 pct. 4;

d) procedura referitoare la verificarea produsului (modulul F), prevăzută în anexa nr. 3 pct. 5;

2. verificarea unităţii de produs (modulul G), prevăzută în anexa nr. 3 pct. 6.

CAP. 4

Organisme notificate

ART. 11

(1) Competenţa organismelor care urmează a fi notificate este recunoscută de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pe baza unei proceduri de evaluare, avându-se în vedere criteriile minime prevăzute în anexa nr. 4. Se consideră că organismele care îndeplinesc criteriile de evaluare prevăzute în standardele europene armonizate relevante îndeplinesc criteriile prevăzute în anexa nr. 4.

(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei notifică statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene organismele desemnate pentru realizarea procedurilor de evaluare a conformităţii, prevăzute la art. 10, împreună cu sarcinile specifice pe care aceste organisme au fost desemnate să le îndeplinească şi numărul de identificare alocat acestora anterior de către Comisia Europeană.

(3) Lista organismelor notificate şi numărul de identificare alocat acestora, precum şi sarcinile specifice pentru care au fost notificate se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi se actualizează permanent.

(4) În condiţiile în care se constată că un organism notificat nu mai întruneşte criteriile minime prevăzute în anexa nr. 4, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei retrage notificarea organismului şi informează Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene.

CAP. 5

Marcajul de conformitate CE

ART. 12

(1) Marcajul de conformitate CE se aplică direct pe explozivi, astfel încât să fie vizibil, uşor de citit şi să nu poată fi şters sau, dacă acest lucru nu este posibil, pe o placă de identificare ataşată la exploziv. În ultimă instanţă, dacă nici una dintre primele două metode nu poate fi utilizată, marcajul de conformitate CE se aplică pe ambalaj.

(2) Placa de identificare trebuie realizată în aşa fel încât să fie imposibilă reutilizarea ei.

(3) Modelul ce trebuie folosit pentru marcajul de conformitate CE este prevăzut în anexa nr. 5.

ART. 13

(1) Aplicarea pe explozivi a marcajelor care pot induce în eroare terţii în ceea ce priveşte semnificaţia şi forma marcajului CE este interzisă.

(2) Orice alt marcaj poate fi aplicat pe explozivi cu condiţia ca vizibilitatea şi lizibilitatea marcajului CE să nu fie reduse.

ART. 14

(1) În cazul în care organul de control prevăzut la art. 43 alin. (3) stabileşte că marcajul de conformitate CE a fost aplicat necorespunzător, producătorul, reprezentantul său autorizat ori persoana responsabilă pentru introducerea pe piaţă a explozivului în cauză, fără a aduce atingere prevederilor art. 15, este obligată să aducă produsul în stare de conformitate cu prevederile privind aplicarea marcajului şi să înceteze încălcarea prevederilor prezentei hotărâri.

(2) În cazul în care organul de control prevăzut la art. 43 alin. (3) constată că neconformitatea prevăzută la alin. (1) persistă, acesta dispune toate măsurile necesare de restricţionare sau de interzicere a introducerii pe piaţă a produsului respectiv ori asigură retragerea acestuia de pe piaţă, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (1).

ART. 15

(1) În cazul în care organul de control prevăzut la art. 43 alin. (3) constată că explozivii care poartă marcajul CE şi sunt utilizaţi în scopul pentru care au fost proiectaţi pot pune în pericol securitatea, acesta dispune măsuri pentru a-i retrage de pe piaţă, pentru a interzice introducerea lor pe piaţă sau libera circulaţie.

(2) Organul de control prevăzut la art. 43 alin. (3) informează în scris Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei asupra măsurilor luate, precizând motivele care au stat la baza deciziei şi în special dacă aceasta se datorează:

a) nerespectării cerinţelor esenţiale de securitate;

b) aplicării necorespunzătoare a standardelor;

c) unei deficienţe din cuprinsul standardelor.

(3) În cazul în care un exploziv care nu este conform poartă marcajul CE, organul de control prevăzut la art. 43 alin. (3) dispune măsurile corespunzătoare împotriva persoanei/persoanelor care a/au aplicat marcajul şi informează în scris Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei asupra deciziilor sale.

(4) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va informa Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene cu privire la măsurile luate potrivit prevederilor alin. (2) şi (3).

CAP. 6

Supravegherea transferurilor de explozivi

ART. 16

Explozivii care fac obiectul prezentei hotărâri pot fi transferaţi numai cu respectarea prevederilor art. 17 – 25.

ART. 17

În cazul transferurilor explozivilor reglementaţi de prezenta hotărâre, controalele efectuate în conformitate cu normele de drept comunitar sau cu legislaţia naţională nu se mai efectuează sub formă de controale în interiorul frontierelor, ci numai ca parte a procedurilor normale de control aplicate fără discriminare pe teritoriul Uniunii Europene.

ART. 18

(1) Autorizaţia pentru transferul explozivilor se obţine de către destinatar de la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau de la inspectoratul judeţean de poliţie de la locul de destinaţie.

(2) Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie verifică dacă destinatarul este autorizat legal să primească explozivi şi dacă posedă autorizaţiile necesare.

(3) Persoana responsabilă pentru transfer informează Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, inspectoratul judeţean de poliţie sau autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene cu privire la itinerarul de deplasare a transportului de explozivi, inclusiv al celor aflate în tranzit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, solicitând autorizarea acestora.

ART. 19

Atunci când există suspiciuni în ceea ce priveşte dreptul destinatarului de a primi explozivi, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie transmite Comisiei Europene informaţiile deţinute în acest sens.

ART. 20

(1) Dacă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie de la locul de destinaţie aprobă un transfer, acesta emite destinatarului un document reprezentând autorizaţia de transfer, care trebuie să cuprindă toate informaţiile prevăzute la art. 22.

(2) Acest document însoţeşte explozivii până la destinaţia declarată şi este prezentat, la cerere, organelor de control.

(3) Destinatarul păstrează o copie a documentului, pe care o prezintă organelor de control din locul de destinaţie, la cererea acestora.

(4) Modelul documentului pentru transferul explozivilor este prezentat în anexa nr. 6.

(5) Documentul pentru transfer, conform modelului, este un document valabil pentru a însoţi explozivii transferaţi până ajung la destinaţie.

(6) Documentul pentru transferul explozivilor nu este valabil şi pentru transferul muniţiilor.

(7) Documentul pentru transferul explozivilor, denumit în continuare document, se întocmeşte în trei exemplare, luându-se măsurile necesare care să includă mijloace de securizare sigure pentru a-l face de nefalsificat.

(8) Documentul se tipăreşte pe hârtie având minimum 80 g/mp care să fie suficient de rezistentă pentru a nu se rupe şi a nu se şifona uşor în condiţii normale de utilizare.

ART. 21

(1) Dacă Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie consideră că nu sunt necesare măsuri speciale de siguranţă, cum ar fi cele prevăzute la art. 22, explozivii pot fi transferaţi pe teritoriul României sau pe o parte a teritoriului României fără furnizarea informaţiilor prevăzute în acelaşi articol.

(2) Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie de la locul de destinaţie emite atunci o autorizaţie de transfer pe durată determinată, care poate fi suspendată sau retrasă în orice moment pe baza unei decizii motivate.

(3) Documentul menţionat la art. 20 se referă în acest caz doar la autorizaţia prevăzută la alin. (2) şi însoţeşte explozivii până la destinaţie.

ART. 22

Dacă transferul explozivilor necesită supraveghere specială pentru a respecta cerinţele particulare de siguranţă, destinatarul trebuie să furnizeze înainte de transfer Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratului judeţean de poliţie de la locul de destinaţie următoarele date:

a) numele şi adresele operatorilor implicaţi; aceste date trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite contactarea operatorilor, iar pe de altă parte, pentru a stabili persoanele care sunt oficial abilitate de a recepţiona transportul;

b) numărul şi cantitatea explozivilor transferaţi;

c) o descriere completă a explozivilor în cauză şi a mijloacelor de identificare, inclusiv a numărului de identificare al Naţiunilor Unite;

d) dacă explozivii urmează a fi introduşi pe piaţă, date şi informaţii cu privire la respectarea condiţiilor impuse pentru introducerea pe piaţă;

e) mijloacele de transport şi itinerarul;

f) data estimativă a plecării şi sosirii transportului;

g) dacă este necesar, punctul exact de intrare şi/sau de ieşire pe/de pe teritoriul României.

ART. 23

(1) Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie de la locul de destinaţie analizează toate condiţiile în care are loc transferul, acordând o atenţie deosebită asigurării cerinţelor specifice de siguranţă.

(2) Transferul este autorizat numai dacă cerinţele specifice de siguranţă sunt respectate.

(3) În cazul tranzitului pe teritoriul României, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie analizează şi aprobă, în aceleaşi condiţii, informaţiile referitoare la transfer.

ART. 24

Fără a aduce atingere verificărilor obişnuite realizate de statul membru al Uniunii Europene din care porneşte transportul, pe teritoriul său, destinatarii şi operatorii implicaţi în sectorul explozivilor transmit autorităţilor competente din statul membru al Uniunii Europene din care porneşte transportul, precum şi celor din statele membre ale Uniunii Europene tranzitate, la cererea acestora, toate datele şi informaţiile relevante pe care le posedă în legătură cu transferul de explozivi.

ART. 25

Transferul de explozivi se poate efectua numai atunci când destinatarul a obţinut toate aprobările necesare pentru transfer conform prevederilor art. 18 alin. (1) şi (3), art. 20 alin. (1) – (3), art. 21 şi 22.

CAP. 7

Supravegherea transferurilor de muniţie

ART. 26

(1) Muniţia poate fi transferată numai cu respectarea prevederilor stabilite în art. 27 – 31.

(2) Prevederile art. 27 – 31 se aplică şi în cazul transferului muniţiei care face obiectul unei vânzări prin corespondenţă.

ART. 27

În cazul transferului muniţiei către un stat membru al Uniunii Europene, înainte de orice expediţie, persoana interesată comunică Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratului judeţean de poliţie din locul unde se află muniţia următoarele date:

a) numele şi adresa persoanelor care vând sau transferă muniţia, ale persoanei care cumpără sau primeşte muniţia şi, când este cazul, numele şi adresa proprietarului;

b) adresa la care va fi trimisă sau transportată muniţia;

c) cantitatea de muniţie trimisă sau transportată;

d) date care fac posibilă identificarea muniţiei, precum şi o indicare a faptului că muniţia a fost verificată conform prevederilor Convenţiei din 1 iulie 1969 privind recunoaşterea reciprocă a marcării armelor de foc mici;

e) mijloacele de transfer;

f) data plecării şi data estimată pentru sosirea transportului.

ART. 28

(1) Datele prevăzute la art. 27 lit. e) şi f) nu trebuie comunicate în cazul transferului între armurieri.

(2) Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie analizează condiţiile în care are loc transferul, în special cele referitoare la siguranţă.

(3) În cazul în care Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie autorizează un astfel de transfer, acesta emite o autorizaţie care cuprinde toate datele prevăzute la art. 27, autorizaţie care însoţeşte muniţia până la destinaţie.

(4) Autorizaţia trebuie prezentată Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratului judeţean de poliţie din locul de destinaţie, la cerere.

ART. 29

(1) Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie poate acorda armurierilor dreptul de a efectua transferuri de muniţie de pe teritoriul României către armurieri dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau în tranzit pe teritoriul României, fără autorizarea prealabilă prevăzută la art. 28 alin. (3), aceştia având obligaţia respectării actelor normative în vigoare.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie emite o autorizaţie valabilă timp de 3 ani, care poate fi suspendată sau anulată în orice moment, prin decizie motivată.

(3) Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie emite un document care face referire la autorizaţia prevăzută la alin. (2), care însoţeşte muniţia până la destinaţie şi se prezintă autorităţilor competente din România şi din statele membre ale Uniunii Europene, la cererea acestora.

(4) Înainte de efectuarea transferului, armurierul comunică autorităţilor competente din statul membru al Uniunii Europene din care porneşte transferul toate datele prevăzute la art. 27.

ART. 30

(1) Ministerul Administraţiei şi Internelor trebuie să furnizeze celorlalte state membre ale Uniunii Europene lista cu tipurile de muniţie pentru care autorizarea transferului către teritoriul României se poate face fără a fi nevoie de un acord prealabil.

(2) Listele cu tipurile de muniţie se transmit armurierilor care au obţinut autorizaţii pentru transferuri de muniţie fără autorizarea prealabilă conform art. 29.

ART. 31

(1) Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie trebuie să transmită datele şi informaţiile utile pe care le deţine în legătură cu transferurile definitive de muniţie, autorităţilor competente din statele membre ale Uniunii Europene spre teritoriul cărora se efectuează asemenea operaţiuni.

(2) Toate datele şi informaţiile primite în aplicarea art. 26 – 31 sunt comunicate cel târziu în momentul transferului autorităţilor competente din statul membru al Uniunii Europene în care se află punctul de destinaţie al transferului şi, dacă este cazul, celor din statele membre ale Uniunii Europene tranzitate.

CAP. 8

Dispoziţii finale şi tranzitorii

ART. 32

(1) Prin derogare de la prevederile art. 18, 20 – 22 şi art. 26 – 31, în cazul unor ameninţări grave sau atacuri asupra siguranţei prin deţinerea ori folosirea ilicită a explozivilor sau muniţiilor reglementate de prezenta hotărâre, Ministerul Administraţiei şi Internelor poate lua toate măsurile necesare referitoare la transferul explozivilor ori muniţiei pentru a preveni această deţinere sau folosire ilicită.

(2) Aceste măsuri trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie mascată în comerţul cu explozivi ori muniţii.

(3) Dacă adoptă măsurile prevăzute la alin. (1), Ministerul Administraţiei şi Internelor trebuie să le notifice imediat Comisiei Europene, care informează autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene despre aceasta.

ART. 33

(1) Autoritatea competentă pentru realizarea schimbului de informaţii pentru aplicarea prevederilor art. 16 – 31 este Ministerul Administraţiei şi Internelor.

(2) Datele de identificare a autorităţii competente pentru schimbul de informaţii şi pentru aplicarea regulilor prevăzute de art. 16 – 31 se comunică statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene.

ART. 34

În scopul aplicării prezentei hotărâri, prevederile Regulamentului Comisiei (CE) nr. 515/97 privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative ale statelor membre şi cooperarea dintre acestea din urmă şi Comisie în vederea asigurării aplicării corecte a legislaţiei din domeniul vamal şi agricol, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 028 din 22 martie 1997, în special cele referitoare la confidenţialitate, se aplică întocmai.

ART. 35

Ministerul Administraţiei şi Internelor pune la dispoziţie autorităţilor competente din ţările Uniunii Europene informaţii actualizate referitoare la întreprinderile/agenţii economici din sectorul explozivilor care posedă autorizaţiile menţionate la art. 2 alin. (1).

ART. 36

Ministerul Administraţiei şi Internelor trebuie să verifice dacă întreprinderile/agenţii economici din sectorul explozivilor posedă un sistem de urmărire a explozivilor, astfel încât identificarea celor care deţin sau produc explozivi să fie posibilă în orice moment.

ART. 37

Întreprinderile/agenţii economici din sectorul explozivilor păstrează acele înregistrări ale tranzacţiilor care sunt necesare pentru respectarea obligaţiilor prevăzute la art. 35 şi 36.

ART. 38

(1) Documentele prevăzute la art. 37 trebuie păstrate cel puţin 3 ani de la sfârşitul anului calendaristic în care a fost efectuată tranzacţia înregistrată, chiar dacă întreprinderea/agentul economic din sectorul explozivilor şi-a încetat activitatea.

(2) Aceste documente trebuie să fie disponibile imediat pentru verificare, la cererea Ministerului Administraţiei şi Internelor.

ART. 39

Atunci când Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei emite o autorizaţie cu scopul de a permite exercitarea unei activităţi de producere a explozivilor, verifică dacă persoanele responsabile sunt în măsură să respecte obligaţiile tehnice asumate.

ART. 40

(1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează astfel:

a) nerespectarea prevederilor art. 6 atrage sancţionarea producătorului, reprezentantului său autorizat sau a persoanei responsabile pentru introducerea pe piaţă cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei, retragerea de pe piaţă, interzicerea utilizării şi introducerii pe piaţă a explozivilor neconformi;

b) nerespectarea prevederilor art. 12 sau 14 atrage sancţionarea producătorului, reprezentantului său autorizat sau a persoanei responsabile pentru introducerea pe piaţă cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei, retragerea de pe piaţă şi/sau interzicerea introducerii pe piaţă a explozivilor fără marcajul de conformitate sau cu marcajul incorect;

c) nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (1) şi (3), art. 22 ori 25, cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei şi interzicerea efectuării transferului de explozivi până la obţinerea aprobărilor şi informaţiilor solicitate;

d) nerespectarea prevederilor art. 27 ori art. 28 alin. (4), cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei şi interzicerea efectuării transferului de muniţie, până la obţinerea autorizaţiei şi a informaţiilor solicitate;

e) nerespectarea prevederilor art. 10, cu amendă de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei pentru neaplicarea sau aplicarea necorespunzătoare a procedurilor pentru evaluarea conformităţilor explozivilor.

(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi e) se fac de către personalul împuternicit din cadrul Inspecţiei Muncii, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d), de către personalul împuternicit din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române.

ART. 41

Contravenţiilor prevăzute la art. 40 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

ART. 42

Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin organele împuternicite conform legislaţiei în vigoare, poate confisca orice produs care intră sub incidenţa prezentei hotărâri, atunci când există suficiente probe care să ateste că acel produs va fi dobândit, utilizat sau traficat ilicit.

ART. 43

(1) Autorităţile competente în sensul prezentei hotărâri sunt Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

(2) Organul de control care asigură supravegherea transferurilor de explozivi de uz civil şi muniţii este Inspectoratul General al Poliţiei Române.

(3) Organul de control care asigură supravegherea pieţei explozivilor de uz civil şi muniţiei este Inspecţia Muncii, organ al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

ART. 44

(1) Până la data aderării României la Uniunea Europeană, se admite introducerea pe piaţă în România a explozivilor cu marcaj naţional de conformitate CS, denumit în continuare marcaj CS, aplicat conform prevederilor alin. (2). Elementele de identificare a marcajului CS sunt prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 608/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) În situaţia în care evaluarea conformităţii explozivilor prevăzuţi la art. 1, destinaţi pieţei naţionale, se realizează de către organisme recunoscute şi desemnate conform prevederilor alin. (5) prin utilizarea procedurilor prevăzute de prezenta hotărâre, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice marcajul CS şi să emită declaraţia CS de conformitate.

(3) Prevederile prezentei hotărâri referitoare la marcajul CE se aplică identic şi pentru marcajul CS.

(4) Pe explozivii care fac obiectul prezentei hotărâri nu se pot aplica simultan marcajul CE şi marcajul CS.

(5) Până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), pentru realizarea procedurilor de evaluare a conformităţii prevăzute de prezenta hotărâre, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei recunoaşte şi desemnează organisme la nivel naţional.

(6) Recunoaşterea şi desemnarea prevăzute la alin. (5) se realizează avându-se în vedere criteriile minime prevăzute în anexa nr. 4, conform normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(7) Lista cuprinzând organismele prevăzute la alin. (5) şi sarcinile specifice pe care acestea trebuie să le îndeplinească se aprobă şi se actualizează ori de câte ori este necesar prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. În acest ordin se va menţiona pentru fiecare organism numărul de identificare alocat anterior în Registrul organismelor recunoscute.

ART. 45

Responsabilităţile producătorului sau reprezentantului său autorizat în legătură cu explozivii prevăzuţi la art. 1, introduşi pe piaţă cu marcaj CS, sunt aceleaşi cu cele prevăzute de prezenta hotărâre pentru explozivii prevăzuţi la art. 1 cu marcaj CE.

ART. 46

Avizele acordate pentru explozivii prevăzuţi la art. 1 în baza legislaţiei în vigoare la data publicării prezentei hotărâri îşi menţin valabilitatea până la data expirării acestora, dar nu mai târziu de data aderării României la Uniunea Europeană.

ART. 47

De la data aderării României la Uniunea Europeană se admite introducerea pe piaţă numai a explozivilor care poartă marcajul CE.

ART. 48

Anexele nr. 1 – 6 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

ART. 49

Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2005, cu excepţia prevederilor art. 9 alin. (3), art. 11 alin. (2), (3), (4), art. 15 alin. (4), art. 17, art. 31 alin. (1), art. 32 alin. (3), art. 33 şi ale art. 34, care intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

ART. 50

Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei europene nr. 93/15/CEE privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la introducerea pe piaţă şi supravegherea explozivilor de uz civil, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 121 din 15 mai 1993, ale Directivei 2004/57/CE privind identificarea articolelor pirotehnice şi anumitor muniţii din Directiva 93/15/CEE privind armonizarea legislaţiei statelor membre referitoare la introducerea pe piaţă şi supravegherea explozivilor de uz civil, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 127 din 29 aprilie 2004, precum şi ale Deciziei 2004/388/CE privind documentul de transfer intracomunitar al explozivilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 120 din 24 aprilie 2004.

PRIM-MINISTRU

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

Contrasemnează:

Ministrul muncii,

solidarităţii sociale şi familiei,

Gheorghe Barbu

p. Ministrul administraţiei şi internelor,

Nicolae Berechet,

secretar de stat

Ministrul economiei şi comerţului,

Codruţ Ioan Şereş

ANEXA 1

ARTICOLE CONSIDERATE EXPLOZIVI

________________________________________________________________________________

Număr Denumirea şi descrierea Clasă/ Glosar

NU Diviziune (numai pentru informare)

________________________________________________________________________________

Grupa G

________________________________________________________________________________

0121 Aprinzătoare (dispozitive de 1.1 G Aprinzătoare (dispozitive de

aprindere) aprindere)

Obiecte conţinând una sau mai

multe materii explozive,

folosite pentru a declanşa o

deflagraţie într-un lanţ

pirotehnic. Ele pot fi

acţionate chimic, electric sau

mecanic.

________________________________________________________________________________

0314 Aprinzătoare 1.2 G Conform rubricii No NU 0121

(dispozitive de aprindere)

________________________________________________________________________________

0315 Aprinzătoare 1.3 G Conform rubricii No NU 0121

(dispozitive de aprindere)

________________________________________________________________________________

0325 Aprinzătoare 1.4 G Conform rubricii No NU 0121

(dispozitive de aprindere)

________________________________________________________________________________

0353 Materii explozive n.s.a. 1.4 G

________________________________________________________________________________

0454 Aprinzătoare 1.4 S Conform rubricii No NU 0121

(dispozitive de aprindere)

________________________________________________________________________________

Grupa S

________________________________________________________________________________

0131 Aprinzătoare pentru fitile 1.4 S Aprinzătoare pentru fitile

utilizate în minerit utilizate în minerit

Obiecte de concepţie variată

funcţionând prin fricţiune, şoc

sau electric şi folosit pentru

aprinderea fitilului utilizat

în minerit

________________________________________________________________________________

0349 Materii explozive n.s.a. 1.4 S

________________________________________________________________________________

În prezenta anexă s-au folosit următoarele abrevieri:

n.s.a. – nespecificat în altă parte

NU – Naţiunile Unite

No – Numărul de identificare

ANEXA 2

CERINŢE ESENŢIALE DE SECURITATE

I. Cerinţe generale

1. Fiecare exploziv trebuie proiectat, fabricat şi furnizat în aşa fel încât să prezinte un risc minim pentru securitatea vieţii şi sănătăţii oamenilor şi să prevină deteriorarea proprietăţii şi mediului, în condiţii normale şi previzibile, în special cu privire la regulile de securitate şi practicile standard, inclusiv cele referitoare la perioada dinaintea utilizării.

2. Fiecare exploziv trebuie să atingă performanţele specifice declarate de producător, pentru a asigura cel mai mare grad de securitate şi de fiabilitate posibil.

3. Fiecare exploziv trebuie să fie proiectat şi fabricat în aşa fel încât să poată fi neutralizat, folosindu-se tehnici corespunzătoare, cu efecte minime asupra mediului înconjurător.

II. Cerinţe speciale

1. Cel puţin următoarele informaţii şi proprietăţi trebuie să fie luate în considerare, când este cazul:

a) date despre producere şi proprietăţi caracteristice, inclusiv compoziţia chimică, gradul de amestecare şi, când este cazul, dimensiunile şi distribuţia mărimii granulelor;

b) stabilitatea fizică şi chimică a explozivului în toate condiţiile mediului înconjurător în care acesta va fi expus;

c) sensibilitatea la impact şi la frecare;

d) compatibilitatea tuturor componentelor din punct de vedere al stabilităţii lor fizice şi chimice;

e) puritatea chimică a explozivului;

f) rezistenţa explozivului la acţiunea apei, atunci când acesta este destinat utilizării în condiţii ude sau umede şi când siguranţa sau fiabilitatea acestuia poate fi afectată negativ de apă;

g) rezistenţa la temperaturi joase şi înalte, atunci când explozivul este destinat păstrării sau utilizării la astfel de temperaturi şi când siguranţa sau fiabilitatea acestuia poate fi afectată negativ de răcirea sau încălzirea unuia dintre componenţi sau a explozivului în întregime;

h) oportunitatea utilizării explozivului în medii cu risc (de exemplu, medii puse în pericol de atmosfere grizutoase, mase calde etc.), dacă explozivul este destinat utilizării în astfel de condiţii;

i) caracteristici de securitate pentru preîntâmpinarea iniţierii sau aprinderii neaşteptate ori neatente;

j) încărcarea şi funcţionarea corectă a explozivului atunci când acesta este utilizat cu scopul pentru care a fost creat;

k) instrucţiuni corespunzătoare şi, dacă este necesar, marcaje referitoare la manipularea în condiţii de securitate, depozitarea, utilizarea şi distrugerea explozivului, scrise în limba română sau în limba/limbile oficială/oficiale a/ale statelor membre ale Uniunii Europene destinatare;

l) capacitatea explozivului, a învelişului şi a tuturor componentelor de a rezista deteriorărilor ce pot apărea în timpul depozitării până la data expirării specificată de producător;

m) specificarea tuturor dispozitivelor şi accesoriilor necesare pentru funcţionarea fiabilă şi sigură a explozivilor.

Fiecare exploziv se testează în condiţii reale. Dacă nu este posibilă testarea într-un laborator, testele se efectuează în condiţiile în care urmează să fie folosit explozivul.

2. Diferitele grupe de explozivi trebuie să respecte cel puţin cerinţele următoare:

A. Explozivi minieri

a) Metoda de iniţiere propusă trebuie să asigure detonarea sigură, fiabilă şi completă sau, după caz, deflagraţia explozivului minier. În cazul particular al pulberii negre trebuie verificată capacitatea de deflagraţie a acesteia.

b) Explozivii minieri sub formă de cartuşe trebuie să transmită detonarea de la un capăt la celălalt al lanţului de cartuşe în condiţii de siguranţă şi fiabilitate.

c) Gazele produse de explozivii minieri destinaţi utilizării în subteran trebuie să conţină monoxid de carbon, gaze nitroase, alte gaze, vapori sau reziduuri solide în suspensie, în cantităţi care, în condiţii normale de lucru, nu sunt dăunătoare pentru sănătate.

B. Fitile detonante, fitile de siguranţă, fitile de aprindere şi tuburi de şoc

a) Învelişurile fitilelor detonante, fitilelor de siguranţă şi cele ale fitilelor de aprindere trebuie să aibă o rezistenţă mecanică adecvată, care să permită protejarea umpluturii de exploziv în timpul expunerii la solicitări mecanice obişnuite.

b) Parametrii timpilor de ardere ai fitilelor de siguranţă trebuie indicaţi şi să corespundă în condiţii de fiabilitate.

c) Fitilele detonante trebuie să poată fi iniţiate în condiţii fiabile, să aibă o capacitate de iniţiere suficientă şi să fie respectate cerinţele referitoare la depozitare în condiţii climatice speciale.

C. Detonatoare (inclusiv detonatoare cu întârziere) şi relee

a) Detonatoarele trebuie să iniţieze fiabil detonarea explozivilor minieri destinaţi folosirii împreună cu aceştia, în toate condiţiile de utilizare previzibile.

b) Releele trebuie să poată fi iniţiate fiabil.

c) Capacitatea de iniţiere nu trebuie să fie afectată negativ de umiditate.

d) Timpii de întârziere ai detonatorilor cu întârziere trebuie să fie suficient de uniformi pentru a asigura ca probabilitatea suprapunerii timpilor de întârziere ai treptelor de timp apropiate să fie nesemnificativă.

e) Caracteristicile electrice ale detonatorilor electrici trebuie să fie indicate de ambalaj (de exemplu, curent minim de funcţionare, rezistenţă etc.).

f) Reoforii detonatorilor electrici trebuie să aibă izolaţia electrică corespunzătoare şi o rezistenţă mecanică suficient de mare, inclusiv soliditatea legăturii cu detonatorul, avându-se în vedere destinaţia acestora.

D. Propulsori şi carburanţi pentru rachete

a) Aceste materiale nu trebuie să detoneze când sunt utilizate în scopul pentru care au fost destinate.

b) Când este necesar, propulsorii trebuie să fie stabilizaţi împotriva descompunerii (de exemplu, cei bazaţi pe nitroceluloză).

c) Carburanţii solizi pentru rachete, când se află în formă comprimată sau turnată, nu trebuie să conţină fisuri ori bule de gaz accidentale care afectează în mod periculos funcţionarea lor.

ANEXA 3

PROCEDURI PENTRU EVALUAREA CONFORMITĂŢII

1. Modulul B: Examinarea EC de tip

1. Acest modul descrie acea parte din procedură prin care un organism notificat constată şi atestă faptul că un exemplar reprezentativ din producţia avută în vedere respectă prevederile prezentei hotărâri.

2. Cererea pentru efectuarea examinării EC de tip se înaintează de producător sau de reprezentantul său autorizat unui organism notificat ales de acesta.

Cererea trebuie să cuprindă:

– denumirea şi sediul producătorului, precum şi denumirea şi sediul reprezentantului său autorizat, dacă cererea este înaintată de către acesta din urmă;

– o declaraţie scrisă în care se specifică faptul că aceeaşi cerere nu a mai fost înaintată la un alt organism notificat;

– documentaţia tehnică, conform specificărilor de la pct. 3.

Solicitantul pune la dispoziţie organismului notificat un exemplar reprezentativ din producţia considerată, denumit în continuare tip. Organismul notificat poate solicita exemplare suplimentare dacă acestea îi sunt necesare în programul de examinare.

3. Documentaţia tehnică trebuie să permită evaluarea conformităţii produsului cu cerinţele esenţiale de securitate ale prezentei hotărâri. Documentaţia trebuie să respecte, în măsura necesară acestei evaluări, proiectarea, fabricarea şi funcţionarea produsului şi trebuie să conţină, în măsura relevanţei pentru evaluare:

– o descriere generală a tipului;

– desene de concepţie şi execuţie, precum şi desenele şi schemele componentelor, subansamblurilor, circuitelor etc.;

– descrierile şi explicaţiile necesare pentru înţelegerea desenelor şi schemelor şi a modului de funcţionare a produsului;

– o listă a standardelor prevăzute la art. 9 alin. (2) din hotărâre, aplicate total sau parţial, precum şi descrieri ale soluţiilor adoptate pentru respectarea cerinţelor esenţiale de securitate menţionate în prezenta hotărâre, atunci când nu au fost aplicate standardele prevăzute la art. 9 alin. (2) din hotărâre;

– rezultatele calculelor de proiectare efectuate, rezultatele testelor etc.;

– rapoarte de încercare.

4. Organismul notificat:

4.1. examinează documentaţia tehnică, verifică dacă tipul a fost fabricat în conformitate cu această documentaţie şi identifică elementele proiectate conform dispoziţiilor relevante ale standardelor prevăzute la art. 9 alin. (2) din hotărâre, precum şi componentele proiectate fără aplicarea dispoziţiilor relevante din aceste standarde;

4.2. efectuează sau dispune efectuarea examinărilor corespunzătoare şi testelor necesare pentru a verifica dacă au fost aplicate standardele prevăzute la art. 9 alin. (2) din hotărâre şi dacă soluţiile adoptate de producător satisfac cerinţele esenţiale ale prezentei hotărâri;

4.3. efectuează sau dispune efectuarea examinărilor şi testelor necesare pentru a verifica dacă producătorul a ales aplicarea standardelor relevante şi dacă acestea au fost efectiv aplicate;

4.4. ajunge la un acord cu solicitantul în privinţa locului unde se efectuează examinările şi testele aplicate.

5. Când tipul de exploziv satisface dispoziţiile relevante ale prezentei hotărâri, organismul notificat emite solicitantului un certificat de conformitate EC de tip. Acest certificat conţine numele şi adresa producătorului, concluziile examinării şi datele necesare pentru identificarea tipului de exploziv aprobat.

O listă cu părţile relevante din documentaţia tehnică se anexează la certificat, o copie rămânând la organismul notificat.

Dacă organismul notificat refuză să emită un certificat de tip producătorului sau reprezentantului său, organismul notificat transmite motivele detaliate ale acestui refuz.

Se va prevedea o clauză privind o procedură de apel/recurs.

6. Solicitantul informează organismul notificat care deţine documentaţia tehnică referitoare la certificatul de examinare EC de tip cu privire la toate modificările asupra produsului aprobat, fiind necesare aprobări suplimentare atunci când astfel de modificări pot afecta respectarea cerinţelor esenţiale de securitate sau a condiţiilor specificate pentru folosirea produsului respectiv. Aprobarea suplimentară se emite sub forma unei modificări a certificatului original de conformitate EC de tip.

7. Fiecare organism notificat comunică celorlalte organisme notificate informaţiile relevante referitoare la certificatele de examinare EC de tip şi la modificările aprobate şi retrase.

8. Celelalte organisme notificate pot primi copii ale certificatelor EC de tip şi/sau ale modificărilor. Anexele la certificate se păstrează la dispoziţia celorlalte organisme notificate.

9. Producătorul sau reprezentantul său autorizat păstrează alături de documentaţia tehnică toate copiile certificatelor EC de tip şi ale modificărilor acestora, pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data ultimei fabricări a produsului în cauză.

Când nici producătorul, nici reprezentantul său autorizat nu este stabilit pe teritoriul României sau al unui stat membru al Uniunii Europene, obligaţia de a păstra documentaţia tehnică disponibilă revine persoanei care introduce produsul pe piaţă.

2. Modulul C: Conformitatea de tip

1. Acest modul descrie acea parte din procedură prin care producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia asigură şi declară că explozivii în cauză sunt în conformitate cu tipul descris în certificatul EC de tip şi satisfac cerinţele prezentei hotărâri aplicabile acestora. Producătorul ataşează marcajul CE pe fiecare exploziv şi redactează o declaraţie scrisă de conformitate.

2. Producătorul aplică toate măsurile necesare pentru a se asigura că procesul de fabricaţie asigură conformitatea produsului fabricat cu tipul specificat în certificatul de conformitate EC de tip şi cu cerinţele esenţiale de securitate prevăzute de prezenta hotărâre.

3. Producătorul sau reprezentantul său autorizat păstrează o copie a declaraţiei de conformitate cel puţin 10 ani de la ultima dată de fabricaţie a produsului în cauză. Dacă nici producătorul, nici reprezentantul său autorizat nu este stabilit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, obligaţia de a păstra documentaţia tehnică disponibilă revine persoanei care introduce produsul pe piaţă.

4. Un organism notificat ales de producător efectuează sau dispune efectuarea examinărilor produsului la intervale de timp aleatorii. Se examinează o mostră adecvată de produs finit, prelevată pe loc de organismul notificat; se aplică testele corespunzătoare definite în standardul sau în standardele prevăzute la art. 9 alin. (2) din hotărâre, aplicabile, sau se efectuează teste echivalente pentru verificarea conformităţii produsului cu cerinţele prezentei hotărâri. În cazul în care una sau mai multe mostre nu sunt conforme, organismul notificat dispune măsurile corespunzătoare.

Pe răspunderea organismului notificat, producătorul ataşează simbolul de identificare al organismului notificat pe parcursul procesului de fabricaţie.

3. Modulul D: Asigurarea calităţii producţiei

1. Acest modul prezintă procedura prin care producătorul care îndeplineşte obligaţiile prevăzute la pct. 2 asigură şi declară că explozivii în cauză sunt în conformitate cu tipul descris în certificatul de conformitate EC de tip şi satisfac cerinţele prezentei hotărâri. Producătorul ataşează marca CE pe fiecare exploziv şi întocmeşte o declaraţie scrisă de conformitate. Marca CE este însoţită de simbolul de identificare al organismului notificat responsabil pentru verificările prevăzute la pct. 4.

2. Producătorul aplică un sistem de calitate aprobat pentru producţie, control final şi testare, conform pct. 3, şi se supune controalelor prevăzute la pct. 4.

3. Sistemul de calitate

3.1. Producătorul depune la organismul notificat ales de el o cerere de evaluare a sistemului său de calitate pentru explozivii în cauză.

Cererea trebuie să includă:

– toate informaţiile relevante pentru categoria de explozivi în cauză;

– documentele referitoare la sistemul de calitate;

– documentaţia tehnică în legătură cu tipul aprobat şi o copie a certificatului de conformitate EC de tip.

3.2. Sistemul de calitate asigură conformitatea explozivilor cu tipul descris în certificatul de examinare EC de tip şi cu cerinţele prezentei hotărâri, care li se aplică.

Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de fabricant trebuie să fie documentate într-o manieră sistematică şi ordonată, sub formă de măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. Documentele privind sistemul de calitate trebuie să permită o interpretare consecventă a programelor, planurilor, manualelor de calitate şi a dosarelor de calitate.

El trebuie să conţină în special o descriere adecvată a:

– obiectivelor de calitate şi structurii organizatorice, a responsabilităţilor şi atribuţiilor conducerii cu privire la calitatea explozivilor;

– tehnicilor de fabricaţie, de control şi de asigurare a calităţii, a proceselor şi acţiunilor sistematice care vor fi utilizate;

– examinărilor şi testelor care vor fi efectuate înaintea, pe parcursul şi la sfârşitul fabricaţiei, precum şi a frecvenţei efectuării acestora;

– dosarelor de calitate, cum ar fi buletinele şi datele de control, datele de etalonare, rapoartele referitoare la calificarea personalului implicat etc.;

– mijloacelor de supraveghere a atingerii nivelului corespunzător de calitate al explozivilor şi a funcţionării efective a sistemului de calitate.

3.3. Organismul notificat evaluează sistemul de calitate pentru a determina dacă acesta satisface cerinţele prevăzute la pct. 3.2. El analizează conformitatea sistemului de calitate cu acele cerinţe care aplică standardele armonizate relevante. Echipa de audit trebuie să aibă cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea respectivei tehnologii de produs.

Procedura de evaluare include o vizită de control în localul producătorului. Decizia este comunicată producătorului. Înştiinţarea conţine concluziile examinării şi decizia de evaluare argumentată.

3.4. Producătorul trebuie să se angajeze că respectă obligaţiile impuse de sistemul de calitate aprobat şi că menţine sistemul de calitate la un nivel adecvat şi eficient.

Producătorul sau reprezentantul său autorizat informează organismul notificat care a aprobat sistemul său de calitate cu privire la orice modificare propusă în sistemul de calitate.

Organismul notificat trebuie să evalueze modificările propuse şi să hotărască dacă sistemul de calitate astfel modificat mai îndeplineşte cerinţele prevăzute la pct. 3.2 sau este necesară o nouă evaluare.

El înştiinţează producătorul cu privire la hotărârea sa. Înştiinţarea conţine concluziile examinării şi decizia de evaluare argumentată.

4. Supravegherea pe răspunderea organismului notificat

4.1. Supravegherea are rolul de a asigura că producătorul îndeplineşte corect obligaţiile impuse de sistemul de calitate aprobat.

4.2. Producătorul permite accesul organismului notificat în incintele în care au loc fabricaţia, controlul, testarea şi depozitarea şi furnizează acestuia toate informaţiile necesare, în principal:

– documentaţia privind sistemul de calitate;

– dosarele de calitate, cum ar fi rapoartele inspecţiilor şi datele încercărilor, etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat etc.

4.3. Organismul notificat efectuează audituri periodice pentru a se asigura că producătorul menţine şi aplică sistemul de calitate şi trebuie să furnizeze producătorului buletine de audit.

4.4. Suplimentar, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la producător. În timpul unor astfel de vizite organismul notificat poate efectua teste sau poate dispune efectuarea unor teste pentru a verifica dacă sistemul de calitate funcţionează corect; dacă este necesar, organismul notificat furnizează producătorului un proces-verbal al vizitei şi, în cazul efectuării unui test, un buletin de analiză.

5. Producătorul păstrează la dispoziţia organelor de control, timp de 10 ani de la ultima dată de fabricaţie a produsului, următoarele:

– documentaţia prevăzută la pct. 3.1 a doua liniuţă;

– adaptările prevăzute la pct. 3.4 al doilea paragraf;

– hotărârile şi procesele-verbale ale organismului notificat, prevăzute la pct. 3.4 ultimul paragraf şi la pct. 4.3 şi 4.4.

6. Fiecare organism notificat furnizează celorlalte organisme notificate informaţiile relevante cu privire la aprobările emise sau retrase pentru sistemul de calitate.

4. Modulul E: Asigurarea calităţii produsului

1. Acest modul prezintă procedura prin care producătorul care îndeplineşte obligaţiile prevăzute la pct. 2 asigură şi declară că explozivii sunt în conformitate cu tipurile descrise în certificatul de examinare EC de tip. Producătorul ataşează marcajul CE pe fiecare exploziv şi întocmeşte o declaraţie scrisă de conformitate. Marcajul CE este însoţit de simbolul de identificare al organismului notificat pentru verificările prevăzute la pct. 4.

2. Producătorul aplică un sistem de calitate aprobat pentru producţie, control final şi testare, conform pct. 3. El se supune controalelor prevăzute la pct. 4.

3. Sistemul de calitate

3.1. Producătorul depune la organismul notificat ales de el o cerere de evaluare a sistemului de calitate pentru explozivii pe care îi produce.

Cererea trebuie să includă:

– toate informaţiile relevante pentru categoria de explozivi prevăzută;

– documentaţia sistemului de calitate;

– documentaţia tehnică în legătură cu tipul aprobat şi o copie a certificatului de examinare EC de tip.

3.2. În cadrul sistemului de calitate este examinat fiecare exploziv şi se efectuează testele corespunzătoare definite de standardul/standardele relevant/relevante prevăzute la art. 9 alin. (2) din hotărâre sau teste echivalente pentru verificarea conformităţii acestuia cu cerinţele prezentei hotărâri. Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de producător trebuie să fie documentate sistematic şi ordonat, sub forma unor măsuri, proceduri şi instrucţiuni scrise. Această documentaţie a sistemului de calitate trebuie să permită interpretarea uniformă a programelor, planurilor, manualelor şi dosarelor de calitate.

Ea trebuie să cuprindă, în principal, descrieri adecvate ale:

– obiectivelor de calitate şi structurii organizatorice, ale responsabilităţilor şi atribuţiilor conducerii cu privire la calitatea explozivilor;

– examinărilor şi testelor care vor fi efectuate după fabricaţie;

– mijloacelor de verificare a funcţionării efective a sistemului de calitate;

– dosarelor de calitate, cum ar fi rapoartele inspecţiilor şi datele încercărilor, etalonărilor, rapoartele referitoare la calificarea personalului implicat etc.

3.3. Organismul notificat evaluează sistemul de calitate pentru a determina dacă acesta respectă cerinţele prevăzute la pct. 3.2. El prezumă conformitatea cu cerinţele prevăzute la pct. 3.2 pentru sistemele de calitate care aplică standardele armonizate relevante.

Echipa de audit trebuie să conţină cel puţin un membru cu experienţă în evaluarea tehnologiei respectivului produs. Procedura de evaluare poate include o vizită de control în incintele producătorului.

Decizia se comunică producătorului. Această decizie trebuie să conţină concluziile controlului şi decizia de evaluare motivată.

3.4. Producătorul se angajează să respecte obligaţiile impuse de sistemul de calitate pe care l-a aprobat şi să menţină sistemul de calitate la un nivel adecvat şi eficient.

Producătorul sau reprezentantul său autorizat informează organismul notificat care a aprobat sistemul său de calitate cu privire la orice modificare propusă în sistemul de calitate.

Organismul notificat evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul de calitate astfel modificat mai îndeplineşte cerinţele prevăzute la pct. 3.2 sau dacă este necesară o nouă evaluare.

El comunică producătorului decizia sa. Comunicarea conţine concluziile controlului şi decizia de evaluare motivată.

4. Supravegherea pe răspunderea organismului notificat

4.1. Supravegherea are rolul de a asigura că producătorul îndeplineşte cum se cuvine obligaţiile impuse de sistemul de calitate aprobat.

4.2. Producătorul trebuie să permită accesul organismului notificat în incintele în care au loc fabricaţia, controlul, testarea şi depozitarea şi să îi furnizeze acestuia toate informaţiile necesare, în special:

– documentaţia privind sistemul de calitate;

– documentaţia tehnică;

– dosarele de calitate, cum ar fi rapoartele inspecţiilor şi datele încercărilor, etalonărilor, rapoartele privind calificarea personalului implicat etc.

4.3. Organismul notificat realizează audituri periodice pentru a se asigura că producătorul menţine şi aplică sistemul de calitate şi transmite producătorului buletine de audit.

4.4. Suplimentar, organismul notificat poate efectua vizite inopinate la producător. În timpul unor astfel de vizite organismul notificat poate efectua teste sau poate dispune efectuarea unor teste pentru a verifica dacă sistemul de calitate funcţionează corect; dacă este necesar, organismul notificat transmite producătorului un proces-verbal al vizitei şi, în cazul efectuării unui test, un buletin de analiză.

5. Producătorul păstrează la dispoziţia organelor de control, timp de 10 ani de la data de fabricaţie a ultimului produs, următoarele:

– documentaţia prevăzută la pct. 3.1 a doua liniuţă;

– adaptările prevăzute la pct. 3.4 al doilea paragraf;

– deciziile şi procesele-verbale ale organismului notificat, prevăzute la pct. 3.4 ultimul paragraf şi la pct. 4.3 şi 4.4.

6. Fiecare organism notificat comunică celorlalte organisme notificate informaţiile relevante cu privire la aprobările emise sau retrase pentru sistemele de calitate.

5. Modulul F: Verificarea produsului

1. Acest modul descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat stabilit în România ori într-un alt stat membru al Uniunii Europene verifică şi confirmă că explozivii care fac obiectul dispoziţiilor pct. 3 sunt în conformitate cu tipurile descrise în certificatul de conformitate EC de tip şi satisfac cerinţele relevante ale prezentei hotărâri.

2. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie să asigure conformitatea explozivilor cu tipul descris în certificatul de examinare EC de tip şi cu cerinţele prezentei hotărâri, care li se aplică. El aplică marcajul EC pe fiecare exploziv şi întocmeşte o declaraţie de conformitate.

3. Organismul notificat efectuează examinările şi testele corespunzătoare pentru a verifica dacă explozivii corespund cerinţelor relevante din prezenta hotărâre, examinând şi testând fiecare exploziv, aşa cum este prevăzut la pct. 4.

Producătorul sau reprezentantul său autorizat păstrează o copie a declaraţiei de conformitate pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data de fabricaţie a ultimului exploziv.

4. Verificarea prin examinare şi testarea fiecărui exploziv

4.1. Toţi explozivii sunt examinaţi individual şi se efectuează testele corespunzătoare stabilite de standardul/standardele prevăzut/prevăzute la art. 9 alin. (2) sau se efectuează teste echivalente pentru a verifica dacă aceştia sunt în conformitate cu tipul relevant şi cu cerinţele aplicabile ale prezentei hotărâri.

4.2. Organismul notificat aplică sau determină aplicarea simbolului său de identificare pe fiecare exploziv aprobat şi întocmeşte un certificat scris de conformitate referitor la testele efectuate.

4.3. Producătorul sau reprezentantul său autorizat are capacitatea de a furniza, la cerere, certificatele de conformitate ale organismului notificat.

6. Modulul G: Verificare unitară

1. Acest modul descrie procedura prin care un producător asigură şi declară că explozivul care a obţinut certificatul prevăzut la pct. 2 respectă cerinţele relevante ale prezentei hotărâri. Producătorul aplică marcajul CE pe exploziv şi întocmeşte o declaraţie de conformitate.

2. Organismul notificat examinează explozivul şi efectuează testele corespunzătoare stabilite în standardul/standardele prevăzut/prevăzute la art. 9 alin. (2) din hotărâre sau teste echivalente, pentru a asigura conformitatea explozivului cu cerinţele corespunzătoare ale prezentei hotărâri.

Organismul notificat aplică sau determină aplicarea simbolului său de identificare pe explozivul aprobat şi întocmeşte un certificat de conformitate privind testele efectuate.

3. Documentaţia tehnică are rolul de a permite evaluarea conformităţii cu cerinţele prezentei hotărâri şi în înţelegerea proiectării, fabricării şi modului de funcţionare a explozivului.

Documentaţia trebuie să cuprindă, în măsura în care este necesar pentru evaluare:

– o descriere generală a tipului;

– desenele de concepţie şi de execuţie, precum şi desenele şi schemele componentelor, subansamblurilor, circuitelor etc.;

– descrierile şi explicaţiile necesare pentru înţelegerea desenelor şi schemelor prevăzute şi a modului de funcţionare a explozivului sau a sistemului de protecţie;

– o listă a standardelor prevăzute la art. 9 alin. (2) din prezenta hotărâre, aplicate total sau parţial, precum şi o descriere a soluţiilor adoptate pentru respectarea cerinţelor esenţiale de securitate menţionate în prezenta hotărâre, atunci când nu au fost aplicate standardele prevăzute la art. 9 alin. (2) din prezenta hotărâre;

– rezultatele calculelor de proiectare, ale testelor etc. efectuate;

– buletinele de analiză.

ANEXA 4

CRITERII MINIME

care trebuie luate în considerare pentru notificarea organismelor

1. Organismul, directorul acestuia sau personalul responsabil cu efectuarea operaţiunilor de verificare nu trebuie să fie proiectantul, producătorul, furnizorul sau utilizatorul explozivilor verificaţi şi nici reprezentant autorizat al acestora. Ei nu pot interveni, nici direct şi nici ca reprezentanţi autorizaţi, în proiectarea, fabricarea, comercializarea sau mentenanţa acestor explozivi. Aceasta nu exclude posibilitatea unui schimb de informaţii tehnice între producător şi organism.

2. Organismul şi personalul responsabil cu realizarea controlului trebuie să efectueze testele de verificare cu cel mai înalt grad de integritate profesională şi competenţă tehnică şi să nu fie supuşi presiunilor şi stimulentelor, în special financiare, care pot influenţa decizia sau rezultatele inspecţiei, în special din partea persoanelor ori grupurilor de persoane care au un interes în rezultatul verificărilor.

3. Organismul trebuie să dispună de personalul şi de mijloacele necesare pentru a-i permite să-şi îndeplinească adecvat sarcinile administrative şi tehnice legate de verificare; de asemenea, el trebuie să aibă acces la materialele necesare pentru verificări speciale.

4. Personalul responsabil cu realizarea controlului trebuie să aibă:

– formare temeinică tehnică şi profesională;

– cunoştinţe satisfăcătoare ale reglementărilor privind verificările pe care le efectuează şi o experienţă adecvată pentru astfel de verificări;

– capacitatea de a redacta certificatele, rapoartele şi procesele-verbale care reprezintă materializarea verificărilor efectuate.

5. Independenţa personalului responsabil cu realizarea controlului este garantată. Remunerarea acestuia nu trebuie să depindă de numărul controalelor efectuate sau de rezultatele unor asemenea teste.

6. Organismul trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă, cu excepţia cazului în care aceasta este asumată de stat, în conformitate cu legislaţia naţională, sau în care statul este direct răspunzător de controalele efectuate.

7. Personalul organismului este obligat să păstreze secretul profesional referitor la toate informaţiile obţinute în efectuarea sarcinilor prevăzute de prezenta hotărâre, mai puţin faţă de autorităţile competente prevăzute la art. 43 alin. (1) din prezenta hotărâre.

ANEXA 5

MARCAJUL DE CONFORMITATE CE

Marcajul de conformitate CE este constituit din iniţialele CE în următoarea formă:

Figura 1, reprezentând marcajul de conformitate CE, se găseşte în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 6 aprilie 2005, la pagina 13.

Diversele elemente ale marcajului de conformitate CE trebuie să aibă aceleaşi dimensiuni pe verticală, care nu pot să fie mai mici de 5 mm.

În situaţia micşorării sau măririi marcajului de conformitate CE, trebuie respectate proporţiile din reprezentarea grafică de mai sus.

ANEXA 6

MODELUL

documentului pentru transferul explozivilor

______________________________________________________________________________

| |

| Transfer de explozivi pe teritoriul României şi/sau al unui stat membru |

| al Uniunii Europene (cu excepţia muniţiilor) (art. 16 – 25 din |

| Hotărârea de Guvern*1)) |

| |

|______________________________________________________________________________|

| 1. Tipul autorizaţiei |

|______________________________________________________________________________|

| Data expirării*): |

|______________________________________________________________________________|

| Transfer unic (art. 20 din Hotărârea | Transferuri multiple-durată |

| de Guvern*1)) | determinată (art. 21 din Hotărârea |

| | de Guvern*1)) |

|_______________________________________|______________________________________|

| 2. Informaţii asupra operatorilor | |

|_______________________________________|______________________________________|

| 2.1. Destinatar*) | 2.2. Furnizor |

|_______________________________________|______________________________________|

| Denumirea: | Denumirea: |

| | |

| | |

| | |

| Adresa (sediu social): | Adresa (sediu social): |

| | |

| | |

| | |

| Nr. telefon: | Nr. telefon: |

| | |

| | |

| Fax: | Fax: |

| | |

| | |

| E-mail: | E-mail: |

| | |

| | |

| Semnătura: | Semnătura: |

| | |

|_______________________________________|______________________________________|

| 2.3. Transportator/transportatori |

|______________________________________________________________________________|

| Denumirea: | Denumirea: | Denumirea: |

| | | |

| | | |

| | | |

| Adresa (sediu social): | Adresa (sediu social): | Adresa (sediu social): |

| | | |

| | | |

| | | |

| Nr. telefon: | Nr. telefon: | Nr. telefon: |

| | | |

| | | |

| Fax: | Fax: | Fax: |

| | | |

| | | |

| E-mail: | E-mail: | E-mail: |

| | | |

|_________________________|_________________________|__________________________|

*1) În documentul pentru transferul explozivilor pe teritoriul României şi/sau al unui stat membru al Uniunii Europene se vor indica întocmai numărul şi anul intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

______________________________________________________________________________

| 3. Descrierea completă a explozivilor |

|______________________________________________________________________________|

|Număr |Clasă/ |Denumirea |Marcaj |Adresa |Cantitatea |Alte |

|NU*) |Diviziune |comercială*) |CE |întreprinderii/| |informaţii|

| | | |(Da/Nu)|agent economic | |utile |

|______|__________|_____________|_______|_______________|___________|__________|

|______|__________|_____________|_______|_______________|___________|__________|

|______|__________|_____________|_______|_______________|___________|__________|

|______|__________|_____________|_______|_______________|___________|__________|

|______|__________|_____________|_______|_______________|___________|__________|

|______|__________|_____________|_______|_______________|___________|__________|

| 4. Informaţii asupra transferului |

|______________________________________________________________________________|

| 4.1. Localizare şi calendar |

|______________________________________________________________________________|

| Locul de plecare: Data plecării: |

|______________________________________________________________________________|

| Locul de livrare: Data estimativă a sosirii: |

|______________________________________________________________________________|

| 4.2. Particularităţile generale ale itinerarului |

|______________________________________________________________________________|

| |

|______________________________________________________________________________|

| Statul | Punctul | Punctul | Mijloacele |

| | de intrare | de ieşire | de transport |

|_________________|__________________|_________________|_______________________|

|_________________|__________________|_________________|_______________________|

|_________________|__________________|_________________|_______________________|

|_________________|__________________|_________________|_______________________|

|_________________|__________________|_________________|_______________________|

|_________________|__________________|_________________|_______________________|

| 5. Autorizaţii de tranzit eliberate de către autorităţile române şi/sau ale |

| statelor membre ale Uniunii Europene, incluzând identificarea de siguranţă|

| (de exemplu, ştampila) |

|______________________________________________________________________________|

| Ţara de| Data | Numărul | Data | |

| origine| autorizării| autorizaţiei| expirării| |

|________|____________|_____________|__________| |

|________|____________|_____________|__________| |

|________|____________|_____________|__________| |

| Ţara de| Data | Numărul | Data | L.S. |

| tranzit| autorizării| autorizaţiei| expirării| |

|________|____________|_____________|__________| |

|________|____________|_____________|__________| |

|________|____________|_____________|__________| |

|________|____________|_____________|__________| |

|________|____________|_____________|__________| |

|________|____________|_____________|__________| |

|________|____________|_____________|__________|_______________________________|

| 6. Autorizaţia eliberată de către autorităţile române şi/sau ale statelor |

| membre ale Uniunii Europene din locul de destinaţie (cu identificarea de |

| siguranţă) |

|______________________________________________________________________________|

| |

| Data: |

| |

| Funcţia semnatarului: |

| |

| L.S. |

| |

| Semnătura |

| |

|______________________________________________________________________________|

Note explicative:

1. Destinatarul explozivilor completează rubricile de la pct. 1 – 4 ale documentului pentru transferul explozivilor pe teritoriul României şi/sau al unui stat membru al Uniunii Europene şi transmite acest document autorităţii competente din locul de destinaţie, pentru autorizare.

2. În paralel cu obţinerea autorizaţiei de la autoritatea competentă din locul de destinaţie (rubrica 6), persoana responsabilă pentru transfer trebuie să îl notifice autorităţilor competente din statele tranzitate şi din statul de origine, a căror autorizare este, în egală măsură, necesară (rubrica 5). Autorizarea poate fi prezentată pe acelaşi document sau pe documente diferite. În toate cazurile autorizarea trebuie să facă obiectul unei identificări de siguranţă.

3. Atunci când Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti sau inspectoratul judeţean de poliţie şi/sau autorităţile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene consideră că exigenţele particulare de siguranţă sunt necesare, toate informaţiile cerute în document trebuie să fie comunicate în prealabil. Dacă autorităţile menţionate mai sus nu apreciază că exigenţe particulare de siguranţă trebuie respectate, numai cererile de informaţii prevăzute cu asterisc (*) trebuie să fie completate.

4. În toate cazurile documentul trebuie să însoţească explozivii până la destinaţie.

5. „Descrierea completă a explozivilor” cuprinde denumirea comercială şi/sau numărul NU (Naţiunile Unite) corect, precum şi toate celelalte informaţii pertinente care permit identificarea elementelor. În cazul în care explozivii nu dispun de marcajul CE, acest lucru trebuie indicat clar.

6. „Cantitatea” înseamnă, după caz, numărul articolelor sau masa netă a explozivilor.

HOTARÂRE nr. 300 din 2 martie 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile
În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.

CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
Prezenta hotarâre stabileste cerintele minime de securitate si sanatate în munca pentru santierele temporare sau mobile.
Art. 2
Prezenta hotarâre nu se aplica activitatilor de foraj si extractie din industria extractiva.
Art. 3
Prevederile legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplica domeniului prevazut la art. 1 fara a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau specifice ale prezentei hotarâri.
Art. 4
În întelesul prezentei hotarâri, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:
a)santier temporar sau mobil, denumit în continuare santier, – orice santier în care se desfasoara lucrari de constructii sau de inginerie civila, a caror lista neexhaustiva este prevazuta în anexa nr. 1;
b)beneficiar (investitor) – orice persoana fizica sau juridica pentru care se executa lucrarea si care asigura fondurile necesare realizarii acesteia;
c)manager de proiect – orice persoana fizica sau juridica, autorizata în conditiile legii si desemnata de catre beneficiar, însarcinata cu organizarea, planificarea, programarea si controlul realizarii lucrarilor pe santier, fiind responsabila de realizarea proiectului în conditiile de calitate, costuri si termene stabilite;
d)proiectantul lucrarii – orice persoana fizica sau juridica competenta care, la comanda beneficiarului, elaboreaza documentatia de proiectare;
e)sef de santier – persoana fizica desemnata de catre antreprenor sa conduca realizarea lucrarilor pe santier si sa urmareasca realizarea acestora conform proiectului;
f)antreprenor (constructor, contractant, ofertant) – orice persoana fizica sau juridica competenta care executa lucrari de constructii-montaj, în baza unui proiect, la comanda beneficiarului;
g)subantreprenor (subcontractant) – orice persoana fizica sau juridica care îsi asuma contractual fata de antreprenor sarcina de a executa lucrari de constructii-montaj de specialitate, prevazute în proiectul lucrarii;
h)lucrator independent – orice persoana fizica autorizata care realizeaza o activitate profesionala în mod independent si îsi asuma contractual fata de beneficiar, antreprenor sau subantreprenor sarcina de a realiza pe santier lucrari pentru care este autorizat;
i)coordonator în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii – orice persoana fizica sau juridica competenta, desemnata de catre beneficiar si/sau de catre managerul de proiect pe durata elaborarii proiectului, având atributiile prevazute la art. 54;
j)coordonator în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii – orice persoana fizica sau juridica desemnata de catre beneficiarul lucrarii si/sau de catre managerul de proiect pe durata realizarii lucrarii, având atributiile prevazute la art. 58.
CAPITOLUL II: Coordonatori în materie de securitate si sanatate
Art. 5
Coordonarea în materie de securitate si sanatate trebuie sa fie organizata atât în faza de studiu, conceptie si elaborare a proiectului, cât si pe perioada executarii lucrarilor.
Art. 6
Atunci când la elaborarea proiectului participa mai multi proiectanti, beneficiarul si/sau managerul de proiect trebuie sa desemneze un coordonator în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii.
Art. 7
Atunci când la realizarea lucrarilor pe santier participa mai multi antreprenori, un antreprenor si unul sau mai multi subantreprenori, un antreprenor si lucratori independenti ori mai multi lucratori independenti, beneficiarul si/sau managerul de proiect trebuie sa desemneze un coordonator în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii.
Art. 8
Functia de coordonator în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii si functia de coordonator în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii sau a interventiilor ulterioare pot fi detinute de aceeasi persoana.
Art. 9
Pentru a-si putea îndeplini atributiile, coordonatorii în materie de securitate si sanatate trebuie:
a)sa participe la toate etapele de elaborare a proiectului si de realizare a lucrarii;
b)sa fie invitati la toate întrunirile care privesc elaborarea proiectului si realizarea lucrarii;
c)sa primeasca si, daca este cazul, sa solicite managerului de proiect si antreprenorului elementele necesare îndeplinirii sarcinilor sale;
d)sa întocmeasca si sa tina la zi registrul de coordonare prevazut la art. 36.
CAPITOLUL III: Instrumente ale coordonarii
SECTIUNEA 1: Planul de securitate si sanatate
Art. 10
Beneficiarul lucrarii sau managerul de proiect trebuie sa asigure ca, înainte de deschiderea santierului, sa fie stabilit un plan de securitate si sanatate, conform art. 54 lit. b).
Art. 11
Planul de securitate si sanatate este un document scris care cuprinde ansamblul de masuri ce trebuie luate în vederea prevenirii riscurilor care pot aparea în timpul desfasurarii activitatilor pe santier.
Art. 12
Planul de securitate si sanatate trebuie sa fie redactat înca din faza de elaborare a proiectului si trebuie tinut la zi pe toata durata efectuarii lucrarilor.
Art. 13
Planul de securitate si sanatate trebuie sa fie elaborat de coordonatorul în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii.
Art. 14
În situatia în care proiectul este elaborat de un singur proiectant, acesta raspunde de elaborarea planului de securitate si sanatate.
Art. 15
Pe masura ce sunt elaborate, planurile proprii de securitate si sanatate ale antreprenorilor trebuie sa fie integrate în planul de securitate si sanatate.
Art. 16
Planul de securitate si sanatate trebuie sa faca parte din proiectul lucrarii si sa fie adaptat continutului acestuia.
Art. 17
Planul de securitate si sanatate trebuie:
a)sa precizeze cerintele de securitate si sanatate aplicabile pe santier;
b)sa specifice riscurile care pot aparea;
c)sa indice masurile de prevenire necesare pentru reducerea sau eliminarea riscurilor;
d)sa contina masuri specifice privind lucrarile care se încadreaza în una sau mai multe categorii cuprinse în anexa nr. 2.
Art. 18
La elaborarea planului de securitate si sanatate trebuie sa se tina seama de toate tipurile de activitati care se desfasoara pe santier si sa se identifice toate zonele în care se desfasoara lucrarile cuprinse în anexa nr. 2.
Art. 19
Planul de securitate si sanatate trebuie sa contina cel putin urmatoarele:
a)informatii de ordin administrativ care privesc santierul si, daca este cazul, informatii care completeaza declaratia prealabila prevazuta la art. 47;
b)masuri generale de organizare a santierului stabilite de comun acord de catre managerul de proiect si coordonatorii în materie de securitate si sanatate;
c)identificarea riscurilor si descrierea lucrarilor care pot prezenta riscuri pentru securitatea si sanatatea lucratorilor;
d)masuri specifice de securitate în munca pentru lucrarile care prezinta riscuri; masuri de protectie colectiva si individuala;
e)amenajarea si organizarea santierului, inclusiv a obiectivelor edilitar-sanitare, modalitati de depozitare a materialelor, amplasarea echipamentelor de munca prevazute de antreprenori si subantreprenori pentru realizarea lucrarilor proprii;
f)masuri de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate si sanatate si obligatiile ce decurg din acestea;
g)obligatii ce decurg din interferenta activitatilor care se desfasoara în perimetrul santierului si în vecinatatea acestuia;
h)masuri generale pentru asigurarea mentinerii santierului în ordine si în stare de curatenie;
i)indicatii practice privind acordarea primului ajutor, evacuarea persoanelor si masurile de organizare luate în acest sens;
j)modalitati de colaborare între antreprenori, subantreprenori si lucratorii independenti privind securitatea si sanatatea în munca.
Art. 20
Masurile de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate si sanatate si obligatiile ce decurg din acestea trebuie sa se refere, în special, la:
a)caile sau zonele de deplasare ori de circulatie orizontale si verticale;
b)conditiile de manipulare a diverselor materiale, în particular, în ceea ce priveste interferenta instalatiilor de ridicat aflate pe santier sau în vecinatatea acestuia;
c)limitarea manipularii manuale a sarcinilor;
d)delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare a diverselor materiale, în mod deosebit daca se depoziteaza materiale sau substante periculoase;
e)conditiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deseurilor si a materialelor rezultate din darâmari, demolari si demontari;
f)conditiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;
g)utilizarea mijloacelor de protectie colectiva si a instalatiei electrice generale;
h)masurile care privesc interactiunile de pe santier.
Art. 21
Planul de securitate si sanatate trebuie sa fie completat si adaptat în functie de evolutia santierului si de durata efectiva a lucrarilor sau a fazelor de lucru.
Art. 22
Planul de securitate si sanatate trebuie sa se afle în permanenta pe santier pentru a putea fi consultat, la cerere, de catre inspectorii de munca, inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate si sanatate în munca sau de reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii.
Art. 23
Planul de securitate si sanatate trebuie sa fie pastrat de catre managerul de proiect timp de 5 ani de la data receptiei finale a lucrarii.
SECTIUNEA 2: Planul propriu de securitate si sanatate
Art. 24
Planul propriu de securitate si sanatate cuprinde ansamblul de masuri de securitate si sanatate specifice fiecarui antreprenor sau subantreprenor.
Art. 25
Atunci când un antreprenor se angajeaza sa realizeze lucrari pe santier, acesta trebuie sa puna planul propriu de securitate si sanatate la dispozitia managerului de proiect, beneficiarului sau coordonatorilor în materie de securitate si sanatate, dupa caz.
Art. 26
Antreprenorul trebuie sa stabileasca acest plan în cel mult 30 de zile de la data contractarii lucrarii.
Art. 27
Planul propriu de securitate si sanatate trebuie sa fie armonizat cu planul de securitate si sanatate al santierului.
Art. 28
Antreprenorul care executa cu unul ori mai multi subantreprenori, în totalitate sau o parte din lucrarile care trebuie sa respecte prevederile planului de securitate si sanatate, trebuie sa le transmita acestora un exemplar al planului propriu si, daca este cazul, un document care cuprinde masurile generale de securitate si sanatate pentru lucrarile santierului ce intra în responsabilitatea sa.
Art. 29
La elaborarea planului propriu de securitate si sanatate subantreprenorul trebuie sa tina seama de informatiile furnizate de catre antreprenor si de prevederile planului de securitate si sanatate al santierului.
Art. 30
Subantreprenorul trebuie sa elaboreze planul propriu de securitate si sanatate în cel mult 30 de zile de la data contractarii lucrarii cu antreprenorul.
Art. 31
Planul propriu de securitate si sanatate trebuie sa contina cel putin urmatoarele:
a)numele si adresa antreprenorului/subantreprenorului;
b)numarul lucratorilor pe santier;
c)numele persoanei desemnate sa conduca executarea lucrarilor, daca este cazul;
d)durata lucrarilor, indicând data începerii acestora;
e)analiza proceselor tehnologice de executie care pot afecta sanatatea si securitatea lucratorilor si a celorlalti participanti la procesul de munca pe santier;
f)evaluarea riscurilor previzibile legate de modul de lucru, de materialele utilizate, de echipamentele de munca folosite, de utilizarea substantelor sau preparatelor periculoase, de deplasarea personalului, de organizarea santierului;
g)masuri pentru asigurarea sanatatii si securitatii lucratorilor, specifice lucrarilor pe care antreprenorul/subantreprenorul le executa pe santier, inclusiv masuri de protectie colectiva si masuri de protectie individuala.
Art. 32
Înainte de începerea lucrarilor pe santier de catre antreprenor/subantreprenor, planul propriu de securitate si sanatate trebuie sa fie consultat si avizat de catre coordonatorul în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii, medicul de medicina muncii si membrii comitetului de securitate si sanatate sau de catre reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.
Art. 33
Planul propriu de securitate si sanatate trebuie sa fie actualizat ori de câte ori este cazul.
Art. 34
Un exemplar actualizat al planului propriu de securitate si sanatate trebuie sa se afle în permanenta pe santier pentru a putea fi consultat, la cerere, de catre inspectorii de munca, inspectorii sanitari, membrii comitetului de securitate si sanatate în munca sau de reprezentantii lucratorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor.
Art. 35
Planul propriu de securitate si sanatate trebuie sa fie pastrat de catre antreprenor timp de 5 ani de la data receptiei finale a lucrarii.
SECTIUNEA 3: Registrul de coordonare
Art. 36
Registrul de coordonare cuprinde ansamblul de documente redactate de catre coordonatorii în materie de securitate si sanatate, informatii privind evenimentele care au loc pe santier, constatarile efectuate si deciziile luate.
Art. 37
Coordonatorii în materie de securitate si sanatate trebuie sa consemneze în registrul de coordonare:
a)numele si adresele antreprenorilor, subantreprenorilor si data interventiei fiecaruia pe santier;
b)lista cu efectivul lucratorilor pe santier si durata prevazuta pentru efectuarea lucrarilor;
c)evenimentele importante care trebuie luate în considerare la realizarea proiectului, respectiv a lucrarilor, constatarile si deciziile adoptate;
d)observatiile, informatiile si propunerile privind securitatea si sanatatea în munca aduse la cunostinta beneficiarului, managerului de proiect sau celor care intervin pe santier si eventualele raspunsuri ale acestora;
e)observatiile si propunerile antreprenorilor si subantreprenorilor privind securitatea si sanatatea în munca;
f)abaterile de la prevederile planului de securitate si sanatate;
g)rapoartele vizitelor de control pe santier si ale întrunirilor, dispozitiile care trebuie transmise;
h)incidente si accidente care au avut loc.
Art. 38
Coordonatorul în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii trebuie sa transmita coordonatorului în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii registrul de coordonare, pe baza unui proces-verbal care va fi atasat la registru.
Art. 39
Coordonatorii în materie de securitate si sanatate trebuie sa prezinte registrul de coordonare, la cerere, managerului de proiect, inspectorilor de munca si inspectorilor sanitari.
Art. 40
Registrul de coordonare trebuie pastrat de catre coordonatorul în materie de securitate si sanatate timp de 5 ani de la data receptiei finale a lucrarii.
SECTIUNEA 4: Dosarul de interventii ulterioare
Art. 41
Dosarul de interventii ulterioare trebuie sa cuprinda:
a)documentatia de interventii ulterioare, cum ar fi planuri si note tehnice;
b)prevederi si informatii utile pentru efectuarea interventiilor ulterioare în conditii de securitate si sanatate.
Art. 42
Dosarul de interventii ulterioare se întocmeste înca din faza de proiectare a lucrarii de catre coordonatorul în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii sau de catre proiectant, dupa caz.
Art. 43
Dosarul de interventii ulterioare trebuie sa fie transmis coordonatorului în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii, pe baza de proces-verbal care se ataseaza la dosar.
Art. 44
Dupa receptia finala a lucrarii dosarul de interventii ulterioare trebuie transmis beneficiarului pe baza unui proces-verbal care se ataseaza la dosar.
Art. 45
În cazul unei interventii ulterioare, beneficiarul trebuie sa puna la dispozitie coordonatorului în materie de securitate si sanatate desemnat pe durata interventiilor ulterioare un exemplar al dosarului de interventii ulterioare.
Art. 46
Coordonatorul în materie de securitate si sanatate desemnat pe perioada interventiilor ulterioare trebuie sa completeze dosarul de interventii ulterioare si sa efectueze eventuale modificari cerute de noile lucrari.
CAPITOLUL IV: Declaratia prealabila
Art. 47
Beneficiarul lucrarii sau managerul de proiect trebuie sa întocmeasca o declaratie prealabila în urmatoarele situatii:
a)durata lucrarilor este apreciata a fi mai mare de 30 de zile lucratoare si pe santier lucreaza simultan mai mult de 20 de lucratori;
b)volumul de mâna de lucru estimat este mai mare de 500 de oameni-zi.
Art. 48
Declaratia va fi întocmita conform anexei nr. 3 si va fi comunicata inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia se vor desfasura lucrarile, cu cel putin 30 de zile înainte de începerea acestora.
Art. 49
Textul declaratiei prealabile trebuie sa fie afisat pe santier, în loc vizibil, înainte de începerea lucrarilor.
Art. 50
Textul declaratiei prealabile trebuie actualizat ori de câte ori au loc schimbari.
CAPITOLUL V: Elaborarea proiectului lucrarii
SECTIUNEA 1: Principii generale de securitate si sanatate aplicabile proiectului lucrarii
Art. 51
Înca din faza de conceptie, studiu si elaborare a proiectului lucrarii, managerul de proiect, proiectantul si, atunci când este cazul, beneficiarul trebuie sa ia în considerare principiile generale de prevenire în materie de securitate si sanatate prevazute în legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE, în special în ceea ce priveste:
a)alegerea solutiilor arhitecturale, tehnice si/sau organizatorice în scopul planificarii diferitelor lucrari ori faze de lucru care se desfasoara simultan sau succesiv;
b)estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrari sau faze de lucru.
Art. 52
În faza de conceptie, studiu si elaborare a proiectului lucrarii trebuie sa se tina seama, ori de câte ori este necesar, de toate planurile de securitate si de sanatate si de toate dosarele întocmite conform art. 54 lit. b) si c) sau adaptate conform art. 58 lit. c).
SECTIUNEA 2: Desemnarea coordonatorului în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii
Art. 53
Desemnarea coordonatorului în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii trebuie sa se faca înainte de începerea fazei de elaborare a proiectului lucrarii.
SECTIUNEA 3: Atributiile coordonatorului în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii
Art. 54
Coordonatorul în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii, numit în conformitate cu art. 6, are urmatoarele atributii:
a)sa coordoneze aplicarea prevederilor art. 51 si 52;
b)sa elaboreze sau sa solicite sa se elaboreze, sub responsabilitatea sa, un plan de securitate si sanatate, precizând regulile aplicabile santierului respectiv si tinând seama de activitatile de exploatare care au loc în cadrul acestuia;
c)sa pregateasca un dosar de interventii ulterioare, adaptat caracteristicilor lucrarii, continând elementele utile în materie de securitate si sanatate de care trebuie sa se tina seama în cursul eventualelor lucrari ulterioare;
d)sa adapteze planul de securitate si sanatate la fiecare modificare adusa proiectului;
e)sa transmita elementele planului de securitate si sanatate tuturor celor cu responsabilitati în domeniu;
f)sa deschida un registru de coordonare si sa-l completeze;
g)sa transmita planul de securitate si sanatate, registrul de coordonare si dosarul de interventii ulterioare beneficiarului si/sau managerului de proiect si coordonatorului în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii;
h)sa participe la întrunirile organizate de beneficiar si/sau de managerul de proiect;
i)sa stabileasca, în colaborare cu beneficiarul si/sau managerul de proiect, masurile generale de securitate si sanatate aplicabile santierului;
j)sa armonizeze planurile proprii de securitate si sanatate ale antreprenorilor cu planul de securitate si sanatate al santierului;
k)sa organizeze coordonarea între proiectanti;
l)sa tina seama de toate eventualele interferente ale activitatilor de pe santier.
Art. 55
Coordonatorul în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii trebuie sa aiba competenta necesara exercitarii functiei:
a)experienta profesionala de minimum 5 ani în arhitectura, constructii sau conducerea santierelor;
b)formare specifica de coordonator în materie de securitate si sanatate, actualizata la fiecare 3 ani.
CAPITOLUL VI: Realizarea lucrarii
SECTIUNEA 1: Principii generale aplicabile pe durata realizarii lucrarii
Art. 56
Pe toata durata realizarii lucrarii angajatorii si lucratorii independenti trebuie sa respecte obligatiile generale ce le revin în conformitate cu prevederile din legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE, în special în ceea ce priveste:
a)mentinerea santierului în ordine si într-o stare de curatenie corespunzatoare;
b)alegerea amplasamentului posturilor de lucru, tinând seama de conditiile de acces la aceste posturi;
c)stabilirea cailor si zonelor de acces sau de circulatie;
d)manipularea în conditii de siguranta a diverselor materiale;
e)întretinerea, controlul înainte de punerea în functiune si controlul periodic al echipamentelor de munca utilizate, în scopul eliminarii defectiunilor care ar putea sa afecteze securitatea si sanatatea lucratorilor;
f)delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare si înmagazinare a diverselor materiale, în special a materialelor sau substantelor periculoase;
g)conditiile de deplasare a materiilor si materialelor periculoase utilizate;
h)stocarea, eliminarea sau evacuarea deseurilor si a materialelor rezultate din darâmari, demolari si demontari;
i)adaptarea, în functie de evolutia santierului, a duratei de executie efectiva stabilita pentru diferite tipuri de lucrari sau faze de lucru;
j)cooperarea dintre angajatori si lucratorii independenti;
k)interactiunile cu orice alt tip de activitate care se realizeaza în cadrul sau în apropierea santierului.
SECTIUNEA 2: Desemnarea coordonatorului în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii
Art. 57
Atunci când beneficiarul sau managerul de proiect desemneaza un coordonator în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii, altul decât cel desemnat pe perioada realizarii proiectului, aceasta desemnare va avea loc înaintea începerii lucrarilor pe santier.
SECTIUNEA 3: Atributiile coordonatorului în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii
Art. 58
Coordonatorul în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii, numit în conformitate cu art. 7, are urmatoarele atributii:
a)sa coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire si de securitate la alegerea solutiilor tehnice si/sau organizatorice în scopul planificarii diferitelor lucrari sau faze de lucru care se desfasoara simultan ori succesiv si la estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrari sau faze de lucru;
b)sa coordoneze punerea în aplicare a masurilor necesare pentru a se asigura ca angajatorii si, daca este cazul, lucratorii independenti respecta principiile prevazute la art. 56, într-un mod coerent si responsabil, si aplica planul de securitate si sanatate prevazut la art. 54 lit. b);
c)sa adapteze sau sa solicite sa se realizeze eventuale adaptari ale planului de securitate si sanatate prevazut la art. 54 lit. b) si ale dosarului de interventii ulterioare prevazut la art. 54 lit. c), în functie de evolutia lucrarilor si de eventualele modificari intervenite;
d)sa organizeze cooperarea între angajatori, inclusiv a celor care se succed pe santier, si coordonarea activitatilor acestora, privind protectia lucratorilor, prevenirea accidentelor si a riscurilor profesionale care pot afecta sanatatea lucratorilor, informarea reciproca si informarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora si, daca este cazul, informarea lucratorilor independenti;
e)sa coordoneze activitatile care urmaresc aplicarea corecta a instructiunilor de lucru si de securitate a muncii;
f)sa ia masurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate sa aiba acces pe santier;
g)sa stabileasca, în colaborare cu managerul de proiect si antreprenorul, masurile generale aplicabile santierului;
h)sa tina seama de toate interferentele activitatilor din perimetrul santierului sau din vecinatatea acestuia;
i)sa stabileasca, împreuna cu antreprenorul, obligatiile privind utilizarea mijloacelor de protectie colectiva, instalatiilor de ridicat sarcini, accesul pe santier;
j)sa efectueze vizite comune pe santier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor, înainte ca acestia sa redacteze planul propriu de securitate si sanatate;
k)sa avizeze planurile de securitate si sanatate elaborate de antreprenori si modificarile acestora.
Art. 59
Coordonatorul în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii trebuie sa aiba competenta necesara exercitarii functiei:
a)experienta profesionala în constructii sau în conducerea santierului de minimum 5 ani;
b)formare specifica de coordonator în materie de securitate si sanatate, actualizata la fiecare 3 ani.
CAPITOLUL VII: Obligatiile beneficiarului, managerului de proiect, angajatorilor si lucratorilor independenti
SECTIUNEA 1: Obligatiile beneficiarului si ale managerului de proiect
Art. 60
Atunci când un beneficiar sau un manager de proiect a desemnat unul ori mai multi coordonatori în materie de securitate si sanatate pentru a executa sarcinile prevazute la art. 54 si 58, acesta nu va fi exonerat de raspunderile care îi revin în acest domeniu.
Art. 61
În vederea asigurarii si mentinerii securitatii si sanatatii lucratorilor din santier, managerul de proiect are, îh principal, urmatoarele obligatii:
a)sa aplice principiile generale de prevenire a riscurilor la locul de munca;
b)sa coopereze cu coordonatorii în materie de securitate si sanatate în timpul fazelor de proiectare si de realizare a lucrarilor;
c)sa ia în considerare observatiile coordonatorilor în materie de securitate si sanatate consemnate în registrul de coordonare;
d)sa stabileasca masurile generale de securitate si sanatate aplicabile santierului, consultându-se cu coordonatorii în materie de securitate si sanatate;
e)sa redacteze un document de colaborare practica cu coordonatorii în materie de securitate si sanatate.
SECTIUNEA 2: Obligatiile angajatorilor
Art. 62
Punerea în aplicare a art. 54, 58 si 60 nu aduce atingere principiului raspunderii angajatorilor prevazut în legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE.
Art. 63
În vederea asigurarii si mentinerii securitatii si sanatatii lucratorilor din santier în conditiile prevazute la art. 58 si 60, angajatorii au, în principal, urmatoarele obligatii:
a)sa respecte obligatiile generale ale angajatorilor în conformitate cu prevederile din legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE;
b)sa îndeplineasca si sa urmareasca respectarea planului de securitate si sanatate de catre toti lucratorii din santier;
c)sa ia masurile necesare pentru aplicarea prevederilor art. 56, în conformitate cu cerintele minime stabilite în anexa nr. 4;
d)sa tina seama de indicatiile coordonatorilor în materie de securitate si sanatate sau ale sefului de santier si sa le îndeplineasca pe toata perioada executiei lucrarilor;
e)sa informeze lucratorii independenti cu privire la masurile de securitate si sanatate care trebuie aplicate pe santier si sa puna la dispozitie acestora instructiuni adecvate;
f)sa redacteze planurile proprii de securitate si sanatate si sa le transmita coordonatorilor în materie de securitate si sanatate.
Art. 64
În vederea mentinerii securitatii si sanatatii pe santier, atunci când ei însisi executa o activitate profesionala pe santier, angajatorii trebuie sa respecte:
a)prevederile din legislatia nationala care transpune prevederile Directivei 89/391/CEE referitoare la obligatiile angajatilor, echipamentul de munca, echipamentul individual de protectie;
b)indicatiile coordonatorului sau coordonatorilor în materie de securitate si sanatate în munca.
SECTIUNEA 3: Obligatiile lucratorilor independenti
Art. 65
În vederea mentinerii securitatii si sanatatii pe santier, lucratorii independenti trebuie:
a)sa respecte, pe toata durata executiei lucrarii, masurile de securitate si sanatate, în conformitate cu legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE si, în particular, prevederile art. 56;
b)sa respecte dispozitiile minime de securitate si sanatate stabilite în anexa nr. 4;
c)sa-si desfasoare activitatea conform cerintelor de securitate si sanatate stabilite pentru santierul respectiv;
d)sa participe la orice actiune coordonata de prevenire a riscurilor de accidentare si îmbolnavire profesionala pe santier;
e)sa utilizeze echipamente de munca ce îndeplinesc conditiile de securitate si sanatate;
f)sa aleaga si sa utilizeze echipamente individuale de protectie conform riscurilor la care sunt expusi;
g)sa respecte indicatiile si sa îndeplineasca instructiunile coordonatorilor în materie de securitate si sanatate;
h)sa respecte prevederile planului de securitate si sanatate.
CAPITOLUL VIII: Informarea lucratorilor
Art. 66
Lucratorii si/sau reprezentantii lor trebuie sa fie informati asupra masurilor ce trebuie luate privind securitatea si sanatatea lor pe santier.
Art. 67
Informatiile trebuie sa fie pe întelesul lucratorilor carora le sunt adresate.
CAPITOLUL IX: Consultarea si participarea lucratorilor
Art. 68
Consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora privind prevederile art. 56, 58 si 63 trebuie sa se realizeze conform legislatiei nationale care transpune Directiva 89/391/CEE.
Art. 69
Atunci când este necesar, tinând seama de gradul de risc si de importanta santierului, consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora din întreprinderile care îsi desfasoara activitatea pe acelasi santier trebuie sa se realizeze cu 6 coordonare adecvata.
Art. 70
În scopul consultarii si participarii lucratorilor, trebuie pusa la dispozitie acestora sau, dupa caz, reprezentantilor lor o copie a planului de securitate si sanatate si a eventualelor sale modificari.
CAPITOLUL X: Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 71
Anexele nr. 1-4 fac parte integranta din prezenta hotarâre.
Art. 72
Regulamentul privind formarea specifica de coordonator în materie de securitate si sanatate prevazut la art. 55 si 59 se va stabili prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.
Art. 73
Prezenta hotarâre intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
Prezenta hotarâre transpune Directiva 92/57/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate pe santierele temporare si mobile, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 245/1992.

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneaza:
Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,
Gheorghe Dobre
Ministrul sanatatii,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
p. Ministrul integrarii europene,
Adrian Ciocanea,
secretar de stat

ANEXA Nr. 1: LISTA NEEXHAUSTIVA a lucrarilor de constructii sau de inginerie civila
1.Excavatii
2.Terasamente
3.Constructii
4.Montarea si demontarea elementelor prefabricate
5.Amenajari sau instalatii
6.Transformari
7.Renovari
8.Reparatii
9.Darâmari
10.Demolari
11.Mentenanta
12.Întretinere – lucrari de zugraveli si curatare
13.Asanari
14.Consolidari
15.Modernizari
16.Reabilitari
17.Extinderi
18.Restaurari
19.Demontari
ANEXA Nr. 2: LISTA NEEXHAUSTIVA a lucrarilor care implica riscuri specifice pentru securitatea si sanatatea lucratorilor
1.Lucrari care expun lucratorii la riscul de a fi îngropati sub alunecari de teren, înghititi de terenuri mocirloase/mlastinoase ori de a cadea de la înaltime, datorita naturii activitatii desfasurate, procedeelor folosite sau mediului înconjurator al locului de munca
2.Lucrari în care expunerea la substante chimice sau biologice prezinta un risc particular pentru securitatea si sanatatea lucratorilor ori pentru care supravegherea sanatatii lucratorilor este o cerinta legala
3.Lucrari cu expunere la radiatii ionizante pentru care prevederile legale specifice obliga la delimitarea de zone controlate sau supravegheate
4.Lucrari în apropierea liniilor electrice de înalta tensiune
5.Lucrari care expun la risc de înec
6.Lucrari de puturi, terasamente subterane si tuneluri
7.Lucrari cu tuburi cu aer comprimat
8.Lucrari care implica folosirea de explozibili
9.Lucrari de montare si demontare a elementelor prefabricate grele.
ANEXA Nr. 3: CONTINUTUL DECLARATIEI PREALABILE
1.Data comunicarii
2.Adresa exacta a santierului
3.Beneficiarul (beneficiarii) lucrarii (numele si adresele)
4.Tipul lucrarii
5.Managerul (managerii) de proiect (numele si adresa)
6.Coordonatorul (coordonatorii) în materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii (numele si adresa)
7.Coordonatorul (coordonatorii) în materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii (numele si adresa)
8.Data prevazuta pentru începerea lucrarii
9.Durata estimativa a lucrarilor pe santier
10.Numarul maxim estimat de lucratori pe santier
11.Numarul de antreprenori/subantreprenori si de lucratori independenti prevazut pe santier
12.Datele de identificare a antreprenorilor, subantreprenorilor si/sau lucratorilor independenti deja selectionati.
ANEXA Nr. 4: CERINTE MINIME de securitate si sanatate pentru santiere
Observatii preliminare
Obligatiile prevazute în prezenta anexa se aplica de fiecare data când caracteristicile santierului ori ale activitatii, circumstantele sau un risc o cer.
În sensul prezentei anexe, termenul încaperi înseamna, printre altele, baraci.
PARTEA A: Cerinte minime generale pentru locurile de munca din santiere
1.Stabilitate si soliditate
1.1.Materialele, echipamentele si, în general, orice element care, la o deplasare oarecare, poate afecta securitatea si sanatatea lucratorilor, trebuie fixate într-un mod adecvat si sigur.
1.2.Accesul pe orice suprafata de material care nu are o rezistenta suficienta nu este permis decât daca se folosesc echipamente sau mijloace corespunzatoare, astfel încât lucrul sa se desfasoare în conditii de siguranta.
2.Instalatii de distributie a energiei
2.1.Instalatiile trebuie proiectate, realizate si utilizate astfel încât sa nu prezinte pericol de incendiu sau explozie, iar lucratorii sa fie protejati corespunzator contra riscurilor de electrocutare prin atingere directa ori indirecta.
2.2.La proiectarea, realizarea si alegerea materialului si a dispozitivelor de protectie trebuie sa se tina seama de tipul si puterea energiei distribuite, de conditiile de influenta externe si de competenta persoanelor care au acces la parti ale instalatiei.
3.Caile si iesirile de urgenta
3.1.Caile si iesirile de urgenta trebuie sa fie în permanenta libere si sa conduca în modul cel mai direct posibil într-o zona de securitate.
3.2.În caz de pericol, toate posturile de lucru trebuie sa poata fi evacuate rapid si în conditii de securitate maxima pentru lucratori.
3.3.Numarul, amplasarea si dimensiunile cailor si iesirilor de urgenta se determina în functie de utilizare, de echipament si de dimensiunile santierului si ale încaperilor, precum si de numarul maxim de persoane care pot fi prezente.
3.4.Caile si iesirile de urgenta trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile din legislatia nationala care transpune Directiva 92/58/CEE.
Panourile de semnalizare trebuie sa fie realizate dintr-un material suficient de rezistent si sa fie amplasate în locuri corespunzatoare.
3.5.Pentru a putea fi utilizate în orice moment, fara dificultate, caile si iesirile de urgenta, precum si caile de circulatie si usile care au acces la acestea nu trebuie sa fie blocate cu obiecte.
3.6.Caile si iesirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevazute cu iluminare de siguranta, de intensitate suficienta în caz de pana de curent.
4.Detectarea si stingerea incendiilor
4.1.În functie de caracteristicile santierului si de dimensiunile si destinatia încaperilor, de echipamentele prezente, de caracteristicile fizice si chimice ale substantelor sau ale materialelor prezente, precum si de numarul maxim de persoane care pot fi prezente, este necesar sa fie prevazute un numar suficient de dispozitive corespunzatoare pentru stingerea incendiilor, precum si, daca este cazul, un numar suficient de detectoare de incendiu si de sisteme de alarma.
4.2.Dispozitivele de stingere a incendiului, detectoarele de incendiu si sistemele de alarma trebuie întretinute si verificate în mod periodic.
La intervale periodice trebuie sa se efectueze încercari si exercitii adecvate.
4.3.Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiului trebuie sa fie accesibile si usor de manipulat.
4.4.Acestea trebuie sa fie semnalizate conform prevederilor din legislatia nationala care transpune Directiva 92/58/CEE.
Panourile de semnalizare trebuie sa fie suficient de rezistente si amplasate în locuri corespunzatoare.
5.Ventilatie
Tinându-se seama de metodele de lucru folosite si de cerintele fizice impuse lucratorilor, trebuie luate masuri pentru a asigura lucratorilor aer proaspat în cantitate suficienta.
Daca se foloseste o instalatie de ventilatie, aceasta trebuie mentinuta în stare de functionare si nu trebuie sa expuna lucratorii la curenti de aer care le pot afecta sanatatea.
Atunci când este necesar pentru sanatatea lucratorilor, un sistem de control trebuie sa semnalizeze orice oprire accidentala a instalatiei.
6.Expunerea la riscuri particulare
6.1.Lucratorii nu trebuie sa fie expusi la niveluri de zgomot nocive sau unei influente exterioare nocive, cum ar fi: gaze, vapori, praf.
6.2.Atunci când lucratorii trebuie sa patrunda într-o zona a carei atmosfera este susceptibila sa contina o substanta toxica sau nociva, sa aiba un continut insuficient de oxigen sau sa fie inflamabila, atmosfera contaminata trebuie controlata si trebuie luate masuri corespunzatoare pentru a preveni orice pericol.
6.3.Într-un spatiu închis un lucrator nu poate fi în nici un caz expus la o atmosfera cu risc ridicat.
Lucratorul trebuie cel putin sa fie supravegheat în permanenta din exterior si trebuie luate toate masurile corespunzatoare pentru a i se putea acorda primul ajutor, efectiv si imediat.
7.Temperatura
În timpul programului de lucru, temperatura trebuie sa fie adecvata organismului uman, tinându-se seama de metodele de lucru folosite si de solicitarile fizice la care sunt supusi lucratorii.
8.Iluminatul natural si artificial al posturilor de lucru, încaperilor si cailor de circulatie de pe santier
8.1.Posturile de lucru, încaperile si caile de circulatie trebuie sa dispuna, în masura în care este posibil, de suficienta lumina naturala.
Atunci când lumina zilei nu este suficienta si, de asemenea, pe timpul noptii locurile de munca trebuie sa fie prevazute cu lumina artificiala corespunzatoare si suficienta.
Atunci când este necesar, trebuie utilizate surse de lumina portabile, protejate contra socurilor.
Culoarea folosita pentru iluminatul artificial nu trebuie sa modifice sau sa influenteze perceptia semnalelor ori a panourilor de semnalizare.
8.2.Instalatiile de iluminat ale încaperilor, posturilor de lucru si ale cailor de circulatie trebuie amplasate astfel încât sa nu prezinte risc de accidentare pentru lucratori.
8.3.Încaperile, posturile de lucru si caile de circulatie în care lucratorii sunt expusi la riscuri în cazul întreruperii functionarii iluminatului artificial, trebuie sa fie prevazute cu iluminat de siguranta de o intensitate suficienta.
9.Usi si porti
9.1.Usile culisante trebuie sa fie prevazute cu un sistem de siguranta care sa împiedice iesirea de pe sine si caderea lor.
9.2.Usile si portile care se deschid în sus trebuie sa fie prevazute cu un sistem de siguranta care sa împiedice caderea lor.
9.3.Usile si portile situate de-a lungul cailor de siguranta trebuie sa fie semnalizate corespunzator.
9.4.În vecinatatea imediata a portilor destinate circulatiei vehiculelor trebuie sa existe usi pentru pietoni. Acestea trebuie sa fie semnalizate în mod vizibil si trebuie sa fie mentinute libere în permanenta.
9.5.Usile si portile mecanice trebuie sa functioneze fara sa prezinte pericol de accidentare pentru lucratori.
Acestea trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de oprire de urgenta, accesibile si usor de identificat, cu exceptia celor care se deschid automat în caz de pana de energie, si trebuie sa poata fi deschise manual.
10.Cai de circulatie – zone periculoase
10.1.Caile de circulatie, inclusiv scarile mobile, scarile fixe, cheiurile si rampele de încarcare, trebuie sa fie calculate, plasate si amenajate, precum si accesibile astfel încât sa poata fi utilizate usor, în deplina securitate si în conformitate cu destinatia lor, iar lucratorii aflati în vecinatatea acestor cai de circulatie sa nu fie expusi nici unui risc.
10.2.Caile care servesc la circulatia persoanelor si/sau a marfurilor, precum si cele unde au loc operatiile de încarcare sau descarcare trebuie sa fie dimensionate în functie de numarul potential de utilizatori si de tipul de activitate.
Daca sunt utilizate mijloace de transport pe caile de circulatie, o distanta de securitate suficienta sau mijloace de protectie adecvate trebuie prevazute pentru ceilalti utilizatori ai locului.
Caile de circulatie trebuie sa fie clar semnalizate, verificate periodic si întretinute.
10.3.Caile de circulatie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încât sa existe o distanta suficienta fata de usi, porti, treceri pentru pietoni, culoare si scari.
10.4.Daca santierul are zone de acces limitat, aceste zone trebuie sa fie prevazute cu dispozitive care sa evite patrunderea lucratorilor fara atributii de serviciu în zonele respective.
Trebuie luate masuri corespunzatoare pentru a proteja lucratorii abilitati sa patrunda în zonele periculoase. Zonele periculoase trebuie semnalizate în mod vizibil.
11.Cheiuri si rampe de încarcare
11.1.Cheiurile si rampele de încarcare trebuie sa fie corespunzatoare dimensiunilor încarcaturilor ce se transporta.
11.2.Cheiurile de încarcare trebuie sa aiba cel putin o iesire.
11.3.Rampele de încarcare trebuie sa fie sigure, astfel încât lucratorii sa nu poata cadea.
12.Spatiu pentru libertatea de miscare la postul de lucru
Suprafata posturilor de lucru trebuie stabilita, în functie de echipamentul si materialul necesar, astfel încât lucratorii sa dispuna de suficienta libertate de miscare pentru activitatile lor.
13.Primul ajutor
13.1.Angajatorul trebuie sa se asigure ca acordarea primului ajutor se poate face în orice moment.
De asemenea, angajatorul trebuie sa asigure personal pregatit în acest scop.
Trebuie luate masuri pentru a asigura evacuarea, pentru îngrijiri medicale, a lucratorilor accidentati sau victime ale unei îmbolnaviri neasteptate.
13.2.Trebuie prevazute una sau mai multe încaperi de prim ajutor, în functie de dimensiunile santierului sau de tipurile de activitati.
13.3.Încaperile destinate primului ajutor trebuie sa fie echipate cu instalatii si cu materiale indispensabile primului ajutor si trebuie sa permita accesul cu brancarde.
13.4.Aceste spatii trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile din legislatia nationala care transpune Directiva 92/58/CEE.
13.5.Trebuie asigurate materiale de prim ajutor în toate locurile unde conditiile de munca o cer.
Acestea trebuie sa fie semnalizate corespunzator si trebuie sa fie usor accesibile.
Un panou de semnalizare amplasat în loc vizibil trebuie sa indice clar adresa si numarul de telefon ale serviciului de urgenta.
14.Instalatii sanitare
14.1.Vestiare si dulapuri pentru îmbracaminte
14.1.1. Lucratorilor trebuie sa li se puna la dispozitie vestiare corespunzatoare daca acestia trebuie sa poarte îmbracaminte de lucru si daca, din motive de sanatate sau de decenta, nu li se poate cere sa se schimbe într-un alt spatiu.
Vestiarele trebuie sa fie usor accesibile, sa aiba capacitate suficienta si sa fie dotate cu scaune.
14.1.2. Vestiarele trebuie sa fie suficient de încapatoare si sa aiba dotari care sa permita fiecarui lucrator sa îsi usuce îmbracamintea de lucru, daca este cazul, precum si vestimentatia si efectele personale si sa le poata pastra încuiate.
În anumite situatii, cum ar fi existenta substantelor periculoase, a umiditatii, a murdariei, îmbracamintea de lucru trebuie sa poata fi tinuta separat de vestimentatia si efectele personale.
14.1.3. Trebuie prevazute vestiare separate pentru barbati si femei sau o utilizare separata a acestora.
14.1.4. Daca nu sunt necesare vestiare în sensul primului paragraf al pct. 14.1.1 fiecare lucrator trebuie sa dispuna de un loc unde sa-si puna îmbracamintea si efectele personale sub cheie.
14.2.Dusuri, chiuvete
14.2.1. Atunci când tipul de activitate sau cerintele de curatenie impun acest lucru, lucratorilor trebuie sa li se puna la dispozitie dusuri corespunzatoare în numar suficient.
Trebuie prevazute sali de dusuri, separate pentru barbati si femei, sau o utilizare separata a acestora.
14.2.2. Salile de dusuri trebuie sa fie suficient de încapatoare, astfel încât sa permita fiecarui lucrator sa îsi faca toaleta, fara sa fie deranjat si în conditii de igiena corespunzatoare.
Dusurile trebuie prevazute cu apa curenta, rece si calda.
14.2.3. Atunci când dusurile nu sunt necesare, în sensul primului paragraf al pct. 14.2.1, trebuie sa fie prevazut un numar suficient de chiuvete cu apa curenta calda, daca este necesar. Acestea trebuie sa fie amplasate în apropierea posturilor de lucru si a vestiarelor.
Trebuie prevazute chiuvete separate pentru barbati si pentru femei sau o utilizare separata a acestora atunci când acest lucru este necesar din motive de decenta.
14.2.4. Daca încaperile cu dusuri sau cu chiuvete sunt separate de vestiare, aceste încaperi trebuie sa comunice între ele.
14.3.Cabine de WC-uri si chiuvete
În apropierea posturilor de lucru, a încaperilor de odihna, a vestiarelor si a salilor de dusuri lucratorii trebuie sa dispuna de locuri speciale, dotate cu un numar suficient de WC-uri si de chiuvete, utilitati care sa asigure nepoluarea mediului înconjurator, de regula ecologice.
Trebuie prevazute cabine de WC-uri separate pentru barbati si femei sau utilizarea separata a acestora.
15.Încaperi pentru odihna si/sau cazare
15.1.Lucratorii trebuie sa dispuna de încaperi pentru odihna si/sau cazare usor accesibile, atunci când securitatea ori sanatatea lor o impun, în special datorita tipului activitatii, numarului mare de lucratori sau distantei fata de santier.
15.2.Încaperile pentru odihna si/sau cazare trebuie sa fie suficient de mari si prevazute cu un numar de mese si de scaune corespunzator numarului de lucratori.
15.3.Daca nu exista asemenea încaperi, alte facilitati trebuie sa fie puse la dispozitie personalului pentru ca acesta sa le poata folosi în timpul întreruperii lucrului.
15.4.Încaperile de cazare fixe care nu sunt folosite doar în cazuri exceptionale trebuie sa fie dotate cu echipamente sanitare în numar suficient, cu o sala de mese si cu o sala de destindere.
Acestea trebuie sa fie dotate cu paturi, dulapuri, mese si scaune, tinându-se seama de numarul de lucratori. La atribuirea lor trebuie sa se tina seama de prezenta lucratorilor de ambele sexe.
15.5.În încaperile pentru odihna si/sau cazare trebuie sa se ia masuri corespunzatoare pentru protectia nefumatorilor împotriva disconfortului produs de fumul de tutun.
16.Femei gravide si mame care alapteaza
Femeile gravide si mamele care alapteaza trebuie sa aiba posibilitatea de a se odihni în pozitie culcata, în conditii corespunzatoare.
17.Lucratori cu dizabilitati
Locurile de munca trebuie sa fie amenajate tinându-se seama, daca este cazul, de lucratorii cu dizabilitati.
Aceasta dispozitie se aplica în special usilor, cailor de comunicatie, scarilor, dusurilor, chiuvetelor, WC-urilor si posturilor de lucru folosite sau ocupate direct de catre lucratorii cu dizabilitati.
18.Dispozitii diverse
18.1.Intrarile si perimetrul santierului trebuie sa fie semnalizate astfel încât sa fie vizibile si identificabile în mod clar.
18.2.Lucratorii trebuie sa dispuna de apa potabila pe santier si, eventual, de alta bautura corespunzatoare si nealcoolica, în cantitati suficiente, atât în încaperile pe care le ocupa, cât si în vecinatatea posturilor de lucru.
18.3.Lucratorii trebuie sa dispuna de conditii pentru a lua masa în mod corespunzator si, daca este cazul, sa dispuna de facilitati pentru a-si pregati masa în conditii corespunzatoare.
PARTEA B: CERINTE MINIME specifice pentru posturile de lucru din santiere
Observatii preliminare
Atunci când situatii particulare o cer, clasificarea cerintelor minime în doua sectiuni, asa cum sunt prezentate mai jos, nu trebuie sa fie considerata obligatorie.
SECTIUNEA 1: Posturi de lucru din santiere, în interiorul încaperilor
1.Stabilitate si soliditate
Încaperile trebuie sa aiba o structura si o stabilitate corespunzatoare tipului de utilizare.
2.Usi de siguranta
Usile de siguranta trebuie sa se deschida catre exterior si nu trebuie sa fie încuiate, astfel încât sa poata fi deschise usor si imediat de catre orice persoana care are nevoie sa le utilizeze în caz de urgenta.
Este interzisa utilizarea usilor culisante si a usilor rotative ca usi de siguranta.
3.Ventilatie
Daca sunt folosite instalatii de aer conditionat sau de ventilatie mecanica, acestea trebuie sa functioneze astfel încât lucratorii sa nu fie expusi curentilor de aer.
Orice depunere sau impuritate care poate crea un risc imediat pentru sanatatea lucratorilor prin poluarea aerului respirat trebuie eliminata rapid.
4.Temperatura
4.1.Temperatura în încaperile de odihna, încaperile pentru personalul de serviciu permanent, încaperile sanitare, cantine si încaperile de prim ajutor trebuie sa corespunda destinatiei specifice acestor încaperi.
4.2.Ferestrele, luminatoarele si peretii de sticla trebuie sa permita evitarea luminii solare excesive, în functie de natura activitatii si destinatia încaperii.
5.Iluminatul natural si artificial
Locurile de munca trebuie, pe cât posibil, sa dispuna de lumina naturala suficienta si sa fie echipate cu dispozitive care sa permita un iluminat artificial adecvat, pentru a proteja securitatea si sanatatea lucratorilor.
6.Pardoselile, peretii si plafoanele încaperilor
6.1.Pardoselile încaperilor trebuie sa fie lipsite de proeminente, de gauri sau de planuri înclinate periculoase. Pardoselile trebuie sa fie fixe, stabile si nealunecoase.
6.2.Suprafetele pardoselilor, peretilor si plafoanelor încaperilor trebuie sa fie realizate astfel încât sa poata fi curatate si retencuite pentru a se obtine conditii de igiena corespunzatoare.
6.3.Peretii transparenti sau translucizi, în special peretii realizati integral din sticla, din încaperi ori din vecinatatea posturilor de lucru si a cailor de circulatie trebuie sa fie semnalizati clar. Acestia trebuie realizati din materiale securizate sau trebuie sa fie separati de posturile de lucru si de caile de circulatie astfel încât lucratorii sa nu poata intra în contact cu peretii si sa nu poata fi raniti prin spargerea acestora.
7.Ferestre si luminatoare
7.1.Ferestrele, luminatoarele si dispozitivele de ventilatie trebuie sa poata fi deschise, închise, reglate si fixate în siguranta de catre lucratori.
Atunci când acestea sunt deschise, trebuie pozitionate astfel încât sa nu prezinte un pericol pentru lucratori.
7.2.Ferestrele si luminatoarele trebuie prevazute, înca din faza de proiectare, cu sisteme de curatare sau trebuie sa dispuna de dispozitive care sa permita curatarea acestora fara riscuri pentru lucratorii care executa aceasta activitate ori pentru ceilalti lucratori prezenti.
8.Usi si porti
8.1.Pozitia, numarul, materialele din care sunt realizate, precum si dimensiunile usilor si portilor sunt determinate în functie de natura si destinatia încaperilor.
8.2.Usile transparente trebuie sa fie semnalizate la înaltimea vederii.
8.3.Usile si portile batante trebuie sa fie transparente sau sa fie prevazute cu panouri transparente.
8.4.Suprafetele transparente sau translucide ale usilor si portilor trebuie protejate împotriva spargerii atunci când acestea nu sunt construite dintr-un material securizat si lucratorii pot fi raniti în cazul în care acestea se sparg.
9.Caile de circulatie
Traseele cailor de circulatie trebuie sa fie puse în evidenta, în masura în care utilizarea încaperilor si echipamentul din dotare necesita acest lucru, pentru asigurarea protectiei lucratorilor.
10.Masuri specifice pentru scari si trotuare rulante
Scarile si trotuarele rulante trebuie sa functioneze în conditii de siguranta si trebuie sa fie dotate cu dispozitivele de securitate necesare.
Acestea trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de oprire de urgenta, accesibile si usor de identificat.
11.Dimensiunile si volumul de aer al încaperilor
Încaperile de lucru trebuie sa aiba o suprafata si o înaltime care sa permita lucratorilor sa îsi desfasoare activitatea fara riscuri pentru securitatea, sanatatea sau confortul lor.
SECTIUNEA 2: Posturi de lucru din santiere, în exteriorul încaperilor
1.Stabilitate si soliditate
1.1.Posturile de lucru mobile ori fixe, situate la înaltime sau în adâncime, trebuie sa fie solide si stabile, tinându-se seama de:
a)numarul de lucratori care le ocupa;
b)încarcaturile maxime care pot fi aduse si suportate, precum si de repartitia lor;
c)influentele externe la care pot fi supuse.
Daca suportul si celelalte componente ale posturilor de lucru nu au o stabilitate intrinseca, trebuie sa se asigure stabilitatea lor prin mijloace de fixare corespunzatoare si sigure, pentru a se evita orice deplasare intempestiva sau involuntara a ansamblului ori a partilor acestor posturi de lucru.
1.2.Verificare
Stabilitatea si soliditatea trebuie verificate în mod corespunzator si, în special, dupa orice modificare de înaltime sau adâncime a postului de lucru.
2.Instalatii de distributie a energiei
2.1.Instalatiile de distributie a energiei care se afla pe santier, în special cele care sunt supuse influentelor externe, trebuie verificate periodic si întretinute corespunzator.
2.2.Instalatiile existente înainte de deschiderea santierului trebuie sa fie identificate, verificate si semnalizate în mod clar.
2.3.Daca exista linii electrice aeriene, de fiecare data când este posibil acestea trebuie sa fie deviate în afara suprafetei santierului sau trebuie sa fie scoase de sub tensiune.
Daca acest lucru nu este posibil, trebuie prevazute bariere sau indicatoare de avertizare, pentru ca vehiculele sa fie tinute la distanta fata de instalatii.
În cazul în care vehiculele de santier trebuie sa treaca pe sub aceste linii, trebuie prevazute indicatoare de restrictie corespunzatoare si o protectie suspendata.
3.Influente atmosferice
Lucratorii trebuie sa fie protejati împotriva influentelor atmosferice care le pot afecta securitatea si sanatatea.
4.Caderi de obiecte
Lucratorii trebuie sa fie protejati împotriva caderilor de obiecte, de fiecare data când aceasta este tehnic posibil, prin mijloace de protectie colectiva.
Materialele si echipamentele trebuie sa fie amplasate sau depozitate astfel încât sa se evite rasturnarea ori caderea lor.
În caz de necesitate, trebuie sa fie prevazute pasaje acoperite sau se va împiedica accesul în zonele periculoase.
5.Caderi de la înaltime
5.1.Caderile de la înaltime trebuie sa fie prevenite cu mijloace materiale, în special cu ajutorul balustradelor de protectie solide, suficient de înalte si având cel putin o bordura, o mâna curenta si protectie intermediara, sau cu un alt mijloc alternativ echivalent.
5.2.Lucrarile la înaltime nu pot fi efectuate, în principiu, decât cu ajutorul echipamentelor corespunzatoare sau cu ajutorul echipamentelor de protectie colectiva, cum sunt balustradele, platformele ori plasele de prindere.
În cazul în care, datorita naturii lucrarilor, nu se pot utiliza aceste echipamente, trebuie prevazute mijloace de acces corespunzatoare si trebuie utilizate centuri de siguranta sau alte mijloace sigure de ancorare.
6.Schele si scari
6.1.Toate schelele trebuie sa fie concepute, construite si întretinute astfel încât sa se evite prabusirea sau deplasarea lor accidentala.
6.2.Platformele de lucru, pasarelele si scarile schelelor trebuie sa fie construite, dimensionate, protejate si utilizate astfel încât persoanele sa nu cada sau sa fie expuse caderilor de obiecte.
6.3.Schelele trebuie controlate de catre o persoana competenta, astfel:
a)înainte de utilizarea lor;
b)la intervale periodice;
c)dupa orice modificare, perioada de neutilizare, expunere la intemperii sau cutremur de pamânt ori în alte circumstante care le-ar fi putut afecta rezistenta sau stabilitatea.
6.4.Scarile trebuie sa aiba o rezistenta suficienta si sa fie corect întretinute.
Acestea trebuie sa fie corect utilizate, în locuri corespunzatoare si conform destinatiei lor.
6.5.Schelele mobile trebuie sa fie asigurate împotriva deplasarilor involuntare.
7.Instalatii de ridicat
7.1.Toate instalatiile de ridicat si accesoriile acestora, inclusiv elementele componente si elementele de fixare, de ancorare si de sprijin, trebuie sa fie:
a)bine proiectate si construite si sa aiba o rezistenta suficienta pentru utilizarea careia îi sunt destinate;
b)corect instalate si utilizate;
c)întretinute în stare buna de functionare;
d)verificate si supuse încercarilor si controalelor periodice, conform dispozitiilor legale în vigoare;
e)manevrate de catre lucratori calificati care au pregatirea corespunzatoare.
7.2.Toate instalatiile de ridicat si toate accesoriile de ridicare trebuie sa aiba marcata în mod vizibil valoarea sarcinii maxime.
7.3.Instalatiile de ridicat, precum si accesoriile lor nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele pentru care sunt destinate.
8.Vehicule si masini pentru excavatii si manipularea materialelor
8.1.Toate vehiculele si masinile pentru excavatii si manipularea materialelor trebuie sa fie:
a)bine concepute si construite, tinându-se seama, în masura în care este posibil, de principiile ergonomice;
b)mentinute în stare buna de functionare;
c)utilizate în mod corect.
8.2.Conducatorii si operatorii vehiculelor si masinilor pentru excavatii si manipularea materialelor trebuie sa aiba pregatirea necesara.
8.3.Trebuie luate masuri preventive pentru a se evita caderea în excavatii sau în apa a vehiculelor si a masinilor pentru excavatii si manipularea materialelor.
8.4.Când este necesar, masinile pentru excavatii si manipularea materialelor trebuie sa fie echipate cu elemente rezistente, concepute pentru a proteja conducatorul împotriva strivirii în cazul rasturnarii masinii si al caderii de obiecte.
9.Instalatii, masini, echipamente
9.1.Instalatiile, masinile si echipamentele, inclusiv uneltele de mâna, cu sau fara motor, trebuie sa fie:
a)bine proiectate si construite, tinându-se seama, în masura în care este posibil, de principiile ergonomice;
b)mentinute în stare buna de functionare;
c)folosite exclusiv pentru lucrarile pentru care au fost proiectate;
d)manevrate de catre lucratori având pregatirea corespunzatoare.
9.2.Instalatiile si aparatele sub presiune trebuie sa fie verificate si supuse încercarilor si controlului periodic.
10.Excavatii, puturi, lucrari subterane, tuneluri, terasamente
10.1.În cazul excavatiilor, puturilor, lucrarilor subterane sau tunelurilor, trebuie luate masuri corespunzatoare:
a)pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzari sau altor mijloace corespunzatoare;
b)pentru a preveni pericolele legate de caderea persoanelor, materialelor sau obiectelor, de iruperea apei;
c)pentru a asigura o ventilatie suficienta tuturor posturilor de lucru, astfel încât sa se realizeze o atmosfera respirabila care sa nu fie periculoasa sau nociva pentru sanatate;
d)pentru a permite lucratorilor de a se adaposti într-un loc sigur, în caz de incendiu, irupere a apei sau cadere a materialelor.
10.2.Înainte de începerea terasamentelor trebuie luate masuri pentru a reduce la minimum pericolele datorate cablurilor subterane si altor sisteme de distributie.
10.3.Trebuie prevazute cai sigure pentru a intra si iesi din zona de excavatii.
10.4.Gramezile de pamânt, materialele si vehiculele în miscare trebuie tinute la o distanta suficienta fata de excavatii; eventual, se vor construi bariere corespunzatoare.
11.Lucrari de demolare
Când demolarea unei cladiri sau a unei lucrari poate sa prezinte pericole:
a)se vor adopta masuri de prevenire, precum si metode si proceduri corespunzatoare;
b)lucrarile trebuie sa fie planificate si executate sub supravegherea unei persoane competente.
12.Constructii metalice sau din beton, cofraje si elemente prefabricate grele
12.1.Constructiile metalice sau din beton si elementele lor, cofrajele, elementele prefabricate sau suporturile temporare si schelele trebuie montate sau demontate numai sub supravegherea unei persoane competente.
12.2.Trebuie prevazute masuri de prevenire corespunzatoare pentru a proteja lucratorii împotriva pericolelor datorate nesigurantei si instabilitatii temporare a lucrarii.
12.3.Cofrajele, suporturile temporare si sprijinele trebuie sa fie proiectate si calculate, realizate si întretinute astfel încât sa poata suporta, fara risc, sarcinile la care sunt supuse.
13.Batardouri si chesoane
13.1.Toate batardourile si chesoanele trebuie sa fie:
a)bine construite, realizate din materiale corespunzatoare si solide, de o rezistenta suficienta;
b)prevazute cu echipament adecvat pentru ca lucratorii sa se poata adaposti în caz de iruperi de apa si de materiale.
13.2.Constructia, montarea, transformarea si demontarea unui batardou sau cheson trebuie sa se faca numai sub supravegherea unei persoane competente.
13.3.Toate batardourile si chesoanele trebuie sa fie controlate periodic de catre o persoana competenta.
Publicat în Monitorul Oficial cu numarul 252 din data de 21 martie 2006

HOTARÂRE nr. 493 din 12 aprilie 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
SECTIUNEA 1: Obiectivul si domeniul de aplicare
Art. 1
Prezenta hotarâre stabileste cerintele minime pentru protectia lucratorilor împotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea lor, generate sau care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz.
Art. 2
Prevederile prezentei hotarâri se aplica tuturor activitatilor în care lucratorii sunt sau este posibil sa fie expusi, prin natura muncii lor, la riscuri generate de zgomot.
Art. 3
Prevederile legislatiei nationale care transpun Directiva 89/391/CEE se aplica în totalitate activitatilor prevazute la art. 2, fara a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau specifice din prezenta hotarâre.
Art. 4
În sensul prezentei hotarâri, parametrii fizici, utilizati ca predictori de risc, semnifica dupa cum urmeaza:
a)presiunea acustica de vârf (pvârf) – valoarea maxima a presiunii acustice instantanee, masurata cu ponderarea în frecventa „C”;
b)nivelul de expunere zilnica la zgomot (LEX 8h) [dB(A) re. 20 Pa] – media ponderata în timp a nivelurilor de expunere la zgomot pentru o zi de lucru nominala de 8 ore, definita de standardul SR ISO 1999:1996, pct. 3.6. Aceasta notiune acopera toate zgomotele prezente la locul de munca, inclusiv zgomotul cu caracter de impuls;
c)nivelul de expunere saptamânala la zgomot (LEX 8h) – media ponderata în timp a nivelurilor de expunere zilnica la zgomot într-o saptamâna nominala de 5 zile de lucru de 8 ore, definita de standardul SR ISO 1999:1996 pct. 3.6 (nota 2).
SECTIUNEA 2: Valori limita de expunere si valori de expunere la zgomot de la care se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor
Art. 5
Pentru aplicarea prezentei hotarâri, valorile limita de expunere si valorile de expunere de la care se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor în raport cu nivelurile de expunere zilnica la zgomot si presiunea acustica de vârf sunt fixate dupa cum urmeaza:
a)valori limita de expunere: LEX 8h = 87 dB(A) si, respectiv, pvârf = 200 Pa1);
b)valori de expunere superioare de la care se declanseaza actiunea: LEX 8h = 85 dB(A) si, respectiv, Pvârf = 140 Pa2);
c)valori de expunere inferioare de la care se declanseaza actiunea: LEX 8h = 80 dB(A) si, respectiv, Pvârf = 112 Pa3).
Art. 6
(1)În cazul valorilor limita de expunere, determinarea expunerii efective a lucratorului la zgomot trebuie sa tina seama de atenuarea realizata de mijloacele individuale de protectie auditiva purtate de acesta.
(2)Valorile de expunere de la care se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor nu trebuie sa ia în considerare efectul utilizarii mijloacelor de protectie prevazute la alin. (1).
Art. 7
În situatii pe deplin justificate, în cazul activitatilor în care expunerea zilnica la zgomot are variatii semnificative de la o zi de lucru la alta, în scopul aplicarii valorilor limita de expunere si a valorilor de expunere de la care se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor, trebuie sa se foloseasca nivelul de expunere saptamânala la zgomot în locul nivelului de expunere zilnica la zgomot, pentru evaluarea nivelurilor de zgomot la care sunt expusi lucratorii, cu conditia ca:
a)nivelul saptamânal de expunere la zgomot indicat prin monitorizare adecvata sa nu depaseasca valoarea limita de expunere de 87 dB(A); si
b)sa se ia masuri adecvate pentru reducerea la minimum a riscurilor asociate cu aceste activitati.
CAPITOLUL II: Obligatiile angajatorilor
SECTIUNEA 1: Determinarea si evaluarea riscurilor la zgomot
Art. 8
În îndeplinirea obligatiilor prevazute de legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie sa evalueze si, daca este necesar, sa masoare nivelurile de zgomot la care sunt expusi lucratorii.
Art. 9
Metodele si aparatura folosite trebuie sa fie adaptate la conditiile existente, luând în considerare, în special, caracteristicile zgomotului care este masurat, durata expunerii, factorii de mediu si caracteristicile aparatului de masura.
Art. 10
Metodele si aparatura utilizate trebuie sa permita determinarea parametrilor definiti la art. 4 si sa se stabileasca daca, într-o situatie data, valorile prevazute la art. 5-7 sunt depasite.
Art. 11
Metodele folosite pot include esantionarea, care trebuie sa fie reprezentativa pentru expunerea personala a lucratorului.
Art. 12
Evaluarea si masurarea prevazute la art. 8 trebuie sa fie planificate si efectuate de catre serviciile de protectie si prevenire competente la intervale adecvate, luând în considerare, în special, prevederile din legislatia nationala care transpun prevederile din Directiva 89/391/CEE referitoare la aceste servicii.
Art. 13
Datele obtinute din evaluarea si/sau masurarea nivelului de expunere la zgomot trebuie sa fie pastrate într-o forma care sa permita consultarea lor la o data ulterioara.
Art. 14
Atunci când se efectueaza determinarea si evaluarea riscurilor, la evaluarea rezultatelor masuratorilor trebuie sa se tina seama de erorile de masurare determinate în conformitate cu practica metrologica.
Art. 15
În conformitate cu legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE, la evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie sa acorde atentie deosebita urmatoarelor elemente:
a)nivelului, tipului si duratei expunerii, inclusiv expunerii la zgomot cu caracter de impuls;
b)valorilor limita de expunere si valorilor de expunere de la care se declanseaza actiunea, stabilite la art. 5-7;
c)efectelor asupra sanatatii si securitatii lucratorilor care apartin unor grupuri sensibile la riscuri specifice;
d)efectelor asupra sanatatii si securitatii lucratorilor rezultate din interactiunile dintre zgomot si substante ototoxice din mediul de munca, precum si dintre zgomot si vibratii, în masura în care este posibil din punct de vedere tehnic;
e)efectelor indirecte asupra sanatatii si securitatii lucratorilor rezultate din interactiuni dintre zgomot si semnale de avertizare sau alte sunete care trebuie percepute pentru a reduce riscul de accidentare;
f)informatiilor privind emisia de zgomot, furnizate de producatorii echipamentelor de munca în conformitate cu prevederile legale;
g)existentei unor echipamente de munca alternative, proiectate pentru a reduce emisia de zgomot;
h)prelungirii expunerii la zgomot peste programul de lucru normal, pe raspunderea angajatorului;
i)informatiilor adecvate obtinute în urma supravegherii sanatatii, inclusiv informatiilor publicate, atunci când este posibil;
j)punerii la dispozitie a mijloacelor de protectie auditiva cu caracteristici de atenuare adecvate.
Art. 16
(1)Angajatorul trebuie sa detina o evaluare a riscurilor si trebuie sa identifice masurile care trebuie luate pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, în conformitate cu legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE.
(2)Evaluarea riscurilor trebuie sa fie înregistrata pe un suport adecvat care sa asigure pastrarea datelor.
(3)Evaluarea riscurilor trebuie sa fie actualizata periodic si ori de câte ori s-au produs modificari semnificative care pot sa conduca la expunerea lucratorilor la zgomot sau atunci când rezultatele supravegherii sanatatii fac necesar acest lucru.
SECTIUNEA 2: Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot
Art. 17
Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie sa fie eliminate la sursa sau trebuie reduse la minimum, tinând seama de progresul tehnic si de existenta masurilor de control al riscului la sursa.
Art. 18
Reducerea riscurilor generate de expunerea la zgomot trebuie sa se bazeze pe principiile generale de prevenire prevazute de legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE, luând în considerare mai ales urmatoarele:
a)alte metode de lucru care sa reduca expunerea la zgomot;
b)alegerea unor echipamente de munca adecvate, care sa emita, tinând seama de natura activitatii desfasurate, cel mai mic nivel de zgomot posibil, inclusiv posibilitatea de a pune la dispozitia lucratorilor echipamente care respecta cerintele legale al caror obiectiv sau efect este de a limita expunerea la zgomot;
c)proiectarea si amplasarea locurilor de munca si a posturilor de lucru;
d)informarea si formarea adecvata a lucratorilor privind utilizarea corecta a echipamentelor de munca, în scopul reducerii la minimum a expunerii acestora la zgomot;
e)mijloacele tehnice pentru reducerea zgomotului aerian, cum ar fi ecrane, carcase, captuseli fonoabsorbante, precum si reducerea zgomotului structural prin amortizarea zgomotului sau prin izolare;
f)programe adecvate de întretinere a echipamentelor de munca, a locului de munca si a sistemelor de la locul de munca;
g)organizarea muncii astfel încât sa se reduca zgomotul prin limitarea duratei si intensitatii expunerii si stabilirea unor pauze suficiente de odihna în timpul programului de lucru.
Art. 19
Pe baza evaluarii riscurilor prevazute la art. 8-16, atunci când sunt depasite valorile de expunere superioare de la care se declanseaza actiunea, angajatorul trebuie sa stabileasca si sa aplice un program de masuri tehnice si/sau organizatorice pentru reducerea expunerii la zgomot, tinând seama, în special, de masurile prevazute la art. 17 si 18.
Art. 20
(1)Pe baza evaluarii riscurilor prevazute la art. 8-16, locurile de munca în care lucratorii pot fi expusi la un zgomot care depaseste valorile de expunere superioare de la care se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor trebuie sa fie semnalizate corespunzator.
(2)Daca este posibil tehnic si daca riscul expunerii justifica aceasta, locurile de munca prevazute la alin. (1) se delimiteaza si se limiteaza accesul la acestea.
Art. 21
În cazul în care, datorita naturii activitatii, lucratorii dispun de încaperi de odihna aflate în responsabilitatea angajatorului, zgomotul în aceste încaperi trebuie sa fie redus la un nivel compatibil cu scopul amenajarii lor si cu conditiile de utilizare a acestora.
Art. 22
În conformitate cu prevederile legislatiei nationale care transpune Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie sa adapteze masurile prevazute în prezenta sectiune la nevoile lucratorilor care apartin grupurilor sensibile la riscuri specifice.
SECTIUNEA 3: Protectia individuala împotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot
Art. 23
Atunci când riscurile generate de expunerea la zgomot nu pot fi prevenite prin alte mijloace, lucratorilor trebuie sa li se puna la dispozitie mijloace individuale de protectie auditiva, adecvate si corect ajustate, pe care acestia trebuie sa le utilizeze, în conformitate cu prevederile legislatiei nationale care transpune Directiva 89/656/CEE si Directiva 89/391/CEE, în urmatoarele conditii:
a)atunci când expunerea la zgomot depaseste valorile de expunere inferioare de la care se declanseaza actiunea, angajatorul trebuie sa puna la dispozitia lucratorilor mijloace individuale de protectie auditiva;
b)atunci când expunerea la zgomot atinge sau depaseste valorile de expunere superioare de la care se declanseaza actiunea, lucratorii trebuie sa utilizeze mijloacele individuale de protectie auditiva;
c)mijloacele individuale de protectie auditiva trebuie sa fie alese astfel încât sa elimine sau sa reduca la minimum riscul pentru auz.
Art. 24
Angajatorul trebuie sa ia masuri pentru a asigura folosirea mijloacelor individuale de protectie auditiva de catre lucratorii sai.
Art. 25
Angajatorul raspunde de verificarea eficientei masurilor luate în conformitate cu art. 23 si 24.
SECTIUNEA 4: Limitarea expunerii la zgomot
Art. 26
Expunerea lucratorului la zgomot, determinata potrivit art. 6, nu trebuie sa depaseasca, în nici un caz, valorile limita de expunere.
Art. 27
Daca se constata expuneri peste valorile limita de expunere, în pofida masurilor luate pentru aplicarea prezentei hotarâri, angajatorul trebuie:
a)sa ia de îndata masuri de reducere a expunerii sub valorile limita de expunere;
b)sa identifice cauzele expunerii excesive;
c)sa adapteze masurile de prevenire si protectie pentru a evita orice recurenta.
SECTIUNEA 5: Informarea si formarea lucratorilor
Art. 28
Fara a aduce atingere prevederilor din legislatia nationala care transpun Directiva 89/391/CEE, angajatorul trebuie sa asigure informarea si formarea lucratorilor expusi la locul de munca la un nivel de zgomot egal sau superior valorilor de expunere inferioare de la care se declanseaza actiunea si/sau a reprezentantilor acestor lucratori, privind riscurile generate de expunerea la zgomot, în special în ceea ce priveste urmatoarele:
a)natura acestor riscuri;
b)masurile luate, în aplicarea prezentei hotarâri, în vederea eliminarii sau a reducerii la minimum a riscurilor generate de zgomot, inclusiv conditiile în care se aplica aceste masuri;
c)valorile limita de expunere si valorile de expunere de la care se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor, prevazute la art. 5-7;
d)rezultatele evaluarii si masurarii zgomotului, efectuate în conformitate cu prevederile art. 8-16, însotite de o explicatie a semnificatiei acestora si a riscurilor potentiale;
e)folosirea corecta a mijloacelor de protectie auditiva;
f)utilitatea si metoda de depistare si semnalare a simptomelor deteriorarii auzului;
g)conditiile în care lucratorii au dreptul la supravegherea sanatatii si scopul acestei supravegheri, în conformitate cu art. 30-33;
h)practicile profesionale sigure, în scopul reducerii la minimum a expunerii la zgomot.
SECTIUNEA 6: Consultarea si participarea lucratorilor
Art. 29
Consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora la aplicarea prevederilor prezentei hotarâri trebuie sa se desfasoare în conformitate cu legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE si trebuie sa se refere, în special, la urmatoarele:
a)evaluarea riscurilor si identificarea masurilor care trebuie luate, prevazute la art. 8-16;
b)masurile destinate sa elimine sau sa reduca riscurile generate de expunerea la zgomot, prevazute la art. 17-22;
c)alegerea mijloacelor individuale de protectie auditiva prevazute la art. 23 lit. c).
CAPITOLUL III: Supravegherea sanatatii
Art. 30
(1)Atunci când rezultatele evaluarii si masurarii prevazute la art. 8 indica un risc pentru sanatatea lucratorilor, Ministerul Sanatatii va emite ordine pentru a asigura supravegherea adecvata a sanatatii acestora, în concordanta cu legislatia nationala care transpune Directiva 89/391/CEE.
(2)Actele normative prevazute la alin. (1), inclusiv cerintele specificate pentru fisele medicale si pentru posibilitatea consultarii acestora, vor fi elaborate în conformitate cu legislatia si/sau practicile nationale.
Art. 31
(1)Lucratorii a caror expunere la zgomot depaseste valorile de expunere superioare de la care se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor au dreptul la examenul medical periodic, inclusiv testarea auzului, efectuat de medicul specialist/primar de medicina muncii, în conformitate cu legislatia nationala.
(2)Daca evaluarea si masurarile prevazute la art. 8 indica un risc pentru sanatatea lucratorilor a caror expunere la zgomot depaseste valorile de expunere inferioare de la care se declanseaza actiunea, acestia au dreptul la control audiometric preventiv.
(3)Controalele prevazute la alin. (1) si (2) au ca obiectiv diagnosticarea precoce a oricarei pierderi auditive datorate zgomotului si pastrarea functiei auditive.
Art. 32
(1)Pentru fiecare lucrator care face obiectul supravegherii medicale, în conformitate cu prevederile art. 30 si 31, trebuie completat un dosar medical individual, care trebuie actualizat.
(2)Dosarele medicale trebuie sa contina un rezumat al rezultatelor supravegherii sanatatii.
(3)Dosarele medicale trebuie sa fie pastrate într-un mod adecvat, astfel încât sa poata fi consultate ulterior, cu respectarea secretului medical.
(4)La cerere, copii ale dosarelor medicale actualizate trebuie sa fie transmise directiilor de sanatate publica.
(5)Fiecare lucrator trebuie sa aiba acces la dosarul medical individual propriu, la cererea sa.
Art. 33
(1)În cazul în care, în urma supravegherii functiei auditive, se constata ca un lucrator prezinta o pierdere identificabila a auzului, medicul de medicina muncii va aprecia daca este probabil ca pierderea de auz sa fie rezultatul expunerii la zgomot la locul de munca.
(2)În situatia prevazuta la alin. (1), medicul de medicina muncii trebuie sa informeze lucratorul cu privire la rezultatul care îl priveste personal.
(3)În situatia prevazuta la alin. (1), angajatorul trebuie:
a)sa revizuiasca evaluarea riscurilor realizata conform prevederilor art. 8-16;
b)sa revizuiasca masurile prevazute, conform prevederilor art. 17-25, pentru eliminarea sau reducerea riscurilor;
c)sa tina seama de recomandarile medicului de medicina muncii sau ale directiilor de sanatate publica privind aplicarea oricarei masuri necesare pentru a elimina sau reduce riscurile, în conformitate cu prevederile art. 17-25, inclusiv posibilitatea de a transfera lucratorul într-un alt loc de munca, unde nu exista risc de expunere;
d)sa organizeze supravegherea sistematica a sanatatii si sa asigure reexaminarea starii de sanatate a celorlalti lucratori care au suferit o expunere asemanatoare.
CAPITOLUL IV: Dispozitii finale
Art. 34
(1)În cazul în care, datorita naturii activitatii, este probabil ca utilizarea integrala si corecta a mijloacelor de protectie auditiva individuale sa conduca la riscuri mai mari pentru sanatate sau securitate decât neutilizarea lor, se pot acorda derogari de la prevederile art. 23 lit. a) si b), art. 26 si 27.
(2)Derogarile prevazute la alin. (1) se acorda în urma consultarii Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei cu Ministerul Sanatatii si cu partenerii sociali.
(3)Derogarile trebuie sa fie însotite de conditii care garanteaza, luându-se în considerare conditiile speciale, ca riscurile rezultate se reduc la minimum si ca lucratorii în cauza fac obiectul unei supravegheri sporite a sanatatii.
(4)Derogarile se revizuiesc la fiecare 4 ani si se retrag imediat ce înceteaza situatiile care le justifica.
Art. 35
(1)În vederea aplicarii prezentei hotarâri în sectorul muzicii si al divertismentului, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei si Ministerul Sanatatii vor elabora, în consultare cu partenerii sociali si în conformitate cu legislatia si practicile nationale, un cod de conduita care sa prevada indicatii practice menite sa ajute lucratorii si angajatorii din acest sector sa îsi îndeplineasca obligatiile legale prevazute în prezenta hotarâre.
(2)Elaborarea codului de conduita prevazut la alin. (1) se va face pâna la data de 15 februarie 2008.
(3)Pâna la data de 15 februarie 2008 trebuie pastrate nivelurile de protectie deja atinse în ceea ce priveste lucratorii din sectorul muzicii si al divertismentului.
Art. 36
În situatia în care la locurile de munca de la bordul navelor maritime se depasesc valorile limita de expunere, prevederile art. 26 si 27 se pot pune în aplicare începând cu data de 15 februarie 2011.
Art. 37
Prezenta hotarâre intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006.
Prezenta hotarâre transpune Directiva 2003/10/CE privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de agenti fizici (zgomot), publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 42/2003.

PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneaza:
Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei si comertului,
Codrut Ioan Seres
Ministrul sanatatii,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
Ministrul mediului si gospodaririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,
Gheorghe Dobre

HOTARÂRE nr. 971 din 26 iulie 2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
Prezenta hotarâre stabileste cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca.
Art. 2
Prezenta hotarâre nu se aplica semnalizarii prevazute de reglementarile referitoare la introducerea pe piata a substantelor si preparatelor periculoase, a produselor si/sau a echipamentelor, cu exceptia cazului în care aceste reglementari fac referire în mod expres la acest lucru.
Art. 3
Prezenta hotarâre nu se aplica semnalizarii utilizate în reglementarea traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim si aerian.
Art. 4
Prevederile Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006 se aplica în totalitate întregului domeniu la care se face referire la art. 1, fara a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau specifice ale prezentei hotarâri.
Art. 5
Pentru aplicarea prezentei hotarâri expresiile de mai jos semnifica dupa cum urmeaza:
a)semnalizare de securitate si/sau de sanatate – semnalizarea care se refera la un obiect, o activitate sau o situatie determinata si furnizeaza informatii ori cerinte referitoare la securitatea si/sau sanatatea la locul de munca, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbala sau un gest-semnal, dupa caz;
b)semnal de interzicere – semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau cauza un pericol;
c)semnal de avertizare – semnalul prin care se avertizeaza asupra unui risc sau unui pericol;
d)semnal de obligativitate – semnalul prin care se indica adoptarea unui comportament specific;
e)semnal de salvare sau de prim ajutor – semnalul prin care se dau indicatii privind iesirile de urgenta ori mijloacele de prim ajutor sau de salvare;
f)semnal de indicare – semnalul prin care se furnizeaza alte indicatii decât cele prevazute la lit. b)-e);
g)panou – semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori si a unui simbol sau a unei pictograme, furnizeaza o indicatie specifica, a carui vizibilitate este asigurata prin iluminare de intensitate suficienta;
h)panou suplimentar – panoul utilizat împreuna cu un panou descris la lit. g), care furnizeaza informatii suplimentare;
i)culoare de securitate – culoarea careia îi este atribuita o semnificatie specifica;
j)simbol sau pictograma – imaginea care descrie o situatie sau indica un comportament specific si care este utilizata pe un panou ori pe o suprafata luminoasa;
k)semnal luminos – semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau translucide, iluminate din interior ori din spate, astfel încât sa se creeze o suprafata luminoasa;
l)semnal acustic – semnalul sonor codificat, emis si difuzat de un dispozitiv realizat în acest scop, fara folosirea vocii umane sau artificiale;
m)comunicare verbala – mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umana sau artificiala;
n)gest-semnal – miscarea si/sau pozitia bratelor si/sau a mâinilor într-o forma codificata, având ca scop ghidarea persoanelor care efectueaza manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru lucratori.
CAPITOLUL II: Obligatiile angajatorilor
SECTIUNEA 1: Obligatii generale
Art. 6
(1)Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protectie colectiva ori prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie sa prevada semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca, în conformitate cu prevederile prezentei hotarâri, si sa verifice existenta acesteia.
(2)Pentru alegerea semnalizarii adecvate, angajatorul trebuie sa ia în considerare orice evaluare a riscurilor realizata în conformitate cu art. 7 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 319/2006.
Art. 7
Semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca trebuie sa satisfaca cerintele minime prevazute în anexele nr. 1 -9 care fac parte integranta din prezenta hotarâre.
Art. 8
În interiorul întreprinderilor si/sau unitatilor trebuie prevazuta, daca este cazul, semnalizarea corespunzatoare traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim si aerian, fara a aduce atingere cerintelor minime prevazute în anexa nr. 5.
SECTIUNEA 2: Informarea si instruirea lucratorilor
Art. 9
Lucratorii si/sau reprezentantii acestora trebuie sa fie informati referitor la toate masurile care trebuie luate privind semnalizarea de securitate si/sau de sanatate utilizata la locul de munca, fara a aduce atingere art. 16 si 17 din Legea nr. 319/2006.
Art. 10
(1)Lucratorilor trebuie sa li se asigure o instruire corespunzatoare în ceea ce priveste semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca, în special sub forma unor instructiuni precise, fara a aduce atingere art. 20 si 21 din Legea nr. 319/2006.
(2)Instruirea prevazuta la alin. (1) trebuie sa cuprinda semnificatia semnalizarii, mai ales a celei care contine cuvinte, precum si comportamentul general si specific ce trebuie adoptat.
SECTIUNEA 3: Consultarea si participarea lucratorilor
Art. 11
Consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora în ceea ce priveste aspectele reglementate de prezenta hotarâre trebuie sa se realizeze în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 319/2006.
CAPITOLUL III: Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 12
(1)Prezenta hotarâre intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
(2)La data intrarii în vigoare a prezentei hotarâri, Ordinul ministrului muncii si protectiei sociale nr. 599/1998 privind aprobarea Prescriptiilor minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, se abroga.
Prezenta hotarâre transpune Directiva 92/58/CEE privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 245/1992.
-****-
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneaza:
Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei si comertului,
Codrut Ioan Seres
p. Ministrul sanatatii publice,
Ervin-Zoltan Szekely,
secretar de stat
Ministrul mediului si gospodaririi apelor,
Sulfina Barbu
Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,
Radu Mircea Berceanu
p. Ministrul integrarii europene,
Adrian Ciocanea,
secretar de stat
ANEXA Nr. 1: CERINTE MINIME GENERALE privind semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca
1.Observatii preliminare
1.1.În cazul în care este necesara semnalizarea de securitate si/sau de sanatate, în conformitate cu obligatiile generale prevazute la art. 6 din hotarâre, aceasta trebuie sa fie în conformitate cu cerintele specifice prevazute în anexele nr. 2-9 la hotarâre.
1.2.Prezenta anexa introduce cerinte specifice privind semnalizarile de securitate si/sau de sanatate, descrie diferitele utilizari si stabileste regulile generale privind intersanjabilitatea si complementaritatea acestora.
1.3.Semnalizarile de securitate si/sau de sanatate trebuie sa fie utilizate numai pentru a transmite mesajul sau informatiile prevazute în prezenta hotarâre.
2.Modalitati de semnalizare
2.1.Semnalizare permanenta
2.1.1.Semnalizarea referitoare la o interdictie, un avertisment sau o obligatie, precum si semnalizarea privind localizarea si identificarea mijloacelor de salvare ori prim ajutor trebuie sa se realizeze prin utilizarea panourilor permanente.
Trebuie sa se foloseasca panouri si/sau o culoare de securitate pentru semnalizarea permanenta destinata localizarii si identificarii materialelor si echipamentelor de prevenire si stingere a incendiilor.
2.1.2.Semnalizarea de pe recipiente si de pe conducte trebuie sa se faca conform prevederilor anexei nr. 3.
2.1.3.Locurile în care exista risc de coliziune cu obstacole si de cadere a persoanelor trebuie sa fie semnalizate permanent cu o culoare de securitate si/sau cu panouri.
2.1.4.Caile de circulatie trebuie sa fie marcate permanent cu o culoare de securitate.
2.2.Semnalizarea ocazionala
2.2.1.Când împrejurarile o impun, trebuie sa se foloseasca semnale luminoase, semnale acustice si/sau comunicare verbala, tinându-se seama de intersanjabilitatea si combinatiile prevazute la pct. 3, pentru semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru o actiune specifica, precum si pentru evacuarea de urgenta a persoanelor.
2.2.2.Orientarea persoanelor care efectueaza manevre ce presupun un risc sau un pericol trebuie sa se realizeze, în functie de împrejurari, printr-un gest-semnal si/sau prin comunicare verbala.
3.Intersanjabilitatea si combinarea semnalizarilor
3.1.Daca eficienta este aceeasi, se poate alege între urmatoarele:
a)o culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu obstacole ori denivelari;
b)semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbala;
c)gesturi-semnal sau comunicare verbala.
3.2.Pot fi utilizate împreuna urmatoarele modalitati de semnalizare:
a)semnal luminos si semnal acustic;
b)semnal luminos si comunicare verbala;
c)gest-semnal si comunicare verbala.
4.Instructiunile din tabelul de mai jos se aplica tuturor mijloacelor de semnalizare care contin o culoare de securitate:
Culoare
Semnificatie sau scop
Indicatii si precizari
Rosu
Semnal de interdictie
Atitudini periculoase
Pericol-alarma
Stop, oprire, dispozitiv de oprire de urgenta
Evacuare
Materiale si echipamente de prevenire si stingere a incendiilor
Identificare si localizare
Galben sau galben-oranj
Semnal de avertizare
Atentie, precautie
Verificare
Albastru
Semnal de obligatie
Comportament sau actiune specifica
Obligatia purtarii echipamentului individual de protectie
Verde
Semnal de salvare sau de prim ajutor
Usi, iesiri, cai de acces, echipamente, posturi, încaperi
Situatie de securitate
Revenire la normal
5.Eficienta semnalizarii nu trebuie sa fie afectata de:
5.1.prezenta unei alte semnalizari sau a unei alte surse de emisie de acelasi tip care afecteaza vizibilitatea ori audibilitatea, ceea ce implica, mai ales, urmatoarele:
a)evitarea amplasarii unui numar excesiv de panouri la o distanta prea mica unul fata de celalalt;
b)a nu se utiliza concomitent doua semnale luminoase care pot fi confundate;
c)a nu se utiliza un semnal luminos în apropierea altei surse luminoase asemanatoare;
d)a nu se folosi doua semnale sonore concomitent;
e)a nu se utiliza un semnal sonor daca zgomotul din mediu este prea puternic;
5.2.designul deficitar, numarul insuficient, amplasamentul gresit, starea necorespunzatoare ori functionarea necorespunzatoare a mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare.
6.Mijloacele si dispozitivele de semnalizare trebuie, dupa caz, sa fie curatate, întretinute, verificate, reparate periodic si, daca este necesar, înlocuite astfel încât sa se asigure mentinerea calitatilor lor intrinseci si/sau functionale.
7.Numarul si amplasarea mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare care trebuie instalate se stabilesc în functie de importanta riscurilor, a pericolelor ori de zona care trebuie acoperita.
8.Semnalizarile care necesita o sursa de energie pentru functionare trebuie sa fie prevazute cu alimentare de rezerva, pentru cazul întreruperii alimentarii cu energie, cu exceptia situatiei în care riscul dispare odata cu întreruperea acesteia.
9.Un semnal luminos si/sau sonor trebuie sa indice, prin declansarea sa, începutul actiunii respective; durata semnalului trebuie sa fie atât cât o impune actiunea.
Semnalul luminos sau acustic trebuie sa fie reconectat imediat dupa fiecare utilizare.
10.Semnalele luminoase si acustice trebuie sa faca obiectul unei verificari a bunei lor functionari si a eficientei lor reale, înainte de punerea în functiune si, ulterior, prin verificari periodice.
11.Trebuie sa fie luate masuri adecvate suplimentare sau de înlocuire în cazul în care auzul sau vederea lucratorilor în cauza este limitata, inclusiv datorita purtarii echipamentelor individuale de protectie.
12.Zonele, salile sau incintele utilizate pentru depozitarea substantelor ori a preparatelor periculoase în cantitati mari trebuie sa fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzator, ales dintre cele enumerate la pct. 3.2 din anexa nr. 2 sau trebuie identificate în conformitate cu pct. 1 din anexa nr. 3, exceptând cazul în care etichetele diferitelor ambalaje sau recipiente sunt suficiente în acest scop.
ANEXA Nr. 2: CERINTE MINIME GENERALE privind panourile de semnalizare
1.Caracteristici intrinseci
1.1.Forma si culorile panourilor sunt definite la pct. 3, în functie de obiectul lor specific, respectiv panouri de interzicere, avertizare, obligativitate, salvare sau de prim ajutor, precum si panouri privind materiale si echipamente de stingere a incendiilor.
1.2.Pictogramele trebuie sa fie cât mai simple posibil si trebuie evitate detaliile inutile.
1.3.Pictogramele utilizate pot fi usor diferite sau mai detaliate decât cele prezentate la pct. 3, cu conditia ca semnificatia lor sa ramâna neschimbata si nicio diferenta sau adaptare sa nu provoace confuzie asupra semnificatiei.
1.4.Panourile trebuie confectionate dintr-un material cât mai rezistent la socuri, intemperii si agresiuni cauzate de mediul ambiant.
1.5.Dimensiunile si caracteristicile colorimetrice si fotometrice ale panourilor trebuie sa asigure o buna vizibilitate si întelegere a mesajului acestora.
2.Conditii de utilizare
2.1.Panourile trebuie instalate, în principiu, la o înaltime corespunzatoare, orientate în functie de unghiul de vedere, tinându-se seama de eventualele obstacole, fie la intrarea într-o zona în cazul unui risc general, fie în imediata apropiere a unui risc determinat sau a obiectului ce trebuie semnalat, si într-un loc bine iluminat, usor accesibil si vizibil.
În cazul în care conditiile de iluminare naturala sunt precare, trebuie utilizate culori fosforescente, materiale reflectorizante sau iluminare artificiala, fara a aduce atingere prevederilor legislatiei nationale care transpun Directiva 89/654/CEE.
2.2.Panoul trebuie înlaturat când situatia care îl justifica nu mai exista.
3.Panouri utilizate
3.1.Panouri de interdictie
Caracteristici intrinseci:
a)forma rotunda;
b)pictograma neagra pe fond alb, margine si banda diagonala rosii (partea rosie trebuie sa ocupe cel putin 35% din suprafata panoului).

3.2.Panouri de avertizare
Caracteristici intrinseci:
a)forma triunghiulara
b)pictograma neagra pe fond galben, margine neagra (partea galbena trebuie sa acopere cel putin 50 % din suprafata panoului).

3.2.1.Panoul „Materiale inflamabile” se utilizeaza si în lipsa unui panou specific pentru temperaturi înalte.
3.2.2.Fondul panoului „Materiale nocive sau iritante” poate fi în mod exceptional de culoare portocalie, daca aceasta culoare se justifica în raport cu un panou similar existent privind circulatia rutiera.
3.3.Panouri de obligativitate
Caracteristici intrinseci:
a)forma rotunda;
b)pictograma alba pe fond albastru (partea albastra trebuie sa ocupe cel putin 50 % din suprafata panoului).

3.4.Panouri de salvare si acordarea primului ajutor
Caracteristici intrinseci:
a)forma dreptunghiulara sau patrata
b)pictograma alba pe fond verde (partea verde trebuie sa acopere cel putin 50 % din suprafata panoului).


3.5.Panouri privind materialele sau echipamentele necesare pentru prevenirea si stingerea incendiilor
Caracteristici intrinseci:
a)forma dreptunghiulara sau patrata;
b)pictograma alba pe fond rosu (partea rosie trebuie sa acopere cel putin 50 % din suprafata panoului).

ANEXA Nr. 3: CERINTE MINIME privind semnalizarea pe recipiente si conducte
1.Recipientele pentru substante sau preparate periculoase utilizate la locul de munca, definite conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase, aprobata cu modificari prin Legea nr. 451/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, recipientele utilizate pentru depozitarea acestora, precum si conductele care sunt la vedere si contin ori transporta astfel de substante sau preparate periculoase trebuie sa fie prevazute cu etichete (pictograme sau simboluri pe fond colorat), prevazute de respectiva ordonanta de urgenta.
1.1.Prevederile pct. 1 nu se aplica recipientelor folosite la locul de munca pentru o perioada scurta de timp si recipientelor al caror continut se schimba frecvent, cu conditia sa se ia masuri alternative adecvate care garanteaza acelasi nivel de protectie, în special pentru informarea si/sau instruirea lucratorilor.
1.2.Etichetele prevazute la pct. 1 pot fi:
a)înlocuite cu panourile de avertizare prevazute în anexa nr. 2, preluându-se aceeasi pictograma sau acelasi simbol;
b)completate cu informatii suplimentare, ca de exemplu numele si/sau formula substantei sau ale preparatului periculos si detalii privind riscul;
c)completate sau înlocuite cu panouri pentru transportul substantelor sau preparatelor periculoase, în cazul transportului recipientelor la locul de munca.
2.Semnalizarea trebuie sa fie amplasata în urmatoarele conditii:
a)pe partea/partile vizibila/vizibile;
b)sub forma rigida, autocolanta sau pictata.
3.Caracteristicile intrinseci prevazute la pct. 1.4 din anexa nr. 2 si conditiile de utilizare prevazute la pct. 2 din anexa nr. 2 privind panourile de semnalizare de aplica, daca este cazul, etichetarii prevazute la pct. 1 din prezenta anexa.
4.Fara a aduce atingere prevederilor pct. 1, 2 si 3, etichetele utilizate pe conducte trebuie amplasate vizibil, în vecinatatea locurilor care prezinta cele mai mari pericole, cum ar fi vanele si punctele de racordare, si la distante aproximativ egale.
5.Suprafetele, salile sau incintele utilizate pentru depozitarea substantelor sau a preparatelor periculoase în cantitati mari trebuie sa fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzator. Aceste panouri trebuie sa fie dintre cele enumerate la pct. 3.2 din anexa nr. 2 sau marcate în conformitate cu pct. 1 din prezenta anexa.
Face exceptie cazul în care ambalajele sau recipientele sunt etichetate corespunzator, tinându-se seama de prevederile pct. 1.5 din anexa nr. 2 referitoare la dimensiuni.
Depozitarea mai multor substante sau preparate periculoase poate fi indicata prin panoul de avertizare „pericol general”.
Panourile sau etichetele mentionate anterior trebuie sa fie plasate, dupa caz, în apropierea suprafetei de depozitare sau pe usa de acces la depozitul respectiv.
ANEXA Nr. 4: CERINTE MINIME privind identificarea si localizarea echipamentelor destinate prevenirii si stingerii incendiilor
1.Observatie preliminara
Prezenta anexa se aplica echipamentului destinat exclusiv prevenirii si stingerii incendiilor.
2.Echipamentele folosite la prevenirea si stingerea incendiilor trebuie identificate prin utilizarea unei anumite culori pentru echipament si prin amplasarea unui panou de localizare si/sau prin utilizarea unei culori specifice pentru locul unde se afla echipamentele respective ori punctele de acces la acestea.
3.Aceste echipamente se identifica prin culoarea rosie.
Suprafata rosie trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite identificarea rapida a echipamentului.
4.Panourile prevazute la pct. 3.5 din anexa nr. 2 trebuie utilizate pentru a marca localizarea acestor echipamente.
ANEXA Nr. 5: CERINTE MINIME privind semnalizarea obstacolelor si a locurilor periculoase si pentru marcarea cailor de circulatie
1.Semnalizarea obstacolelor si a locurilor periculoase
1.1.Marcarea locurilor cu risc de lovire de un obstacol si de cadere a obiectelor si persoanelor se face în interiorul zonelor construite ale întreprinderii, în care lucratorii au acces în cursul activitatii lor, prin culoarea galbena alternativ cu culoarea neagra sau culoarea rosie alternativ cu culoarea alba.
1.2.Dimensiunile marcajului trebuie sa tina seama de dimensiunile obstacolului sau ale locului periculos semnalat.
1.3.Benzile galben-negre sau rosu-albe trebuie sa fie înclinate la circa 45° si sa aiba dimensiunile aproximativ egale.
1.4.Exemplu:
2.Marcarea cailor de circulatie
2.1.Caile de circulatie a vehiculelor trebuie marcate clar prin benzi continue, având o culoare perfect vizibila, de preferinta alba sau galbena, tinându-se seama de culoarea solului, în cazul în care destinatia si echipamentul încaperilor impun acest lucru pentru protectia lucratorilor.
2.2.Benzile trebuie amplasate astfel încât sa se tina seama de distantele de securitate necesare între vehiculele care pot circula în zona si orice obiect aflat în apropiere, precum si între pietoni si vehicule.
2.3.Caile permanente de circulatie situate în exterior, în zonele construite, trebuie marcate la fel. Fac exceptie cele care sunt prevazute cu trotuare sau bariere corespunzatoare.
ANEXA Nr. 6: CERINTE MINIME privind semnalele luminoase
1.Caracteristici intrinseci
1.1.Lumina emisa de un semnal trebuie sa produca un contrast luminos adecvat mediului, în functie de conditiile de utilizare prevazute, fara sa antreneze fenomenul de orbire, prin intensitate prea puternica, sau vizibilitate redusa, ca urmare a iluminarii insuficiente.
1.2.Suprafata luminoasa care emite un semnal poate avea o culoare uniforma sau poate contine o pictograma pe un fond determinat.
1.3.Culoarea uniforma trebuie sa corespunda tabelului de culori si semnificatiei acestora care figureaza la pct. 4 din anexa nr. 1.
1.4.Atunci când semnalul contine o pictograma, aceasta trebuie sa fie în conformitate cu cerintele corespunzatoare prevazute în anexa nr. 2.
2.Reguli specifice de utilizare
2.1.Daca un dispozitiv poate emite atât un semnal continuu, cât si unul intermitent, semnalul intermitent va fi utilizat pentru a indica, în raport cu semnalul continuu, un nivel mai ridicat de pericol sau o urgenta mai mare de interventie ori de actiune solicitata sau impusa.
Durata fiecarui impuls luminos si frecventa impulsurilor unui semnal luminos intermitent trebuie stabilite astfel încât:
a)sa asigure o buna perceptie a mesajului;
b)sa evite orice confuzie, atât între diferitele semnale luminoase, cât si cu un semnal luminos continuu.
2.2.Daca un semnal luminos intermitent este utilizat în locul unui semnal acustic sau în completarea acestuia, codul semnalului luminos trebuie sa fie identic.
2.3.Un dispozitiv care emite un semnal luminos utilizabil în caz de pericol grav trebuie sa fie supravegheat în mod special sau sa fie prevazut cu un bec de rezerva.
ANEXA Nr. 7: CERINTE MINIME privind semnalele acustice
1.Caracteristici intrinseci
1.1.Un semnal acustic trebuie:
a)sa aiba un nivel sonor considerabil mai înalt fata de zgomotul ambiant, astfel încât sa poata fi auzit, fara sa fie excesiv sau suparator;
b)sa poata fi recunoscut usor, în special dupa durata impulsurilor, distanta dintre impulsuri sau grupuri de impulsuri, si sa poata fi diferentiat usor de orice alt semnal acustic si de zgomotele ambientale.
1.2.Daca un dispozitiv poate emite un semnal acustic atât cu frecventa variabila, cât si cu frecventa constanta, frecventa variabila va fi utilizata pentru a indica, în raport cu frecventa constanta, un nivel mai ridicat de pericol, o urgenta crescuta de interventie sau o actiune impusa/solicitata.
2.Codul care trebuie utilizat
Sunetul semnalului de evacuare trebuie sa fie continuu.
ANEXA Nr. 8: CERINTE MINIME privind comunicarea verbala
1.Caracteristici intrinseci
1.1.Comunicarea verbala se stabileste între un vorbitor sau un emitator si unul ori mai multi auditori, sub forma unui limbaj format din texte scurte, grupuri de cuvinte si/sau cuvinte izolate, eventual codificate.
1.2.Mesajele verbale trebuie sa fie cât mai scurte, simple si clare.
1.3.Calitatile de comunicare ale vorbitorului si facultatile auditive ale auditorilor trebuie sa asigure o comunicare verbala sigura.
1.4.Comunicarea verbala poate fi directa, utilizând vocea umana, sau indirecta, prin voce umana ori artificiala, difuzata prin oricare mijloc corespunzator.
2.Reguli specifice de utilizare
2.1.Persoanele implicate trebuie sa cunoasca bine limbajul utilizat, pentru a putea pronunta si întelege corect mesajul verbal si pentru a adopta, în consecinta, comportamentul corespunzator în domeniul securitatii si/sau al sanatatii.
2.2.Daca comunicarea verbala este utilizata în locul sau complementar unui gest-semnal, trebuie folosite cuvinte-cod, ca de exemplu:
a) start
– pentru a indica începerea comenzii;
b) stop
– pentru a întrerupe sau a termina o miscare;
c) opreste
– pentru a opri operatiunea;
d) ridica
– pentru a ridica o greutate;
e) coboara
– pentru a coborî o greutate;
f) înainte
– sensul miscarilor respective trebuie coordonate, când este cazul, cu gesturile de semnalizare corespunzatoare;
g) înapoi
h) dreapta
i) stânga
j) pericol
– pentru a solicita oprirea de urgenta;
k) repede
– pentru a accelera o miscare, din motive de securitate.
ANEXA Nr. 9: CERINTE MINIME privind gesturile-semnal
1.Caracteristici
1.1.Gesturile-semnal trebuie sa fie precise, simple, ample, usor de executat si de înteles si bine diferentiate de alte gesturi-semnal.
1.2.Utilizarea în acelasi timp a ambelor brate trebuie sa se faca în mod simetric si pentru executarea unui singur gest-semnal.
1.3.Gesturile utilizate pot varia usor sau pot fi mai detaliate în raport cu reprezentarile prevazute la pct. 3, cu conditia sa respecte caracteristicile prezentate la pct. 1.1 si 1.2, cu conditia ca semnificatia si întelegerea lor sa fie cel putin echivalente.
2.Reguli de utilizare specifice
2.1.Persoana care emite semnale, denumita agent de semnalizare, transmite instructiunile de manevra, utilizând gesturi-semnal, catre persoana care receptioneaza semnale, denumita operator.
2.2.Agentul de semnalizare trebuie sa poata urmari vizual desfasurarea manevrelor, fara a se afla în pericol din cauza acestora.
2.3.Responsabilitatile agentului de semnalizare sunt exclusiv directionarea manevrelor si asigurarea securitatii lucratorilor aflati în apropiere.
2.4.În situatia în care nu sunt îndeplinite conditiile prevazute la pct. 2.2, trebuie sa se prevada înca unul sau mai multi agenti de semnalizare.
2.5.Atunci când nu poate executa ordinele primite cu garantiile de securitate necesare, operatorul trebuie sa întrerupa manevrele în curs pentru a cere noi instructiuni.
2.6.Accesorii pentru semnalizarea prin gesturi
2.6.1.Agentul de semnalizare trebuie sa poata fi usor recunoscut de catre operator.
2.6.2.Agentul de semnalizare trebuie sa poarte unul sau mai multe elemente de recunoastere adecvate, de exemplu: vesta, casca, mansoane, banderole, palete.
2.6.3.Elementele de recunoastere trebuie sa fie viu colorate, de preferinta toate de aceeasi culoare, utilizata exclusiv de agentul de semnalizare.
3.Gesturi codificate utilizabile
Observatii preliminare:
Ansamblul gesturilor codificate, indicate mai jos, nu aduce atingere folosirii altor coduri care vizeaza aceleasi manevre, aplicabile la nivel national în anumite sectoare de activitate.
A)Gesturi generale:
Semnificatie
Descriere
Ilustrare
START
Bratele întinse orizontal, cu palmele îndreptate în fata

Atentie
Începerea executarii comenzii
STOP
Bratul drept orientat în sus, cu palma îndreptata în fata

Întrerupere
Încheierea miscarii
SFÂRSITUL operatiunii
Mâinile împreunate la nivelul pieptului

B)Miscari verticale:
Semnificatie
Descriere
Ilustrare
RIDICARE
Bratul drept îndreptat în sus, cu palma orientata în fata si descriind lent un cerc

COBORÂRE
Bratul drept îndreptat în jos, cu palma spre interior si descriind lent un cerc

DISTANTA VERTICALA
Se indica distanta necesara cu ajutorul mâinilor

C)Miscari orizontale:
Semnificatie
Descriere
Ilustrare
ÎNAINTE
Bratele îndoite, cu palmele în sus; antebratele se îndreapta lent spre partea superioara a corpului

ÎNAPOI
Bratele îndoite, cu palmele în jos; antebratele se îndreapta lent spre partea inferioara a corpului

La DREAPTA în raport cu agentul de semnalizare
Bratul drept întins, aproximativ orizontal, cu palma îndreptata în jos se executa lent miscari ale bratului catre dreapta

La STÂNGA în raport cu agentul de semnalizare
Bratul stâng întins, aproximativ orizontal, cu palma îndreptata în jos se executa lent miscari ale bratului catre stânga

DISTANTA ORIZONTALA
Se indica cu mâinile distanta necesara.

D)Pericol:
Semnificatie
Descriere
Ilustrare
PERICOL:
Oprire sau oprire de urgenta
Ambele brate orientate în sus, cu palmele îndreptate în fata

MISCARI RAPIDE
Gesturile codificate care comanda miscarile trebuie executate cu rapiditate

MISCARI LENTE
Gesturile codificate care comanda miscarile trebuie executate foarte lent

Publicat în Monitorul Oficial cu numarul 683 din data de 9 august 2006

HOTARÂRE nr. 1007 din 2 august 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.

CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
Prezenta hotarâre stabileste cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor.
Art. 2
În întelesul prezentei hotarâri, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:
a)nava – orice nava maritima sau nava de pescuit care arboreaza pavilionul românesc, aflata în proprietate publica ori privata, cu exceptia navelor de navigatie interioara, navelor militare, ambarcatiunilor de agrement utilizate în scopuri necomerciale si care nu au echipaj profesionist, precum si a remorcherelor care îsi desfasoara activitatea în bazinele si radele portuare;
b)lucrator – membru al echipajului sau persoana care exercita o activitate profesionala la bordul unei nave, inclusiv stagiarii si elevii, cu exceptia pilotilor portuari si a personalului de la uscat care desfasoara o activitate la bordul unei nave acostate la cheu;
c)armator – proprietarul navei, cu exceptia cazurilor în care nava a fost închiriata fara echipaj si materiale sau al carei management este asigurat, în totalitate ori partial, de catre o persoana fizica sau juridica, alta decât proprietarul, în baza unui contract de management; în aceste cazuri persoana fizica ori juridica care a închiriat nava sau cea care asigura managementul navei este considerata armator;
d)dotare medicala – medicamente, echipament medical si antidoturi, a caror lista neexhaustiva este prevazuta în anexa nr. 2;
e)antidot – substanta utilizata pentru prevenirea sau tratamentul efectului ori efectelor vatamatoare, directe sau indirecte, ale uneia ori mai multor substante incluse în lista cu substante periculoase prevazuta în anexa nr. 3.
Art. 3
Navele sunt clasificate în 3 categorii, potrivit prevederilor anexei nr. 1.

CAPITOLUL II: Medicamente si materiale sanitare – Spatiu de îngrijire medicala – Medic
Art. 4
Fiecare nava care arboreaza pavilionul românesc trebuie sa aiba în permanenta la bordul sau o dotare medicala conforma, din punct de vedere calitativ, cu prevederile pct. I si II ale anexei nr. 2, corespunzator categoriei de nave din care face parte.
Art. 5
Cantitatile de medicamente si de material medical care se iau la bord trebuie stabilite în functie de caracteristicile voiajului, tinându-se seama de porturile de escala si de destinatie, durata voiajului, activitatile care se desfasoara la bord, caracteristicile încarcaturii, precum si de numarul lucratorilor.
Art. 6
Continutul dotarilor medicale, în ceea ce priveste medicamentele si materialele sanitare, trebuie sa fie detaliat într-un document de control care sa corespunda cel putin cadrului general prevazut la pct. 1 si 2 ale sectiunilor 1, a 2-a si a 3-a pct. II ale anexei nr. 4.
Art. 7
(1)Fiecare nava care arboreaza pavilionul românesc si care se încadreaza în categoria de nave C trebuie sa dispuna, pentru fiecare dintre plutele si barcile sale de salvare, de o cutie etansa care sa contina cel putin materialele sanitare prevazute la pct. I si II ale anexei nr. ‘ 2.
(2)Continutul cutiei este detaliat în documentul de control prevazut la art. 6.
Art. 8
(1)Fiecare nava care arboreaza pavilionul românesc, având un tonaj brut mai mare de 500 tdw, al carei echipaj este alcatuit din 15 sau mai multi lucratori si care efectueaza un voiaj cu durata de peste 3 zile, trebuie sa dispuna de un spatiu care sa permita acordarea îngrijirilor medicale în conditii materiale si igienice corespunzatoare.
(2)Fiecare nava care arboreaza pavilionul românesc, al carei echipaj este alcatuit din 100 sau mai multi lucratori si care efectueaza un voiaj international cu durata de peste 3 zile, trebuie sa aiba la bord un medic responsabil cu îngrijirea medicala a lucratorilor.

CAPITOLUL III: Antidoturi

Art. 9
Fiecare nava care arboreaza pavilionul românesc si care transporta una sau mai multe dintre substantele periculoase prevazute în anexa nr. 3 trebuie sa dispuna la bord, în cadrul dotarii medicale, cel putin de antidoturile prevazute la pct. III al anexei nr. 2.
Art. 10
(1)Fiecare nava de tip feribot care arboreaza pavilionul românesc si ale carei conditii de exploatare nu permit întotdeauna cunoasterea în avans a naturii substantelor periculoase transportate trebuie sa aiba la bord, în dotarea medicala, cel putin antidoturile prevazute la pct. III al anexei nr. 2.
(2)În cazul în care, pe o linie regulata, durata voiajului este mai mica de doua ore, antidoturile pot fi limitate la acelea care trebuie sa fie administrate, în caz de extrema urgenta, într-o perioada de timp care sa nu depaseasca durata normala a voiajului.
Art. 11. – Continutul dotarii medicale, în ceea ce priveste antidoturile, se înscrie în documentul de control care trebuie sa corespunda cel putin cadrului general prevazut la pct. II poz. 3 al sectiunilor 1, a 2-a si a 3-a ale anexei nr. 4.

CAPITOLUL IV: Responsabilitati

Art. 12
Aprovizionarea si completarea dotarii medicale a fiecarei nave care arboreaza pavilionul românesc se face pe cheltuiala exclusiva a armatorului, fara nicio contributie financiara din partea lucratorilor.
Art. 13
(1)Responsabilitatea administrarii dotarii medicale revine comandantului navei.
(2)Fara a se diminua responsabilitatea prevazuta la alin. (1), comandantul navei poate sa delege responsabilitatea utilizarii si întretinerii dotarii medicale unuia sau mai multor lucratori desemnati în acest sens datorita competentei lor.
Art. 14
Dotarea medicala trebuie mentinuta în stare buna, completata si reînnoita cât mai curând posibil, în orice situatie constituind o prioritate a procedurilor normale de aprovizionare.
Art. 15
În caz de urgenta medicala, constatata de catre comandant dupa ce acesta a primit un aviz medical, medicamentele, materialele sanitare si antidoturile necesare care nu se gasesc la bord trebuie sa fie procurate cât mai curând posibil.

CAPITOLUL V: Informarea si instruirea

Art. 16
Dotarea medicala trebuie sa fie însotita de instructiuni de folosire, inclusiv de instructiuni de folosire a antidoturilor prevazute la pct. III al anexei nr. 2.
Art. 17
Toti posesorii de certificate de competenta si alte categorii de lucratori care îsi desfasoara activitatea la bordul unei nave ce arboreaza pavilionul românesc trebuie sa faca dovada ca au absolvit un curs de asistenta medicala si de prim ajutor în caz de accident sau de urgenta medicala.
Art. 18
Comandantul si lucratorul sau lucratorii care, în conformitate cu art. 13, au fost desemnati sa utilizeze dotarea medicala trebuie sa urmeze un curs de instruire speciala, cel putin o data la 5 ani, luându-se în considerare riscurile si cerintele specifice corespunzatoare diferitelor categorii de nave, precum si liniile directoare prevazute în anexa nr. 5.

CAPITOLUL VI Consultatii medicale prin radio:

Art. 19
În scopul îmbunatatirii tratamentului de urgenta pentru lucratorii aflati la bordul navelor, Ministerul Sanatatii Publice asigura lucratorilor consultatie medicala gratuita prin radio prin Compania Nationala de Radiocomunicatii Navale „RADIONAV” – S.A.
Art. 20
Ministerul Sanatatii Publice asigura instruirea medicilor care îsi ofera serviciile în centrele de consultatie prin radio, tinând seama de conditiile specifice existente la bordul navelor.
Art. 21
(1)Centrele de consultatie prin radio pot pastra date personale cu caracter medical, cu acordul lucratorilor respectivi, în scopul optimizarii asistentei medicale acordate prin radio.
(2)Datele personale cu caracter medical au caracter confidential.

CAPITOLUL VII: Controlul dotarii medicale la bordul navelor

Art. 22
(1)Controlul dotarii medicale la bordul navelor care arboreaza pavilionul românesc se efectueaza anual de catre Ministerul Sanatatii Publice.
(2)Controlul periodic prevazut la alin. (1) urmareste daca:
a)dotarea medicala este în conformitate cu cerintele minime prevazute în prezenta hotarâre;
b)documentul de control prevazut la art. 6 confirma ca dotarea medicala este în conformitate cu cerintele minime prevazute în prezenta hotarâre;
c)conditiile de pastrare a dotarii medicale sunt corespunzatoare;
d)datele de expirare au fost respectate.
Art. 23
(1)Controlul dotarii medicale a plutelor si barcilor de salvare trebuie efectuat în timpul activitatii de verificare anuala a acestora.
(2)Controlul prevazut la alin. (1) nu poate sa fie amânat mai mult de 5 luni.

CAPITOLUL VIII: Dispozitii finale

Art. 24
Anexele nr. 1 -5 fac parte integranta din prezenta hotarâre.
Art. 25
Prezenta hotarâre intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006.
Prezenta hotarâre transpune Directiva 92/29/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate prentru îmbunatatirea asistentei medicale la bordul navelor, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 113/1992.
-****-
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneaza:
p. Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei,
Mihai Constantin Seitan,
secretar de stat
Ministrul sanatatii publice,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
Ministrul transporturilor, constructiilor si turismului,
Radu Mircea Berceanu
Ministrul integrarii europene,
Anca Daniela Boagiu

ANEXA Nr. 1: CATEGORII DE NAVE
A.Nave maritime sau pescadoare, indiferent de lungimea voiajului
B.Nave maritime sau pescadoare care fac voiaje pe distante sub 150 de mile marine fata de cel mai apropiat port dotat corespunzator din punct de vedere medical.
În situatia în care un port românesc dotat corespunzator din punct de vedere medical se afla în raza de actiune a unui serviciu permanent de salvare cu elicoptere, limita maxima a voiajului pentru navele de categoria B se extinde la 175 de mile marine. în aceasta situatie autoritatea competenta care a organizat serviciul permanent de salvare cu elicoptere trebuie sa comunice informatii la zi cu privire la zonele si conditiile în care opereaza elicopterele de salvare:
a)statelor membre ale Uniunii Europene si Comisiei Europene;
b)comandantilor navelor care arboreaza pavilionul românesc si care fac parte din categoria B.
Informatiile trebuie sa fie comunicate în cel mai potrivit mod, de exemplu, prin centre de consultatie prin radio, centre de coordonare a salvarii sau statii radio de coasta.
C.Nave portuare, barci si ambarcatiuni care navigheaza foarte aproape de coasta sau care nu au alta cabina în afara de timonerie.

ANEXA Nr. 2: LISTA NEEXHAUSTIVA A DOTARII MEDICALE I. MEDICAMENTE

Categorii de nave
A
B
C
1. Cardiovasculare



a) Analeptice cardio-circulatorii – Simpatomimetice
X
X

b) Antianginoase
X
X
X
c) Diuretice
X
X

d) Antihemoragice, inclusiv agenti care stimuleaza contractiile uterine daca exista femei la bord
X
X
X
e) Antihipertensive
X
X

2. Medicamente care actioneaza asupra sistemului gastro-intestinal



a) Medicamente pentru patologii gastrice si duodenale



– Antiulceroase antagoniste ale receptorilor H2 de histamina
X


– Pansamente antiacide pentru mucoasa
X
X

b) Anti vomitive
X
X
X
c) Laxative Iubrifiante
X


d) Antidiareice
X
X
X
e) Antiseptice intestinale
X
X

f) Antihemoroidale
X
X

3. Analgezice si antispasmodice



a) Analgezice, antipiretice si antiinflamatorii
X
X
X
b) Analgezice puternice
X
X

c) Spasmolitice
X
X

4. Medicamente pentru sistemul nervos



a) Anxiolitice
X
X

b) Neuroleptice
X
X

c) Antinaupatice
X
X
X
d) Antiepileptice
X


5. Antialergice si antianafilaetice



a) Antihistaminice HI
X
X

b) Glucocorticoizi injectabili
X
X

6. Medicamente pentru sistemul respirator



a) Medicamente utilizate în bronhospasme
X
X

b) Antitusive
X
X

c) Medicamente utilizate în rinite si sinuzite
X
X

7. Medicamente antiinfectioase



a) Antibiotice (cel putin doua familii)
X
X

b) Sulfamide antibacteriene
X
X

c) Antiseptice urinare
X


d) Antiparazitare
X
X

e) Antiinfectioase intestinale
X
X

f) Vaccinuri si imunoglobuline antitetanice
X
X

8. Compusi pentru rehidratare, aport caloric si compensare vasculara
X
X

9. Medicamente pentru uz extern



a) Medicatie dermatologica



– Solutii antiseptice
X
X
X
– Unguente antibiotice
X
X

– Unguente antiinflamatoare si analgezice
X
X

– Creme antimicotice
X


– Preparate contra arsurilor
X
X
X
b) Medicatie oftalmologica



– Colir antibiotic
X
X

– Colir antibiotic si antiinflamator
X
X

– Colir anestezic
X
X

– Colir miotic hipotonic
X
X

c) Medicatie otica



– Solutii antibiotice
X
X

– Solutii anestezice si antiinflamatorii
X
X

d) Medicatie bucofaringiana



– Colutoriu antibiotic sau antiseptic
X
X

e) Anestezice locale



– Anestezice locale prin refrigerare
X


– Anestezice locale injectabile subcutanat
X
X

– Amestecuri anestezice si antiseptice dentare
X
X


II.ECHIPAMENT MEDICAL

Categorii de nave
A
B
C
1. Echipament pentru reanimare



– Aparat pentru reanimare manuala
X
X

– Aparat pentru oxigenoterapie cu valva care permite folosirea oxigenului industrial de la bord sau rezervor de oxigen
X
X

– Aspirator mecanic pentru eliberarea cailor respiratorii
superioare
X
X

– Camila pentru resuscitare gura la gura
X
X
X
2. Pansamente si echipament de sutura



– Agrafe de unica folosinta sau trusa de suturare cu ace
X
X

– Bandaje elastice adezive
X
X
X
– Fesi de tifon pentru pansat
X


– Fesi de tifon tubul are pentru pansatul degetelor
X


– Comprese sterile din tifon
X
X
X
– Vata hidrofila
X
X

– Cearsafuri sterile pentru victime ale arsurilor
X
X

– Esarfe triunghiulare
X
X

– Manusi de polietilena de unica folosinta
X
X
X
– Pansamente adezive
X
X
X
– Pansamente compresive sterile
X
X
X
– Suturatoare adezive sau bandaje din oxid de zinc
X
X
X
– Suturatoare neabsorbabile cu ace
X


– Bandaje cu vaselina
X
X

3. Instrumente



– Bisturie de unica folosinta
X


– Cutie din inox pentru instrumente
X
X

– Foarfece
X
X

– Pense de disectie
X
X

– Pense hemostatice
X
X

– Port-ace
X


– Aparate de ras de unica folosinta
X


4. Echipament de examinare si supraveghere medicala



– Apasatoare de limba, de unica folosinta
X
X

– Benzi reactive pentru analiza urinei
X


– Fise pentru înregistrarea temperaturii
X


– Fise medicale de evacuare
X
X

– Stetoscop
X
X

– Tensiometru aneroid
X
X

– Termometru medical standard
X
X

– Termometru hipotermic
X
X

5. Echipament pentru injectare, perfuzie, punctie si cateterism



– Instrumente pentru drenarea vezicii urinare
X
X

– Set de picurare rectal
X


– Filtre de unica folosinta pentru perfuzii
X


– Pungi pentru drenarea urinei
X


– Seringi si ace de unica folosinta
X
X

– Sonda urinara
X
X

6. Echipament medical general



– Plosca
X


– Buiota
X


– Urinara
X


– Punga cu gheata
X


7. Echipament de imobilizare si contentie



– Atela maleabila pentru deget
X
X

– Atela maleabila pentru brat si mâna
X
X

– Atela gonflabila
X
X

– Atela pentru coapsa
X
X

– Colier cervical pentru imobilizarea gâtului
X
X

– Atela Thomas sau saltea cu gauri
X


8. Dezinfectie – dezinsectie – profilaxie



– Compusi pentru dezinfectarea apei
X


– Insecticid lichid
X


– Insecticid pudra
X



III.ANTIDOTURI

1.Medicamente:
– generale;
– cardiovasculare;
– sistem gastrointestinal;
– sistem nervos;
– sistem respirator;
– antiinfectioase;
– uz extern.
2.Echipament medical:
– necesar pentru oxigenoterapie (inclusiv necesarul pentru întretinerea acestuia).
NOTA:
Pentru aplicarea detaliata a punctului III din anexa nr. 2, se poate utiliza Ghidul de prim ajutor medical în cazul accidentelor datorate marfurilor periculoase (MFAG), inclus în Codul international privind transportul marfurilor periculoase, adoptat de Organizatia Maritima Internationala (IMO), editia consolidata din 1990.

ANEXA Nr. 3: SUBSTANTE PERICULOASE
Substantele prevazute în prezenta anexa trebuie sa fie luate în considerare, oricare ar fi forma în care acestea sunt transportate la bord, inclusiv când sunt sub forma de deseuri sau reziduuri de marfa:
– substante si obiecte explozibile;
– gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune;
– lichide inflamabile;
– produse solide inflamabile;
– substante supuse arderii spontane;
– substante care, în contact cu apa, degaja gaze inflamabile;
– substante combustibile;
– peroxizi organici;
– substante toxice;
– substante infectioase;
– substante radioactive;
– substante corozive;
– diverse substante periculoase, cum ar fi orice alte substante care, din experienta, s-au dovedit ori se pot dovedi periculoase, pentru care trebuie aplicate prevederile art. 9 – 11 din hotarâre.
NOTA:
Pentru aplicarea în detaliu a prezentei anexe se poate utiliza Codul international privind transportul marfurilor periculoase, adoptat de IMO, editia consolidata din 1990.

ANEXA Nr. 4: CADRUL GENERAL PENTRU CONTROLUL DOTARII MEDICALE A NAVELOR

SECTIUNEA 1: NAVE DIN CATEGORIA A

I.Date privind nava
Nume: ……………………………………..
Pavilion: …………………………………..
Portul de înmatriculare: …………………

II.Dotare medicala

Cantitatea necesara
Cantitatea existenta la bord
Observatii (în special data expirarii)
1. MEDICAMENTE



1.1. Cardiovasculare



a) Analeptice cardio-circulatorii – Simpatomimetice
0
0
0
b) Antianginoase
0
0
0
c) Diuretice
0
0
0
d) Antihemoragice, inclusiv agenti care stimuleaza contractiile uterine daca exista femei la bord
0
0
0
e) Antihipertensive
0
0
0
1.2. Medicamente care actioneaza asupra sistemului gastro-intestinal



a) Medicamente pentru patologii gastrice si duodenale
0
0
0
– Antiulceroase antagoniste ale receptorilor H2 de histamina
0
0
0
– Pansamente antiacide pentru mucoasa
0
0
0
b) Antivomitive
0
0
0
c) Laxative lubrifiante
0
0
0
d) Antidiareice
0
0
0
e) Antiseptice intestinale
0
0
0
f) Antihemoroidale
0
0
0
1.3. Analgezice si antispasmodice



a) Analgezice, antipiretice si antiinflamatorii
0
0
0
b) Analgezice puternice
0
0
0
c) Spasmolitice
0
0
0
1.4. Medicamente pentru sistemul nervos



a) Anxiolitice
0
0
0
b) Neuroleptice
0
0
0
c) Antinaupatice
0
0
0
d) Antiepileptice
0
0
0
1.5. Antialergice si antianafilactice



a) Antihistaminice HI
0
0
0
b) Glucocorticoizi injectabili
0
0
0
1.6. Medicamente pentru sistemul respirator



a) Medicamente utilizate în bronhospasme
0
0
0
b) Antitusive
0
0
0
c) Medicamente utilizate în rinite si sinuzite
0
0
0
1.7. Medicamente antiinfectioase



a) Antibiotice (cel putin doua familii)
0
0
0
b) Sulfamide antibacteriene
0
0
0
c) Antiseptice urinare
0
0
0
d) Antiparazitare
0
0
0
e) Antiinfectioase intestinale
0
0
0
f) Vaccinuri si imunoglobuline antitetanice
0
0
0
1.8. Compusi pentru rehidratare, aport caloric si compensare vasculara
0
0
0
1.9. Medicamente pentru uz extern



a) Medicatie dermatologica



– Solutii antiseptice
0
0
0
– Unguente antibiotice
0
0
0
– Unguente antiînflamatoare si analgezice
0
0
0
– Creme antimicotice
0
0
0
– Preparate contra arsurilor
0
0
0
b) Medicatie oftalmologica



– Colir antibiotic
0
0
0
– Colir antibiotic si antiinflamator
0
0
0
– Colir anestezic
0
0
0
– Colir miotic hipotonic
0
0
0
c) Medicatie otica



– Solutii antibiotice
0
0
0
– Solutii anestezice si antiinflamatorii
0
0
0
d) Medicatie bucofaringiana



– Colutoriu antibiotic sau antiseptic
0
0
0
e) Anestezice locale



– Anestezice locale prin refrigerare
0
0
0
– Anestezice locale injectabile subcutanat
0
0
0
– Amestecuri anestezice si antiseptice dentare
0
0
0
2. ECHIPAMENT MEDICAL



2.1. Echipament pentru reanimare



– Aparat pentru reanimare manuala
0
0
0
– Aparat pentru oxigenoterapie cu valva care permite folosirea oxigenului industrial de la bord sau rezervor de oxigen
0
0
0
– Aspirator mecanic pentru eliberarea cailor respiratorii superioare
0
0
0
– Canula pentru resuscitare gura la gura
0
0
0
2.2. Pansamente si echipament de sutura



– Agrafe de unica folosinta sau trusa de suturare cu ace
0
0
0
– Bandaje elastice adezive
0
0
0
– Fesi de tifon pentru pansat
0
0
0
– Fesi de tifon tubulare pentru pansatul degetelor
0
0
0
– Comprese sterile din tifon
0
0
0
– Vata hidrofila
0
0
0
– Cearsafuri sterile pentru victime ale arsurilor
0
0
0
– Esarfe triunghiulare
0
0
0
– Manusi de polietilena de unica folosinta
0
0
0
– Pansamente adezive
0
0
0
– Pansamente compresive sterile
0
0
0
– Suturatoare adezive sau bandaje din oxid de zinc
0
0
0
– Suturatoare neabsorbabile cu ace
0
0
0
– Bandaje cu vaselina
0
0
0
2.3. Instrumente



– Bisturie de unica folosinta
0
0
0
– Cutie din inox pentru instrumente
0
0
0
– Foarfece
0
0
0
– Pense de disectie
0
0
0
– Pense hemostatice
0
0
0
– Port-ace
0
0
0
– Aparate de ras de unica folosinta
0
0
0
2.4. Echipament de examinare si supraveghere medicala



– Apasatoare de limba, de unica folosinta
0
0
0
– Benzi reactive pentru analiza urinei
0
0
0
– Fise pentru înregistrarea temperaturii
0
0
0
– Fise medicale de evacuare
0
0
0
– Stetoscop
0
0
0
– Tensiometru aneroid
0
0
0
– Termometru medical standard
0
0
0
– Termometru hipotermic
0
0
0
2.5. Echipament pentru injectare, perfuzie, punctie si cateterism



– Instrumente pentru drenarea vezicii urinare
0
0
0
– Set de picurare rectal
0
0
0
– Filtre de unica folosinta pentru perfuzii
0
0
0
– Pungi pentru drenarea urinei
0
0
0
– Seringi si ace de unica folosinta
0
0
0
– Sonda urinara
0
0
0
2.6. Echipament medical general



– Plosca
0
0
0
– Buiota
0
0
0
– Urinara
0
0
0
– Punga cu gheata
0
0
0
2.7. Echipament de imobilizare si contentie



– Atela maleabila pentru deget
0
0
0
– Atela maleabila pentru brat si mâna
0
0
0
– Atela gonflabila
0
0
0
– Atela pentru coapsa
0
0
0
– Colier cervical pentru imobilizarea gâtului
0
0
0
– Atela Thomas sau saltea cu gauri
0
0
0
2.8. Dezinfectie – dezinsectic – profilaxie



– Compusi pentru dezinfectarea apei
0
0
0
– Insecticid lichid
0
0
0
– Insecticid pudra
0
0
0
3. ANTIDOTURI



3.1. Generale
0
0
0
3.2. Cardiovasculare
0
0
0
3.3. Sistem gastrointestinal
0
0
0
3.4. Sistem nervos
0
0
0
3.5. Sistem respirator
0
0
0
3.6. Antiinfectioase
0
0
0
3.7. Uz extern
0
0
0
3.8.Altele
0
0
0
3.9. Necesar pentru oxigenoterapie
0
0
0
Locul si data: …………………………….
Semnatura comandantului: …………………………………
Aprobarea persoanei sau autoritatii competente: …………………….

SECTIUNEA 2: NAVE DIN CATEGORIA B

I.Date privind nava
Nume: ……………………………………..
Pavilion: …………………………………..
Portul de înmatriculare: …………………

II.Dotare medicala

Cantitatea necesara
Cantitatea existenta la bord
Observatii (în special data expirarii)
1. MEDICAMENTE



1.1. Cardiovasculare



a) Analeptice cardio-circulatorii – Simpatomimetice
0
0
0
b) Antianginoase
0
0
0
c) Diuretice
0
0
0
d) Antihemoragice, inclusiv agenti care stimuleaza contractiile uterine daca exista femei la bord
0
0
0
1.2. Medicamente care actioneaza asupra sistemului gastro-intestinal



a) Medicamente pentru patologii gastrice si duodenale



– Pansamente antiacide pentru mucoasa
0
0
0
b) Antivomitive
0
0
0
c) Antidiareice
0
0
0
d) Antiseptice intestinale
0
0
0
e) Antihemoroidale
0
0
0
1.3. Analgezice si antispasmodice



a) Analgezice, antipiretice si antiinflamatorii
0
0
0
b) Analgezice puternice
0
0
0
c) Spasmolitice
0
0
0
1.4. Medicamente pentru sistemul nervos



a) Anxiolitice
0
0
0
b) Neuroleptice
0
0
0
c) Antinaupatîce
0
0
0
1.5. Antialcrgicc si antianafilactice



a) Antihistaminice HI
0
0
0
b) Glucocorticoizi injectabili
0
0
0
1.6. Medicamente pentru sistemul respirator



a) Medicamente utilizate în bronhospasme
0
0
0
b) Antitusive
0
0
0
c) Medicamente utilizate în rinite si sinuzite
0
0
0
1.7. Medicamente antiinfectioase



a) Antibiotice (cel putin doua familii)
0
0
0
b) Sulfarnide antibacteriene
0
0
0
c) Antiparazitare
0
0
0
d) Antiinfectioase intestinale
0
0
0
e) Vaccinuri si imunoglobuline antitetanice
0
0
0
1.8. Compusi pentru rehidratare, aport caloric si compensare vasculara
0
0
0
1.9. Medicamente pentru uz extern



a) Medicatie dermatologica



– Solutii antiseptice
0
0
0
– Unguente antibiotice
0
0
0
– Unguente antiinflamatoare si analgezice
0
0
0
– Preparate contra arsurilor
0
0
0
b) Medicatie oftalmologica



– Colir antibiotic
0
0
0
– Colir antibiotic si antiinflamator
0
0
0
– Colir anestezic
0
0
0
– Colir miotic hipotonic
0
0
0
c) Medicatie otica



– Solutii antibiotice
0
0
0
– Solutii anestezice si antiinflamatorii
0
0
0
d) Medicatie bucofaringiana



– Colutoriu antibiotic sau antiseptic
0
0
0
e) Anestezice locale



– Anestezice locale injectabile subcutanat
0
0
0
– Amestecuri anestezice si antiseptice dentare
0
0
0
2. ECHIPAMENT MEDICAL



2.1. Echipament pentru reanimare



– Aparat pentru reanimare manuala
0
0
0
– Aparat pentru oxigenoterapie cu valva care permite folosirea oxigenului industrial de la bord sau rezervor de oxigen
0
0
0
– Aspirator mecanic pentru eliberarea cailor respiratorii superioare
0
0
0
– Canula pentru resuscitare gura Ia gura
0
0
0
2.2. Pansamente si echipament de sutura



– Agrafe de unica folosinta sau trusa de suturare cu ace
0
0
0
– Bandaje elastice adezive
0
0
0
– Comprese sterile din tifon
0
0
0
– Vata hidrofila
0
0
0
– Cearsafuri sterile pentru victime ale arsurilor
0
0
0
– Esarfe triunghiulare
0
0
0
– Manusi de polietilena de unica folosinta
0
0
0
– Pansamente adezive
0
0
0
– Pansamente compresive sterile
0
0
0
– Suturatoare adezive sau bandaje din oxid de zinc
0
0
0
– Bandaje cu vaselina
0
0
0
2.3. Instrumente



– Cutie din inox pentru instrumente
0
0
0
– Foarfece
0
0
0
– Pense de disectie
0
0
0
– Pense hemostatice
0
0
0
2.4. Echipament de examinare si supraveghere medicala



– Apasatoare de limba, de unica folosinta
0
0
0
– Fise medicale de evacuare
0
0
0
– Stetoscop
0
0
0
– Tensiometru aneroid
0
0
0
– Termometru medical standard
0
0
0
– Termometru hipotermic
0
0
0
2.5. Echipament pentru injectare, perfuzie, punctie si cateterism



– Seringi si ace de unica folosinta
0
0
0
2.6. Echipament de imobilizare si contentie



– Atela maleabila pentru deget
0
0
0
– Atela maleabila pentru brat si mâna
0
0
0
– Atela gonflabila
0
0
0
– Atela pentru coapsa
0
0
0
– Colier cervical pentru imobilizarea gâtului
0
0
0
3. ANTIDOTURI



3.1. Generale
0
0
0
3.2. Cardio-vasculare
0
0
0
3.3. Sistem gastrointestinal
0
0
0
3.4. Sistem nervos
0
0
0
3.5. Sistem respirator
0
0
0
3.6. Antiinfectioase
0
0
0
3.7. Uz extern
0
0
0
3.8. Altele
0
0
0
3.9. Necesar pentru oxigenoterapie
0
0
0
Locul si data: …………………………….
Semnatura comandantului: …………………………………
Aprobarea persoanei sau autoritatii competente: ……….

SECTIUNEA 3: NAVE DIN CATEGORIA C

I.Date privind nava
Nume: ……………………………………..
Pavilion: …………………………………..
Portul de înmatriculare: …………………

II.Dotare medicala

Cantitatea necesara
Cantitatea existenta la bord
Observatii (în special data expirarii)
1. MEDICAMENTE



1.1. Cardiovasculare



a) Antianginoase
0
0
0
b) Antihemoragice, inclusiv agenti care stimuleaza contractiile uterine daca exista femei la bord
0
0
0
1.2. Medicamente care actioneaza asupra sistemului gastro-intestinal



a) Antivomitive
0
0
0
b) Antidiareice
0
0
0
1.3. Analgezice si antispasmodice



– Analgezice, antipiretice si antiinflamatorii
0
0
0
1.4. Medicamente pentru sistemul nervos



– Antinaupatice
0
0
0
1.5. Medicamente pentru uz extern



Medicatie dermatologica



– Solutii antiseptice
0
0
0
– Preparate contra arsurilor
0
0
0
2. ECHIPAMENT MEDICAL



2.1. Echipament pentru reanimare



– Canula pentru resuscitare gura la gura
0
0
0
2.2. Pansamente si echipament de sutura



– Bandaje elastice adezive
0
0
0
– Comprese sterile din tifon
0
0
0
– Mânusi de polietilena de unica folosinta
0
0
0
– Pansamente adezive
0
0
0
– Pansamente compresive sterile
0
0
0
– Suturatoare adezive sau bandaje din oxid de zinc
0
0
0
3. ANTIDOTURI



3.1. Generale
0
0
0
3.2. Cardio-vasculare
0
0
0
3.3. Sistem gastrointestinal
0
0
0
3.4. Sistem nervos
0
0
0
3.5. Sistem respirator
0
0
0
3.6. Antiinfectioase
0
0
0
3.7. Uz extern
0
0
0
3.8. Altele
0
0
0
3.9. Necesar pentru oxigenoterapie
0
0
0
Locul si data: …………………………….
Semnatura comandantului: …………………………………
Aprobarea persoanei sau autoritatii competente: ……….

ANEXA Nr. 5: INSTRUIREA MEDICALA a comandantului si a lucratorilor desemnati

I.Instruirea medicala a comandantului si a lucratorilor desemnati are ca scop:
1.însusirea cunostintelor de baza de fiziologie, simptomatologie si terapeutica;
2.însusirea elementelor de medicina preventiva, în special din domeniul igienei individuale si colective, si a elementelor privind masurile profilactice;
3.însusirea cunostintelor practice privind procedurile terapeutice de baza si a modalitatilor de evacuare sanitara.
Pentru persoanele cu atributii medicale la bordul navelor de categoria A, instruirea practica trebuie sa se efectueze în spitale;
4.însusirea cunostintelor referitoare la modalitatile de utilizare a mijloacelor de consultare medicala la distanta.
II.Instruirea medicala trebuie sa tina seama de programele detaliate din documentele internationale recente si relevante.
Publicat în Monitorul Oficial cu numarul 696 din data de 15 august 2006

HOTARÂRE nr. 1028 din 9 august 2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
Prezenta hotarâre stabileste cerintele minime de securitate si sanatate în munca privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare definite la art. 4.
Art. 2
Prevederile Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006 se aplica în întregime domeniului prevazut la art. 1, fara a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau specifice cuprinse în prezenta hotarâre.
Art. 3
Prezenta hotarâre nu se aplica:
a)cabinei soferului sau cabinei de comanda în cazul vehiculelor si masinilor;
b)sistemelor informatice de la bordul mijloacelor de transport;
c)sistemelor informatice destinate în principal utilizarii publice;
d)sistemelor portabile care nu se utilizeaza în mod prelungit la postul de lucru;
e)masinilor de calculat, caselor de marcat si oricarui echipament prevazut cu un mic dispozitiv de afisare sau de masurare a datelor, necesar pentru utilizarea directa a acestui echipament;
f)masinilor de scris de conceptie clasica, de tipul „masini de scris cu fereastra”.
Art. 4
În sensul prezentei hotarâri, termenii si expresiile de mai jos se definesc dupa cum urmeaza:
a)echipament cu ecran de vizualizare – ecran de vizualizare grafic sau alfanumeric, indiferent de procedeul de afisare folosit;
b)post de lucru – ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare, prevazut cu tastatura, sau un dispozitiv de introducere a datelor si/sau un program care stabileste interfata operator/masina, accesorii optionale, periferice, inclusiv unitate de discheta si/sau unitate optica, telefon, modem, imprimanta, suport pentru documente, scaun, masa sau suprafata de lucru, precum si mediul de munca înconjurator;
c)lucrator – orice persoana angajata, definita conform prevederilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 319/2006, care foloseste în mod obisnuit un echipament cu ecran de vizualizare pe o durata semnificativa a timpului normal de lucru.
CAPITOLUL II: Obligatiile angajatorilor
Art. 5
Angajatorii au obligatia de a face o analiza a posturilor de lucru pentru a evalua conditiile de securitate si sanatate oferite lucratorilor, în special în ceea ce priveste eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice si solicitare mentala.
Art. 6
Angajatorii trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru a remedia riscurile constatate pe baza analizei care face obiectul art. 5, tinând seama de efectele suplimentare si/sau combinate ale riscurilor identificate.
Art. 7
Angajatorii trebuie sa ia masurile corespunzatoare pentru ca posturile de lucru sa îndeplineasca cerintele minime prevazute în anexa care face parte integranta din prezenta hotarâre.
Art. 8
Angajatorul trebuie sa planifice sarcinile lucratorului astfel încât folosirea zilnica a ecranului de vizualizare sa fie întrerupta periodic prin pauze sau schimbari de activitate, care sa reduca suprasolicitarea în fata ecranului de vizualizare.
CAPITOLUL III: Informarea, instruirea, consultarea si participarea lucratorilor
Art. 9
(1)Cu respectarea dispozitiilor art. 16 si 17 din Legea nr. 319/2006, lucratorii trebuie sa fie informati asupra tuturor aspectelor legate de securitatea si sanatatea la postul de lucru, în special asupra masurilor aplicabile posturilor de lucru, masuri implementate conform art. 5, 6, 8 si 12-16.
(2)Lucratorii sau reprezentantii lor trebuie sa fie informati cu privire la toate masurile de securitate si sanatate luate potrivit prezentei hotarâri.
Art. 10
Fara a aduce atingere prevederilor art. 20 si 21 din Legea nr. 319/2006, fiecare lucrator trebuie sa fie instruit cu privire la modalitatile de utilizare a postului de lucru înainte de a începe acest tip de activitate si ori de câte ori organizarea postului de lucru se modifica semnificativ.
Art. 11
Consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora privind problemele la care se face referire în prezenta hotarâre se desfasoara în conformitate cu prevederile art. 18 si 19 din Legea nr. 319/2006.
CAPITOLUL IV: Protectia ochilor si a vederii
Art. 12
Lucratorii trebuie sa beneficieze de un examen corespunzator al ochilor si al vederii, efectuat de o persoana care are competenta necesara:
a)înainte de începerea activitatii la ecranul de vizualizare, prin examenul medical la angajare;
b)ulterior, la intervale regulate;
c)ori de câte ori apar tulburari de vedere care pot fi cauzate de activitatea la ecranul de vizualizare.
Art. 13
Lucratorii beneficiaza de un examen oftalmologie, daca rezultatele examenului prevazut la art. 12 arata ca acesta este necesar.
Art. 14
Daca rezultatele examenului prevazut la art. 12 sau ale examenului la care face referire art. 13 arata ca este necesar si daca nu se pot utiliza dispozitive normale de corectie, lucratorilor trebuie sa li se furnizeze dispozitive de corectie speciale, care sa corespunda activitatii respective.
Art. 15
Masurile luate potrivit art. 12-14 nu trebuie sa implice în nici un caz costuri financiare pentru lucratori.
Art. 16
Protectia ochilor si a vederii lucratorilor poate fi asigurata din punctul de vedere al costurilor în cadrul sistemului national de sanatate, în conformitate cu legislatia în vigoare.
CAPITOLUL V: Sanctiuni
Art. 17
Încalcarea prevederilor prezentei hotarâri atrage raspunderea contraventionala, civila sau penala, dupa caz.
CAPITOLUL VI: Dispozitii finale
Art. 18
Prezenta hotarâre intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
Prezenta hotarâre transpune Directiva 1990/270/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate în munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 156/1990.
-****-
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneaza:
Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei,
Gheorghe Barbu
p. Ministrul economiei si comertului,
Eugen Tapu-Nazare,
secretar de stat
Ministrul sanatatii publice,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
Ministrul integrarii europene,
Anca Daniela Boagiu
p. Ministrul finantelor publice,
Doina-Elena Dascalu,
secretar de stat
ANEXA: CERINTE MINIME
OBSERVATIE PRELIMINARA
Obligatiile prevazute în prezenta anexa se aplica în vederea realizarii obiectivelor prezentei hotarâri si în masura în care, pe de o parte, elementele avute în vedere sunt prezente la postul de lucru si, pe de alta parte, cerintele sau caracteristicile intrinseci ale sarcinii de munca nu împiedica acest lucru.
1.Echipament
a)Comentarii generale
Utilizarea acestui echipament nu trebuie sa prezinte riscuri pentru lucratori.
b)Ecran de vizualizare
Caracterele de pe ecran trebuie sa fie bine definite si distincte, de dimensiuni corespunzatoare si cu spatiu suficient între caractere si între rânduri.
Imaginea de pe ecran trebuie sa fie stabila, fara fenomene de scânteiere sau alte forme de instabilitate.
Stralucirea si/sau contrastul dintre caractere si fondul ecranului trebuie sa poata fi usor de reglat de catre operator si usor de adaptat conditiilor ambiante.
Pentru a se adapta nevoilor operatorului, ecranul trebuie sa poata fi orientat si înclinat cu usurinta.
Trebuie sa fie posibila utilizarea unui postament separat sau a unei mese reglabile pentru ecran.
Ecranul nu trebuie sa prezinte straluciri suparatoare sau reflexii care ar putea deranja utilizatorul.
c)Tastatura
Tastatura trebuie sa fie înclinabila si separata de ecran, astfel încât sa permita lucratorului gasirea unei pozitii de lucru confortabile, care sa evite oboseala bratelor si mâinilor.
Spatiul din fata tastaturii trebuie sa fie suficient pentru a permite sprijinirea mâinilor si bratelor operatorului.
Pentru a evita reflexiile, suprafata tastaturii trebuie sa fie mata.
Pozitia tastaturii si caracteristicile tastelor trebuie sa faciliteze utilizarea tastaturii.
Simbolurile tastelor trebuie sa prezinte contrast suficient si sa fie lizibile din pozitia normala de lucru.
d)Masa sau suprafata de lucru
Masa sau suprafata de lucru trebuie sa aiba o suprafata putin reflectanta, sa aiba dimensiuni suficiente si sa permita o amplasare flexibila a ecranului, tastaturii, documentelor si echipamentului auxiliar.
Suportul pentru documente trebuie sa fie stabil si usor de reglat si trebuie pozitionat astfel încât sa diminueze miscarile incomode ale capului si ochilor.
Trebuie sa existe spatiu suficient pentru a permite lucratorilor o pozitie confortabila.
e)Scaun de lucru
Scaunul de lucru trebuie sa fie stabil si sa asigure operatorului libertate de miscare si o pozitie confortabila.
Scaunul trebuie sa poata fi reglat pe verticala.
Spatarul scaunului trebuie sa poata fi înclinat si reglat pe verticala.
Un reazem pentru picioare trebuie pus la dispozitie celor care îl doresc.
2.Mediu de munca
a)Spatiu
Prin dimensiunile si amenajarea sa, postul de lucru trebuie sa asigure utilizatorului un spatiu suficient, care sa îi permita sa îsi schimbe pozitia si sa varieze miscarile.
b)Iluminat
Iluminatul general si iluminatul local (lampi de lucru) trebuie sa asigure conditii de iluminat satisfacatoare si un contrast corespunzator între ecran si mediul înconjurator, tinând seama de tipul de activitate si de necesitatile vizuale ale utilizatorului.
Stralucirile si reflexiile suparatoare pe ecran sau pe orice alte echipamente trebuie evitate prin amenajarea locului de munca si a postului de lucru în functie de amplasarea si caracteristicile tehnice ale surselor de lumina artificiala.
c)Reflexii si straluciri
Posturile de lucru trebuie sa fie amenajate astfel încât sursele de lumina, cum ar fi ferestrele si alte deschideri, peretii transparenti sau translucizi, precum si echipamentele si peretii de culori deschise, sa nu provoace straluciri orbitoare directe si sa antreneze cât mai putin posibil reflexii pe ecran.
Ferestrele trebuie prevazute cu un sistem adecvat de acoperire, cu posibilitati de reglare pentru a atenua lumina naturala la postul de lucru.
d)Zgomot
La amenajarea postului/posturilor de lucru trebuie sa se tina seama de zgomotul emis de echipamentul care apartine postului/posturilor de lucru, în special pentru a se evita distragerea atentiei sau perturbarea comunicarii verbale.
e)Caldura
Echipamentele care apartin postului/posturilor de lucru nu trebuie sa creeze disconfort lucratorilor prin producerea de caldura în exces.
f)Radiatii
Toate radiatiile, cu exceptia partii vizibile a spectrului electromagnetic, trebuie reduse la niveluri neglijabile în ceea ce priveste protectia sanatatii si securitatea lucratorilor.
g)Umiditate
Trebuie sa fie atins si mentinut un nivel de umiditate corespunzator.
3.Interfata operator/computer
La elaborarea, alegerea, achizitionarea si modificarea programelor, precum si pentru definirea sarcinilor care implica utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare, angajatorul trebuie sa tina seama de urmatoarele principii:
a)programul trebuie adaptat sarcinii de munca;
b)programul trebuie sa fie usor de folosit si, daca este cazul, sa poata fi adaptat nivelului de cunostinte sau experientei operatorului; niciun dispozitiv de verificare calitativa sau cantitativa nu poate fi folosit fara stirea lucratorilor;
c)sistemele trebuie sa furnizeze lucratorilor indicatii cu privire la derularea operatiunilor;
d)sistemele trebuie sa afiseze informatiile într-un format si într-un ritm adaptate operatorilor;
e)trebuie aplicate principii de ergonomie informatica, în special în cazul operatiilor de prelucrare a datelor de catre operator.
Publicat în Monitorul Oficial cu numarul 710 din data de 18 august 2006

HOTARÂRE nr. 1048 din 9 august 2006 privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la
locul de munca

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata, si al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securitatii si sanatatii în
munca nr. 319/2006,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.
CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
Prezenta hotarâre stabileste cerintele minime referitoare la echipamentul individual de protectie utilizat de lucratori la locul de
munca.
Art. 2
Prevederile Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006 se aplica în totalitate domeniului mentionat la art. 1, fara a
aduce atingere dispozitiilor mai restrictive si/sau specifice cuprinse în prezenta hotarâre.
Art. 3
(1)În sensul prezentei hotarâri, prin echipament individual de protectie se întelege orice echipament destinat sa fie purtat sau tinut de lucrator pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi puna în pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice element suplimentar sau accesoriu proiectat în acest scop.
(2)Sunt excluse din definitia cuprinsa la alin. (1):
a)îmbracamintea de lucru si uniformele obisnuite care nu sunt proiectate în mod special pentru a proteja securitatea si sanatatea lucratorului;
b)echipamentul folosit de serviciile de urgenta si salvare;
c)echipamentul individual de protectie purtat sau folosit de armata, politie ori de alte institutii de ordine publica;
d)echipamentul individual de protectie pentru mijloace de transport rutier;
e)echipamentul sportiv;
f)echipamentul de autoaparare sau de descurajare;
g)dispozitivele purtabile pentru detectarea si semnalizarea riscurilor si factorilor nocivi.
Art. 4
Echipamentul individual de protectie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protectie colectiva ori prin masurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii.
CAPITOLUL II: Obligatiile angajatorilor
SECTIUNEA 1: Prevederi generale
Art. 5
(1)Echipamentul individual de protectie trebuie sa respecte prevederile Hotarârii Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata, cu modificarile ulterioare.
(2)Orice echipament individual de protectie trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:
a)sa fie corespunzator pentru riscurile implicate, fara sa conduca el însusi la un risc marit;
b)sa corespunda conditiilor existente la locul de munca;
c)sa ia în considerare cerintele ergonomice si starea sanatatii lucratorului;
d)sa se potriveasca în mod corect persoanei care îl poarta, dupa toate ajustarile necesare.
Art. 6
În cazul în care prezenta unor riscuri multiple impune purtarea simultana a mai multor echipamente individuale de protectie, aceste echipamente trebuie sa fie compatibile si sa îsi pastreze eficacitatea în raport cu riscul/riscurile respectiv/respective.
Art. 7
Conditiile de utilizare a echipamentului individual de protectie, în special durata purtarii, sunt determinate în functie de gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru al fiecarui lucrator si de performanta echipamentului individual de protectie.
Art. 8
(1)Echipamentul individual de protectie este, în principiu, destinat purtarii de catre o singura persoana.
(2)Daca împrejurarile impun purtarea echipamentului individual de protectie de catre mai multe persoane, se iau masuri corespunzatoare pentru a se asigura ca aceasta utilizare nu creeaza diferitilor utilizatori nicio problema de sanatate sau de igiena.
Art. 9
În cadrul întreprinderii si/sau unitatii trebuie sa se furnizeze si sa fie disponibile informatii adecvate privind fiecare echipament individual de protectie impus în conformitate cu art. 5 si 6.
Art. 10
(1)Echipamentul individual de protectie se distribuie gratuit de angajator, care asigura buna sa functionare si o stare de igiena satisfacatoare prin intermediul întretinerii, repararii si înlocuirilor necesare.
(2)Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei poate stabili dispozitii pe baza carora sa se impuna ca lucratorul sa contribuie la costul unui anumit echipament individual de protectie, în situatiile în care utilizarea echipamentului nu este exclusiv pentru locul de munca.
Art. 11
Angajatorul informeaza mai întâi lucratorul despre riscurile împotriva carora îl protejeaza purtarea echipamentului individual de protectie.
Art. 12
Angajatorul asigura instruirea lucratorului si, daca este cazul, organizeaza antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protectie.
Art. 13
(1)Echipamentul individual de protectie poate fi utilizat numai în scopurile specificate si în conformitate cu fisa de instructiuni, cu exceptia împrejurarilor specifice si exceptionale.
(2)Instructiunile trebuie sa fie pe întelesul lucratorilor.
SECTIUNEA 2: Evaluarea echipamentului individual de protectie
Art. 14
(1)Înainte de a alege echipamentul individual de protectie, angajatorul trebuie sa evalueze daca echipamentul individual de protectie pe care intentioneaza sa îl foloseasca îndeplineste cerintele prevazute la art. 5 si 6.
(2)Aceasta evaluare cuprinde:
a)analiza si evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate prin alte mijloace;
b)definirea caracteristicilor pe care trebuie sa le posede echipamentul individual de protectie pentru a fi eficace împotriva riscurilor prevazute la lit. a), luându-se în considerare orice riscuri pe care le poate crea echipamentul în sine;
c)compararea caracteristicilor echipamentului individual de protectie disponibil cu caracteristicile prevazute la lit. b).
Art. 15
Evaluarea prevazuta la art. 14 este revizuita în functie de modificarile aduse oricarui element al echipamentului individual de protectie.
SECTIUNEA 3: Reguli de utilizare
Art. 16
(1)Fara a aduce atingere prevederilor art. 4-15, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei stabileste reguli generale pentru utilizarea echipamentului individual de protectie si/sau reguli care reglementeaza cazurile si situatiile în care angajatorul trebuie sa furnizeze echipamentul individual de protectie, luând în considerare reglementarile tehnice române care transpun legislatia comunitara privind libera circulatie a acestui echipament.
(2)Aceste reguli indica, în special, împrejurarile sau situatiile de risc în care este necesara utilizarea echipamentului individual de protectie, fara a aduce atingere prioritatii care trebuie sa se acorde mijloacelor de protectie colectiva.
(3)Anexele nr. 1 -3 au un caracter orientativ, contin informatii utile pentru stabilirea acestor reguli si fac parte integranta din prezenta hotarâre.
Art. 17
Atunci când Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei adapteaza regulile prevazute la art. 16, acesta ia în considerare orice modificari semnificative ale riscului, mijloacelor de protectie colectiva si echipamentelor individuale de protectie, determinate de evolutiile tehnologice.
Art. 18
Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei consulta organizatiile angajatorilor si lucratorilor cu privire la regulile prevazute la art. 16 si 17.
SECTIUNEA 4: Informarea, consultarea si participarea lucratorilor
Art. 19
Fara a aduce atingere prevederilor art. 16 din Legea securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006, lucratorii si/sau reprezentantii acestora sunt informati cu privire la toate masurile ce trebuie luate în domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor, atunci când acestia utilizeaza echipamente individuale de protectie la locul de munca.
Art. 20
Consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora cu privire la problemele la care se face referire în prezenta hotarâre, inclusiv în anexele la aceasta, se desfasoara în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 319/2006.
CAPITOLUL III: Dispozitii finale
Art. 21
Adaptarile de natura strict tehnica ale anexelor nr. 1-3 se efectueaza de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, în functie de:
a)adoptarea reglementarilor de armonizare tehnica si de standardizare cu privire la echipamentele individuale de protectie; si/sau
b)progresele tehnice, evolutia reglementarilor sau specificatiilor internationale ori a cunostintelor din domeniul echipamentelor individuale de protectie.
Art. 22
Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei raporteaza Comisiei Europene la fiecare 5 ani cu privire la aplicarea prevederilor prezentei hotarâri, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali.
Art. 23
Prezenta hotarâre intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
Prezenta hotarâre transpune Directiva 89/656/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentului individual de protectie la locul de munca [a 3-a directiva specifica în sensul art. 16 alin. (1) din Directiva 89/391/CEE], publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L393/1989.

ANEXA Nr. 1: TABEL pentru evaluarea riscurilor în vederea selectionarii echipamentelor individuale de protectie
RISCURI
FIZICE
CHIMICE
BIOLOGICE
MECANICE
TERMICE
ELECTRICE
RADIATII
ZGOMOT
AEROSOLI
LICHIDE
GAZE, VAPORI
Bacterii patogene
Virusi patogeni
Ciuperci generatoate de micoze
Antigeni biologici nemicrobieni
PARTILE CORPULUI
Caderi de la înaltime
Lovituri, taieturi, impact, strivire
Întepaturi, taieturi, zgârieturi
Vibratii
Alunecare, cadere la acelasi nivel
Caldura, foc
Frig
Neionizante
Ionizante
Pulberi, fibre
Fum
Ceata
Imersii
Împroscare, stropire
CAP
Craniu
Urechi
Ochi
Cai respiratorii
Fata
Întregul cap
MEMBRE SUPERIOARE
Mâini
Brate (parti)
MEMBRE INFERIOARE
Picior
Gambe (parti)
ALTELE
Piele
Trunchi abdomen
Cai parenterale
Întregul corp
ANEXA Nr. 2: LISTA orientativa si neexhaustiva a echipamentelor individuale de protectie
Protectia capului:
– casti de protectie pentru utilizare în industrie (mine, santiere de lucrari publice, alte ramuri industriale);
– acoperamânt usor pentru protectia scalpului (caschete, bonete, plase de par, cu sau fara cozoroc);
– acoperamânt pentru cap (bonete, caschete, palarii etc. din material textil, material textil tratat etc).
Protectia împotriva zgomotului:
– antifoane interne si alte dispozitive similare;
– casti antifonice (care acopera tot capul);
– antifoane externe care pot fi montate pe casti de protectie industriale;
– antifoane externe cu receptor de joasa frecventa încorporat;
– antifoane cu comunicare audio.
Protectia ochilor si a fetei:
– ochelari cu brate;
– ochelari-masca;
– ochelari-masca împotriva radiatiilor X, ochelari-masca împotriva radiatiilor laser, ochelari-masca împotriva radiatiilor ultraviolete, infrarosii, vizibile;
– ecrane faciale (viziere);
– masti si casti pentru sudura cu arc (masti de mâna, masti cu fixare pe cap sau masti care pot fi montate pe casti de protectie).
Protectia respiratorie:
– aparate filtrante împotriva pulberilor, gazelor si pulberilor radioactive;
– aparate de protectie respiratorie izolante cu aductie de aer;
– aparate de protectie respiratorie cu masca de sudura detasabila;
– aparate si dispozitive pentru scufundare;
– costume pentru scufundare.
Protectia mâinii si bratului:
– manusi care asigura protectie:
* împotriva agresiunilor mecanice (întepaturi, taieturi, vibratii etc);
* împotriva substantelor chimice;
* pentru electricieni si împotriva caldurii;
– manusi cu un deget;
– degetare;
– mânecute;
– manseta de protectie a încheieturii mâinii pentru munci grele;
– mitene (manusi fara degete);
– manusi de protectie.
Protectia picioarelor si a gambelor:
– pantofi, bocanci, cizme semiînalte si cizme de securitate;
– încaltaminte la care se pot scoate rapid sireturile sau cârligele;
– încaltaminte cu bombeu suplimentar de protectie;
– încaltaminte si supraîncaltari cu talpi rezistente de caldura;
– încaltaminte, cizme si supraîncaltari rezistente la caldura;
– încaltaminte, cizme si supraîncaltari termoizolante;
– încaltaminte, cizme si supraîncaltari împotriva vibratiilor;
– încaltaminte, cizme si supraîncaltari antistatice;
– încaltaminte, cizme si supraîncaltari electroizolante;
– cizme pentru lucratorii cu ferastraie cu lant;
– saboti;
– genunchiere;
– glezniere detasabile;
– ghetre;
– talpi detasabile (rezistente la caldura, perforare sau transpiratie);
– crampoane detasabile pentru gheata, zapada sau podele alunecoase.
Protectia pielii:
– creme de protectie/unguente.
Protectia trunchiului si a abdomenului:
– veste, jachete si sorturi de protectie împotriva agresiunilor mecanice (întepare, taiere, stropi de metal topit etc);
– veste, jachete si sorturi de protectie împotriva substantelor chimice;
– veste cu sistem de încalzire;
– veste de salvare;
– sorturi de protectie împotriva radiatiilor X;
– centuri lomboabdominale.
Protectia întregului corp
Echipament proiectat pentru a preveni caderile:
– echipament de prevenire a caderilor (echipament complet cu toate accesoriile necesare);
– echipament de frânare cu absorbire a energiei cinetice (echipament complet cu toate accesoriile necesare);
– dispozitive de sustinere a corpului (centuri de securitate).
Îmbracaminte de protectie:
– îmbracaminte pentru lucru „de securitate” (doua piese si combinezoane);
– îmbracaminte de protectie împotriva agresiunilor mecanice (întepare, taiere etc);
– îmbracaminte de protectie împotriva substantelor chimice;
– îmbracaminte de protectie împotriva proiectiilor de metal topit si a radiatiilor infrarosii;
– îmbracaminte de protectie rezistenta la caldura;
– îmbracaminte termoizolanta;
– îmbracaminte de protectie împotriva contaminarii radioactive;
– îmbracaminte de protectie împotriva pulberilor;
– îmbracaminte de protectie împotriva gazelor;
– îmbracaminte si accesorii (banderole, manusi etc.) de semnalizare fluorescente, reflectorizante;
– paturi de protectie.
ANEXA Nr. 3: LISTA orientativa si neexhaustiva a activitatilor si sectoarelor de activitate care pot necesita utilizarea de echipament individual de protectie
1.Protectia capului (protectia craniului)
Casti de protectie:
– lucrari de constructii, în special activitate pe, sub sau în apropierea schelelor si locurilor de munca la înaltime, la operatii de montare si demontare a cofrajelor, de asamblare si instalare, activitate desfasurata pe schele si de demolari;
– lucrari de poduri metalice, constructii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri hidraulice de metal, furnale, otelarii si laminoare, containere mari, conducte mari, cazane si centrale electrice;
– lucrari în fose, santuri, puturi si galerii;
– terasamente si lucrari în piatra;
– lucrari în subteran, cariere, excavari la suprafata, halde;
– lucrari cu unelte de împuscat bolturi;
– lucrari cu explozivi;
– lucrari în vecinatatea lifturilor, dispozitivelor de ridicare, macaralelor si a transportoarelor;
– lucrari la furnale, instalatii de concasare fina, otelarii, laminoare, ateliere metalurgice, forjare, matritare la cald si turnare;
– lucrari la cuptoare industriale, containere, masini, silozuri, buncare si conducte;
– lucrari de constructii navale;
– lucrari de manevra feroviare;
– lucrari în abatoare.
2.Protectia picioarelor
Încaltaminte de securitate cu talpa antiperforatie:
– lucrari de constructii, civile si rutiere;
– lucrari pe schele;
– lucrari de demolare;
– lucrari de constructii în beton si placi prefabricate, care presupun montarea si demontarea cofrajelor;
– lucrari pe santiere si în spatii de depozitare;
– lucrari pe acoperisuri.
Încaltaminte de securitate fara talpa antiperforatie:
– lucrari pe poduri metalice, constructii metalice înalte, stâlpi, turnuri, structuri hidraulice de metal, furnale, otelarii si laminoare, containere mari, conducte mari, cazane si centrale electrice;
– constructia de cuptoare, instalatii de încalzire si ventilare si lucrari de asamblare de metale;
– lucrari de transformare si întretinere;
– lucrari cu furnale, instalatii de concasare fina, otelarii, laminoare, ateliere metalurgice, forjare, matritare la cald, presari la cald si trefilare;
– lucrari în cariere si în exploatari de suprafata si halde;
– extractia si prelucrarea pietrei;
– productia, tratarea si prelucrarea produselor din sticla plata si a recipientelor din sticla;
– lucrari de manipulare a formelor în industria ceramicii;
– captusirea cuptoarelor din industria ceramicii;
– lucrari de turnare în industria produselor ceramice si a materialelor de constructii;
– transport si depozitare;
– lucrari cu blocuri de carne congelata si ambalaje metalice de conserve alimentare;
– lucrari de constructii navale;
– lucrari de manevra feroviare.
Încaltaminte de securitate cu toc sau talpa ortopedica si insertie antiperforatie:
– lucrari pe acoperisuri.
Încaltaminte de securitate cu talpi termoizolante:
– lucrari cu si pe materiale foarte fierbinti sau foarte reci.
Încaltaminte de securitate care se poate dezechipa usor:
– acolo unde exista riscul penetrarii de substante incandescente.
3.Protectia ochilor sau a fetei
Ochelari de protectie, viziere si ecrane faciale:
– lucrari de sudura, polizare si debitare;
– lucrari de gaurire si gravare;
– lucrari de taiere si prelucrare a pietrei;
– lucrari cu unelte de împuscat bolturi;
– utilizarea de masini a caror functionare se bazeaza pe îndepartarea spânului în cazul prelucrarii de materiale care produc span;
– matritarea la cald;
– îndepartarea si maruntirea cioburilor;
– pulverizarea de substante abrazive;
– lucrari cu solutii acide si alcaline, dezinfectanti si produse de curatare corozive;
– utilizarea de dispozitive cu jet lichid;
– lucrari cu si în apropierea materialelor incandescente;
– lucrari cu caldura radianta;
– lucrari cu laser.
4.Protectia respiratorie
Semimasti/Aparate de protectie respiratorie:
– lucrari în containere, spatii înguste si cuptoare industriale alimentate cu gaz, în cazul în care poate exista riscul intoxicarii cu gaz sau cantitatea de oxigen este insuficienta;
– lucrari la gura de încarcare a furnalelor;
– lucrari în apropierea convertizoarelor si a conductelor de gaz ale furnalelor;
– lucrari în apropierea oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja vapori de metale grele;
– lucrari pe captuseala furnalelor si a oalelor de turnare, în cazul în care se pot degaja pulberi;
– vopsirea prin pulverizare fara ventilatie corespunzatoare;
– lucrari în puturi, canale si alte spatii subterane ale sistemului de canalizare;
– lucrari în instalatii de racire în care exista riscul scurgerii agentului de refrigerare.
5.Protectia auzului
Antifoane:
– lucrari la prese de metale;
– lucrari cu dispozitive pneumatice;
– lucrari ale personalului de la sol în aeroporturi;
– lucrari de treierat;
– lucrari în industria lemnului si textila.
6.Protectia corpului, bratelor si mâinilor
Îmbracaminte de protectie:
– lucrari cu acizi si solutii caustice, dezinfectanti si substante de curatare corozive;
– lucrari cu sau în apropierea materialelor fierbinti si acolo unde se simt efectele caldurii;
– lucrari cu produse din sticla plata;
– lucrari de sablare;
– lucrari în camere frigorifice.
Îmbracamite de protectie greu inflamabila:
– lucrari de sudura în spatii înguste.
Sorturi rezistente la perforatie:
– lucrari de dezosare si transare;
– lucrari cu cutite de mâna care implica îndreptarea cutitului spre corp.
Sorturi din piele:
– lucrari de sudura;
– lucrari de forjare;
– lucrari de turnare.
Protectia antebratului:
– lucrari de dezosare si transare.
Manusi:
– lucrari de sudura;
– manipularea de obiecte cu muchii ascutite, dar nu la utilizarea masinilor care prezinta riscul ca manusa sa fie prinsa;
– lucrari neprotejate cu acizi si solutii caustice.
Manusi din împletitura metalica:
– lucrari de dezosare si transare;
– utilizarea obisnuita a cutitelor de mâna în productie si abatoare;
– schimbarea cutitelor la masinile de taiat.
7.Îmbracaminte de protectie împotriva intemperiilor:
– lucrari în aer liber pe ploaie si vreme rece.
8.Îmbracaminte reflectorizanta:
– lucrari în locuri în care lucratorii trebuie sa poata fi observati la timp.
9.Centuri de securitate:
– lucrari pe schele;
– asamblarea de piese prefabricate;
– lucrari pe stâlpi.
10.Frânghii de securitate:
– lucrari în cabine de macarale amplasate la mare înaltime;
– lucrari în cabine de stivuitoare si elevatoare amplasate la mare înaltime în depozite;
– lucrari în partea superioara a turnurilor de sonda;
– lucrari în puturi si canalizari.
11.Protectia pielii:
– prelucrarea materialelor de acoperire;
– lucrari de tabacarie.
Publicat în Monitorul Oficial cu numarul 722 din data de 23 august 2006

HOTARÂRE nr. 1049 din 9 august 2006 privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau subteran

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicata, si al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006,
Guvernul României adopta prezenta hotarâre.

CAPITOLUL I: Dispozitii generale

Art. 1
(1)Prezenta hotarâre stabileste cerintele minime de protectie a lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca din ramurile industriei extractive de suprafata sau subteran.
(2)Prevederile Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006 se aplica în întregime domeniului mentionat la alin. (1), fara a aduce atingere prevederilor mai restrictive si/sau specifice continute în prezenta hotarâre.
Art. 2
Pentru aplicarea prezentei hotarâri, termenii si expresiile de mai jos semnifica dupa cum urmeaza:
a)industria extractiva de suprafata sau subteran – toate ramurile industriei extractive în care se desfasoara activitati de extractie la suprafata sau subteran a substantelor minerale utile, în sensul strict al termenului, si/sau prospectiuni si explorari în vederea extractiei, si/sau pregatirea materiilor prime extrase în vederea comercializarii, exclusiv activitatile de prelucrare ori preparare a materiilor prime extrase, cu exceptia ramurilor industriei extractive prin foraj definite prin prevederile legislatiei nationale care transpun Directiva 92/91/CEE;
b)loc de munca – ansamblul locurilor destinate amplasarii posturilor de lucru, în cadrul activitatilor si instalatiilor legate direct sau indirect de ramurile industriei extractive de suprafata sau subteran, inclusiv haldele de steril ori alte zone de depozitare, precum si locurile de cazare în care lucratorii au acces în cadrul activitatii lor.
Art. 3
Prevederile prezentei hotarâri nu se aplica industriei extractive prin dragare daca se asigura protectia lucratorilor, în conformitate cu principiile generale de protectie a sanatatii si securitatii lucratorilor cuprinse în prezenta hotarâre, avându-se în vedere riscurile specifice acestei activitati.

CAPITOLUL II: Obligatiile angajatorilor
Art. 4
Pentru a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare, astfel încât:
a)locurile de munca sa fie proiectate, construite, echipate, date în folosinta, exploatate si întretinute în asa fel încât sa permita lucratorilor efectuarea sarcinilor de munca fara a pune în pericol securitatea si/sau sanatatea proprie si/sau a celorlalti lucratori;
b)exploatarea locurilor de munca în prezenta lucratorilor sa se faca sub supravegherea unei persoane responsabile;
c)activitatile care comporta un risc special sa fie încredintate numai personalului competent si sa se execute conform instructiunilor date;
d)toate instructiunile de securitate sa fie redactate astfel încât sa poata fi întelese de catre toti lucratorii la care se refera;
e)sa fie prevazute echipamente de prim ajutor adecvate;
f)toate exercitiile de securitate necesare sa se efectueze periodic.
Art. 5
Angajatorul trebuie sa se asigure ca este întocmit si tinut la zi un document referitor la securitate si sanatate, denumit în continuare document de securitate si sanatate, care îndeplineste cerintele prevazute la art. 7, 12, 16 si 17 din Legea nr. 319/2006.
Art. 6
Documentul de securitate si sanatate face dovada în special ca:
a)sunt determinate si evaluate riscurile la care sunt expusi lucratorii la locul de munca;
b)se iau masurile corespunzatoare pentru a se atinge obiectivele prezentei hotarâri;
c)proiectarea, utilizarea si întretinerea locului de munca si ale echipamentelor prezinta securitate.
Art. 7
Documentul de securitate si sanatate trebuie întocmit înainte de începerea lucrarii si trebuie revizuit daca locul de munca sufera modificari majore, extinderi sau transformari.
Art. 8
În situatia în care la acelasi loc de munca sunt prezenti lucratori din diferite întreprinderi, fiecare angajator raspunde de toate problemele care tin de responsabilitatea sa.
Art. 9
Angajatorul pe teritoriul caruia se desfasoara activitatea raspunde pentru acel loc de munca în care sunt prezenti lucratori din diferite întreprinderi, coordoneaza punerea în aplicare a tuturor masurilor privitoare la securitatea si sanatatea lucratorilor si înscrie în documentul de securitate si sanatate scopul, masurile si modalitatile de punere în aplicare a acestei coordonari.
Art. 10
Dispozitiile art. 9 nu aduc atingere prevederilor referitoare la raspunderea individuala a angajatorilor din Legea nr. 319/2006.
Art. 11
Angajatorul trebuie sa raporteze cât mai repede posibil autoritatilor prevazute la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 319/2006 orice accident de munca grav si/sau mortal, precum si orice pericol grav.
Art. 12
Angajatorul trebuie sa ia masurile corespunzatoare în functie de tipul si metoda de exploatare:
a)pentru a evita, detecta si combate declansarea si propagarea incendiilor si exploziilor;
b)pentru a evita formarea atmosferelor explozive si/sau nocive pentru sanatate.
Art. 13
Angajatorul trebuie sa prevada, sa procure si sa întretina mijloace corespunzatoare de evacuare si salvare pentru a asigura, în caz de pericol, evacuarea lucratorilor de la locurile de munca, rapid si în deplina securitate.
Art. 14
Angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru prevederea sistemelor de alarma si a altor mijloace de comunicare necesare care sa permita, în caz de nevoie, declansarea imediata a operatiunilor de acordare de prim ajutor, evacuare si salvare.

CAPITOLUL III: Informarea, consultarea si participarea lucratorilor
Art. 15
Lucratorii si/sau reprezentantii lor trebuie sa fie informati asupra masurilor luate cu privire la securitatea si sanatatea la locurile de munca, în mod deosebit asupra celor privind punerea în aplicare a prevederilor art. 4-14, fara a aduce atingere prevederilor art. 16 si 17 din Legea nr. 319/2006.
Art. 16
Informatiile trebuie sa fie pe întelesul lucratorilor carora le sunt adresate.
Art. 17
Consultarea si participarea lucratorilor si/sau a reprezentantilor acestora trebuie sa se faca în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 319/2006.

CAPITOLUL IV: Supravegherea medicala

Art. 18
Pentru a asigura supravegherea medicala corespunzatoare a sanatatii lucratorilor, în functie de riscurile privind securitatea si sanatatea lor la locul de munca, se iau masuri în conformitate cu reglementarile legale în domeniu.
Art. 19
Masurile prevazute la art. 18 se stabilesc astfel încât sa permita fiecarui lucrator sa beneficieze sau sa faca obiectul unei supravegheri a sanatatii, înainte de începerea activitatilor prevazute la art. 2 si, ulterior, în mod periodic.
Art. 20
Supravegherea medicala a lucratorilor se asigura în cadrul structurilor medicale de medicina muncii care functioneaza potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii Publice.

CAPITOLUL V: Dispozitii finale

Art. 21
Locurile de munca ce se vor crea dupa data intrarii în vigoare a prezentei hotarâri trebuie sa îndeplineasca cerintele minime de securitate si sanatate prevazute în anexele nr. 1 -3.
Art. 22
Locurile de munca existente la data intrarii în vigoare a prezentei hotarâri trebuie sa fie adaptate cerintelor minime de securitate si sanatate prevazute în anexele nr. 1 -3.
Art. 23
În situatia în care, dupa data intrarii în vigoare a prezentei hotarâri, locurile de munca sunt supuse unor modificari, extinderi si/sau transformari, angajatorul ia masurile necesare pentru ca aceste modificari, extinderi si/sau transformari sa fie în conformitate cu cerintele minime corespunzatoare prevazute în anexe.
Art. 24
Anexele nr. 1 -3 se adapteaza în functie de evolutia aquis-ului comunitar si a standardizarii cu privire la industria extractiva de suprafata sau subteran si/sau progresul tehnic, evolutia reglementarilor sau specificatiilor internationale ori a noilor descoperiri în domeniul industriei extractive de suprafata sau în subteran.
Art. 25
Anexele nr. 1 -3 fac parte integranta din prezenta hotarâre.
Art. 26
Dispozitiile din anexe se aplica ori de câte ori acestea sunt cerute de caracteristicile locului de munca, în functie de activitate, de împrejurari sau de un risc specific.
Art. 27
De la data aderarii României la Uniunea Europeana, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei va raporta, la fiecare 5 ani, Comisiei Europene despre aplicarea prevederilor prezentei hotarâri, prezentând totodata punctele de vedere ale partenerilor sociali.
Art. 28
Prezenta hotarâre intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
Prezenta hotarâre transpune Directiva nr. 92/104/CEE privind cerintele minime pentru îmbunatatirea securitatii si protectiei sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau subteran, publicata în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 404/1992.
-****-
PRIM-MINISTRU
CALIN POPESCU-TARICEANU
Contrasemneaza:
Ministrul muncii, solidaritatii sociale si familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul economiei si comertului,
Codrut Ioan Seres
Ministrul sanatatii publice,
Gheorghe Eugen Nicolaescu
p. Ministrul integrarii europene,
Adrian Ciocanea,
secretar de stat

ANEXA Nr. 1: CERINTE MINIME COMUNE care se aplica industriei extractive de suprafata sau subteran, precum si instalatiilor auxiliare de la suprafata
1.Supraveghere si organizare
1.1.Organizarea locurilor de munca
1.1.1.Locurile de munca trebuie sa fie astfel organizate încât sa asigure o protectie adecvata împotriva riscurilor.
Ele trebuie mentinute în stare corespunzatoare, iar substantele ori depunerile periculoase trebuie îndepartate sau tinute sub supraveghere, pentru a nu pune în pericol securitatea si sanatatea lucratorilor.
1.1.2.Posturile de lucru trebuie proiectate si realizate dupa principii ergonomice, tinându-se seama de necesitatea lucratorilor de a urmari derularea operatiunilor de la postul lor de lucru.
1.1.3.Lucratorii izolati din posturile de lucru trebuie sa beneficieze de supraveghere adecvata sau de mijloace de telecomunicatie.
1.2.Persoana responsabila
La orice loc de munca ocupat de lucratori trebuie sa existe în permanenta o persoana responsabila care sa aiba calitatile si competenta acestei functii, desemnata de angajator.
Angajatorul poate sa îsi asume însusi responsabilitatea pentru locul de munca la care se face referire în paragraful anterior, daca are calitatile si competenta cerute.
1.3.Supravegherea
Pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor pe parcursul desfasurarii tuturor activitatilor, trebuie asigurata supravegherea prin persoane care au calitatile si competenta cerute de aceasta functie, desemnate de catre angajator sau în numele acestuia, actionând în interesul acestuia.
Supraveghetorul trebuie sa efectueze vizite de control la posturile de munca ocupate cel putin o data pe parcursul unui schimb, daca documentul de securitate si sanatate prevede acest lucru.
Angajatorul poate sa îsi asume personal responsabilitatea supravegherii la care se face referire în primul si al doilea paragraf, daca are calitatile si competenta necesare.
1.4.Lucratori competenti
La fiecare lot de munca ocupat de lucratori trebuie sa existe în permenenta un numar suficient de lucratori care sa aiba calitatile, experienta si pregatirea necesare pentru a îndeplini sarcinile ce le sunt încredintate.
1.5.Informare, instruire si pregatire
Lucratorii trebuie sa beneficieze de informare, instruire si pregatire sau de reciclare profesionala necesare pentru asigurarea securitatii si sanatatii lor.
Angajatorul trebuie sa se asigure ca lucratorii primesc instructiuni pe întelesul lor, astfel încât sa nu puna în pericol propria securitate si sanatate sau pe a celorlalti lucratori.
1.6.Instructiuni scrise
Pentru fiecare loc de munca trebuie elaborate instructiuni scrise, care sa cuprinda reguli ce trebuie respectate în scopul asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor si al utilizarii în siguranta a utilajelor.
Aceste instructiuni trebuie sa includa informatii cu privire la utilizarea echipamentelor de interventie, precum si la masurile ce trebuie luate la locul de munca sau în apropierea acestuia, în caz de urgenta.
1.7.Metode sigure de lucru
La fiecare loc de munca sau pentru fiecare activitate trebuie aplicate metode sigure de lucru.
1.8.Permise de lucru
Atunci când documentul de securitate si sanatate prevede acest lucru, trebuie introdus un sistem de permise de lucru pentru executarea lucrarilor periculoase si pentru executarea lucrarilor care în mod normal nu sunt periculoase, dar care, în interactiune cu alte activitati, pot genera pericole grave.
Permisele de lucru trebuie emise înainte de începerea lucrului de catre persoana desemnata în acest scop si trebuie sa specifice conditiile ce trebuie îndeplinite si masurile ce trebuie luate înainte, în timpul lucrului si dupa lucru.
1.9.Revizuirea periodica a masurilor de securitate si de sanatate
Angajatorul are obligatia sa asigure revizuirea periodica a masurilor referitoare la securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv a sistemului de gestionare a securitatii si sanatatii.

2.Utilaje si instalatii mecanice si electrice
2.1.Generalitati
în momentul alegerii, instalarii, punerii în functiune, exploatarii si întretinerii utilajelor mecanice si electrice trebuie sa se acorde atentia cuvenita securitatii si sanatatii lucratorilor, luându-se în considerare prevederi din prezenta hotarâre, din Hotarârea Guvernului nr. 119/2004 privind stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a masinilor industriale, precum si ale legislatiei nationale care transpun Directiva 89/655/CEE.
Daca instalatiile sunt amplasate într-o zona în care exista sau poate exista riscul de incendiu ori de explozie datorat aprinderii unor gaze, vapori sau lichide volatile, atunci ele trebuie sa corespunda utilizarii într-o astfel de zona.
Utilajele trebuie sa fie prevazute, daca este necesar, cu dispozitive de protectie corespunzatoare si sisteme de securitate în caz de avarie.
2.2.Dispozitii specifice
Instalatiile si utilajele mecanice trebuie sa prezinte o rezistenta suficienta, fara defecte evidente si sa corespunda scopului pentru care au fost realizate.
Utilajele si instalatiile electrice trebuie sa fie de capacitatea si puterea corespunzatoare scopului pentru care au fost realizate.
Utilajele si instalatiile mecanice si electrice trebuie sa fie instalate si protejate astfel încât sa previna pericolele.

3.Întretinere
3.1.Întretinere generala
Verificarea sistematica, întretinerea, precum si testarea utilajelor si instalatiilor mecanice si electrice se fac în baza unui program (grafic) de revizii si reparatii stabilit conform reglementarilor tehnice.
Întretinerea, verificarea si testarea oricarei parti a instalatiei sau utilajului trebuie efectuate de catre o persoana competenta.
Procesele-verbale de verificare si testare trebuie întocmite si pastrate în mod corespunzator.
3.2.Întretinerea echipamentului de protectie
Echipamentul de protectie trebuie sa fie adecvat, pregatit pentru utilizare si în stare de functionare în orice moment.
Întretinerea trebuie efectuata tinându-se seama de activitatile exercitate.

4.Protectia împotriva riscului de explozie, a atmosferelor nocive si a riscului de incendiu
4.1.Generalitati
4.1.1.Trebuie luate masuri pentru evaluarea prezentei substantelor nocive si/sau potential explozive în atmosfera si pentru masurarea concentratiei acestora.
Atunci când documentul de securitate si sanatate prevede acest lucru, trebuie montate dispozitive de supraveghere care sa înregistreze si sa masoare concentratiile de gaze, automat si continuu, în punctele mentionate, dispozitive de alarma automate, sisteme de decuplare automata a instalatiilor electrice si sisteme de oprire automata a motoarelor cu ardere interna.
Daca sunt prevazute masuratori automate, valorile determinate trebuie înregistrate si pastrate asa cum este prevazut în documentul de securitate si sanatate.
4.1.2.Se interzice fumatul în zonele care prezinta pericole specifice de incendiu sau explozie.
Executarea unor lucrari cu flacara deschisa la locurile de munca care pot prezenta un risc de incendiu sau explozie este interzis, cu exceptia cazurilor când au fost luate masurile de securitate corespunzatoare pentru prevenirea declansarii incendiilor sau exploziilor, precum si a propagarii acestora.
4.2.Protectia împotriva riscului exploziilor
4.2.1.Trebuie luate toate masurile necesare pentru combaterea formarii si acumularii atmosferelor explozive.
4.2.2.În interiorul zonelor care prezinta risc de explozie trebuie luate toate masurile necesare pentru a împiedica aprinderea atmosferei explozive.
4.2.3.Pentru prevenirea exploziilor se stabileste un plan detaliat cu privire la echipamentele de lucru si masurile necesare ce trebuie luate.
4.3.Protectia împotriva atmosferelor nocive
4.3.1.Acolo unde se acumuleaza sau exista riscul sa se acumuleze în atmosfera substante nocive, trebuie luate masuri corespunzatoare pentru a se asigura:
a)retinerea lor la sursa; sau
b)captarea la sursa ori eliminarea; sau
c)diminuarea acumularilor acestor substante, astfel încât sa nu existe riscuri pentru lucratori.
Sistemul trebuie sa fie capabil sa disperseze aceste substante nocive astfel încât sa nu prezinte niciun risc pentru lucratori.
4.3.2.În zonele în care lucratorii pot fi expusi atmosferelor nocive pentru sanatatea lor, pe lânga echipamentele individuale de protectie respiratorie, trebuie sa existe un numar suficient de aparate respiratorii si echipamente de reanimare corespunzatoare.
În asemenea cazuri, trebuie sa fie prezent la locul de munca un numar suficient de lucratori instruiti care sa foloseasca asemenea echipamente.
Aparatele respiratorii si echipamentele de reanimare trebuie sa fie depozitate si întretinute corespunzator.
4.3.3.În cazul în care gazele toxice sunt sau pot aparea în atmosfera locului de munca, trebuie sa existe un plan de aparare care sa precizeze echipamentele disponibile si masurile preventive adoptate.
4.4.Protectia împotriva incendiilor
4.4.1.Oriunde se proiecteaza, se construiesc, se doteaza, se dau în folosinta, se exploateaza sau se întretin locuri de munca, trebuie luate masurile adecvate pentru prevenirea declansarii si propagarii incendiilor care provin de la sursele identificate în documentul de securitate si sanatate.
Trebuie sa fie stabilite prevederi pentru stingerea rapida si eficienta a oricarui incendiu.
4.4.2.Locurile de munca trebuie sa fie dotate cu echipamente adecvate pentru stingerea incendiului si, daca este necesar, cu detectoare de incendiu si sisteme de alarma.
4.4.3.Echipamentele neautomate de stingere a incendiului trebuie sa fie accesibile si simplu de manipulat si, daca este necesar, protejate contra riscurilor de deteriorare.
4.4.4.La locul de munca trebuie pastrat un plan de prevenire si stingere a incendiilor care sa precizeze masurile ce trebuie luate, în conformitate cu prevederile art. 4-14 din hotarâre, pentru prevenirea declansarii si propagarii, detectarea si stingerea incendiilor.
4.4.5.Echipamentul pentru stingerea incendiilor trebuie sa fie semnalizat în conformitate cu prevederile legislatiei nationale care transpun Directiva 92/58/CEE.
Aceste panouri de semnalizare trebuie sa fie rezistente si amplasate în puncte corespunzatoare.

5.Explozivi si dispozitive de amorsare
Operatiunile de depozitare, transport si utilizare a explozivilor si dispozitivelor de amorsare trebuie sa fie executate de catre persoane competente, autorizate corespunzator.
Aceste operatiuni trebuie organizate si efectuate astfel încât sa nu constituie niciun pericol pentru lucratori.

6.Cai de circulatie
6.1.La locul de munca accesul trebuie sa se faca fara pericol si, în caz de urgenta, evacuarea trebuie sa se efectueze rapid si în conditii de siguranta.
6.2.Caile de circulatie, inclusiv scarile, scarile fixe, cheiurile si rampele de încarcare, trebuie sa fie calculate, dimensionate si amplasate astfel încât pietonii sau vehiculele sa le poata utiliza usor, în deplina securitate si conform destinatiei lor, iar lucratorii aflati în vecinatatea acestor cai de circulatie sa nu fie periclitati de niciun pericol.
6.3.Caile utilizate pentru traficul pietonal si/sau traficul de marfuri trebuie sa fie dimensionate în concordanta cu numarul de utilizatori potentiali si cu tipul de întreprindere.
Daca pe caile de circulatie sunt utilizate mijloace de transport, trebuie prevazuta o distanta de securitate corespunzatoare pentru pietoni.
6.4.Între caile de circulatie destinate vehiculelor si porti, portaluri, pasaje pentru pietoni, coridoare si scari trebuie sa existe o distanta de securitate.
6.5.Traseul cailor de circulatie si acces pentru vehicule si pentru pietoni trebuie sa fie semnalizat vizibil pentru a se asigura protectia lucratorilor.
6.6.Atunci când vehiculele sau masinile intra la locurile de munca, trebuie stabilite regulile de circulatie necesare.

7.Locuri de munca în aer liber
7.1.Posturile de lucru, caile de circulatie si alte amplasamente sau instalatii în aer liber, care sunt ocupate ori utilizate de catre lucratori în decursul activitatii lor, trebuie sa fie astfel organizate încât circulatia pietonilor sau a vehiculelor sa se faca în conditii de securitate.
7.2.Locurile de munca în aer liber trebuie sa fie iluminate corespunzator prin lumina artificiala, atunci când lumina zilei este insuficienta.
7.3.Atunci când lucratorii îsi desfasoara activitatea la posturi de lucru în aer liber, acestea trebuie sa fie amenajate astfel încât lucratorii:
a)sa fie protejati contra conditiilor atmosferice nefavorabile si, daca este necesar, contra caderii de obiecte;
b)sa nu fie expusi la niveluri sonore nocive si nici la influente exterioare nocive;
c)sa poata parasi rapid locul de munca si sa li se poata acorda rapid ajutor în caz de pericol;
d)sa nu alunece sau sa cada.

8.Zone periculoase
8.1.Zonele periculoase trebuie semnalizate vizibil.
8.2.Atunci când locurile de munca cuprind zone periculoase în care, datorita naturii muncii, exista riscuri, inclusiv de cadere a lucratorilor sau a obiectelor, locurile de munca trebuie prevazute cu dispozitive care sa împiedice intrarea în zona a lucratorilor fara atributii de serviciu.
8.3.Trebuie luate masuri corespunzatoare care sa protejeze lucratorii care sunt autorizati sa intre în zonele de pericol.

9.Cai si iesiri de urgenta
9.1.În caz de pericol, lucratorii trebuie sa poate evacua rapid si în conditii de securitate maxima toate locurile de munca.
9.2.Caile si iesirile de urgenta trebuie sa fie libere si sa conduca în modul cel mai direct spre exterior sau într-o zona de securitate, la un punct de adunare ori la un post de evacuare sigur.
9.3.Numarul, distributia si dimensiunile cailor si iesirilor de urgenta se fac în functie de folosirea, dotarea si dimensiunile locurilor de munca, precum si de numarul maxim de persoane prezente.
9.4.Usile de la iesirile de urgenta trebuie sa se deschida spre exterior.
Usile de la iesirile de urgenta trebuie sa fie închise astfel încât sa poata fi deschise usor si repede de catre persoanele care ar avea nevoie sa le utilizeze în caz de urgenta.
9.5.Usile de la iesirile de urgenta nu trebuie încuiate cu lacat, broasca cu cheie sau alt sistem de zavorâre.
Caile si iesirile de urgenta, precum si caile de circulatie si usile de acces catre acestea trebuie sa fie libere, astfel încât sa poata fi utilizate în orice moment, fara piedici.
9.6.Caile si iesirile de urgenta care necesita iluminare trebuie prevazute si cu iluminare de siguranta de intensitate corespunzatoare, în eventualitatea unei întreruperi a alimentarii cu energie electrica.
9.7.Caile si iesirile de urgenta specifice trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislatiei nationale care transpun Directiva 92/58/CEE.

10.Mijloace de evacuare si salvare
10.1.Lucratorii trebuie sa fie instruiti cu privire la masurile corespunzatoare ce trebuie luate în caz de urgenta.
10.2.Echipamentele de salvare trebuie pregatite în vederea utilizarii si depozitate în spatii corespunzatoare, usor accesibile. Aceste spatii trebuie sa fie semnalizate în conformitate cu prevederile legislatiei nationale care transpun Directiva 92/58/CEE.

11.Exercitii de securitate
La toate locurile de munca ocupate în mod obisnuit de lucratori trebuie sa se efectueze periodic exercitii de securitate.
Scopul principal al acestor exercitii este de a forma deprinderile si de a verifica aptitudinile lucratorilor desemnati sa utilizeze, sa manipuleze sau sa exploateze echipamentul de salvare în caz de pericol.
De asemenea, lucratorii trebuie sa exerseze asupra modului de folosire, manipulare sau exploatare corecta a acestor echipamente.

12.Echipamente de prim ajutor
12.1.Echipamente de prim ajutor trebuie sa se gaseasca în permanenta acolo unde conditiile de munca impun acest lucru si sa fie corespunzatoare, în functie de activitatea desfasurata.
Aceste echipamente trebuie sa fie semnalizate corespunzator si usor accesibile.
12.2.În functie de importanta locurilor de munca, a tipului de activitate care se desfasoara si de frecventa accidentelor presupuse a avea loc, trebuie sa fie prevazute una sau mai multe încaperi de prim ajutor.
În aceste încaperi instructiunile de prim ajutor trebuie sa fie lizibile si afisate la loc vizibil.
12.3.Încaperile de prim ajutor trebuie dotate cu instalatii si echipamente de prim ajutor indispensabile si usor accesibile brancardierilor.
Acestea trebuie semnalizate în conformitate cu prevederile legislatiei nationale care transpun Directiva 92/58/CEE.
12.4.Materialele de prim ajutor trebuie sa existe la locurile de munca unde conditiile de munca impun acest lucru.
Acestea trebuie sa fie semnalizate corespunzator si sa fie usor accesibile.
12.5.Un numar suficient de lucratori trebuie sa fie instruiti cu privire la utilizarea echipamentelor si materialelor de prim ajutor prevazute.

13.Iluminarea naturala si artificiala
13.1.Fiecare loc de munca trebuie sa dispuna de o iluminare suficienta care sa asigure securitatea si sanatatea lucratorilor.
13.2.Locurile de munca trebuie sa primeasca, pe cât posibil, lumina naturala suficienta si, tinându-se seama de conditiile climaterice, sa fie prevazute cu dispozitive de iluminare artificiala adecvata pentru a se asigura securitatea si sanatatea lucratorilor.
13.3.Instalatiile de iluminat din încaperile de lucru si de pe caile de acces trebuie sa fie amplasate astfel încât tipul iluminarii sa nu prezinte un risc de accidentare pentru lucratori.
13.4.Locurile de munca în care lucratorii sunt expusi în mod deosebit riscurilor în caz de întrerupere a iluminarii artificiale trebuie sa fie prevazute cu iluminare de siguranta cu o intensitate suficienta.
Daca nu este posibil, lucratorii trebuie sa fie dotati cu lampi individuale.

14.Instalatii sanitare
14.1.Vestiare si dulapuri pentru îmbracaminte
14.1.1. Lucratorii trebuie sa aiba la dispozitie vestiare corespunzatoare, daca acestia trebuie sa poarte îmbracaminte de lucru speciala si daca, din motive de sanatate sau de decenta, nu li se poate cere sa se schimbe în alte încaperi.
Vestiarele trebuie sa fie usor accesibile, sa aiba o capacitate suficienta si sa fie prevazute cu scaune.
14.1.2. Vestiarele trebuie sa fie de dimensiuni suficient de mari si sa aiba dotarile care sa permita fiecarui lucrator sa-si tina hainele încuiate în timpul lucrului.
Daca împrejurarile o justifica (de exemplu, substante periculoase, umiditate, murdarie), dulapurile pentru îmbracamintea de lucru trebuie sa fie separate de cele pentru îmbracamintea personala.
Trebuie sa existe dotarile necesare pentru ca fiecare lucrator sa poata sa îsi puna la uscat hainele de lucru.
14.1.3. Trebuie prevazute vestiare separate sau o utilizare separata a vestiarelor pentru barbati si pentru femei.
14.1.4. Daca nu sunt necesare vestiare, în conformitate cu prevederile pct. 14.1.1, atunci fiecare lucrator trebuie sa dispuna de un loc pentru pastrarea îmbracamintei.
14.2.Dusuri si chiuvete
14.2.1. La dispozitia lucratorilor trebuie puse dusuri corespunzatoare în numar suficient, tinându-se seama de tipul de activitate sau din ratiuni de igiena.
Trebuie prevazute sali de dusuri separate pentru barbati si femei sau utilizarea acestora trebuie sa se faca separat de catre barbati si femei.
14.2.2. Salile de dusuri trebuie sa fie suficient de încapatoare încât sa permita fiecarui lucrator sa îsi faca toaleta în conditii de igiena corespunzatoare, fara sa fie deranjat.
Dusurile trebuie sa dispuna de apa rece si calda.
14.2.3. Daca, în conformitate cu prevederile pct. 14.2.1 primul paragraf, nu sunt necesare dusuri, trebuie sa existe chiuvete corespunzatoare în numar suficient, cu apa rece si calda, plasate în apropierea posturilor de lucru si a vestiarelor.
Daca este necesar, din motive de decenta, vor fi prevazute chiuvete separate pentru barbati si femei sau utilizarea acestora trebuie sa se faca separat de catre barbati si femei.
14.3.Toalete si chiuvete
În apropierea posturilor de lucru lucratorii trebuie sa dispuna de camere de repaus, vestiare si sali de dusuri sau chiuvete, precum si de încaperi dotate cu un numar suficient de toalete si chiuvete.
Trebuie prevazute toalete separate pentru femei si barbati sau utilizarea acestora trebuie sa se faca separat de catre femei si barbati.
În cazul industriei extractive în subteran, instalatiile sanitare la care se refera prezentul punct pot fi amplasate la suprafata.

15.Haldele de steril si alte zone de descarcare a sterilului
Depozitele de steril, haldele si alte zone de depozitare a sterilului, precum si bazinele de decantare trebuie sa fie proiectate, construite, exploatate si întretinute astfel încât sa se asigure stabilitatea lor, precum si securitatea si sanatatea lucratorilor.

16.Instalatii auxiliare de suprafata (dispozitii suplimentare speciale)
16.1.Stabilitate si soliditate
Locurile de munca trebuie sa fie proiectate, construite, instalate, exploatate, supravegheate si întretinute de o asemenea maniera pentru a rezista fortelor exterioare la care ar putea fi supuse.
Ele trebuie sa aiba o structura si o rezistenta corespunzatoare destinatiei lor.
16.2.Pardoselile, peretii, plafoanele si acoperisurile încaperilor
16.2.1. Pardoselile locurilor de munca trebuie sa fie lipsite de proeminente, de gauri sau de planuri înclinate periculoase; ele trebuie sa fie fixe, stabile si nealunecoase.
Locurile de munca în care sunt instalate posturi de lucru trebuie sa prezinte o izolatie termica suficienta, tinându-se seama de tipul întreprinderii si de efortul fizic al lucratorilor.
16.2.2. Suprafetele pardoselilor, peretilor si plafoanelor din încaperi trebuie sa fie curatate si renovate ori de câte ori este nevoie pentru a se obtine conditii de igiena corespunzatoare.
16.2.3. Peretii transparenti sau translucizi, în special cei complet din sticla, din încaperile sau din apropierea locurilor de munca si a cailor de acces trebuie sa fie semnalizati vizibil si confectionati din material securizat sau separati de aceste locuri de munca si de caile de acces, astfel încât lucratorii sa nu vina în contact cu glasvandurile sau sa fie raniti în cazul spargerii lor.
16.2.4. Accesul pe acoperisurile din materiale insuficient de rezistente este permis numai daca se realizeaza dotarea cu echipamente care sa asigure desfasurarea lucrului în deplina securitate.
16.3.Dimensiunile si volumul de aer al încaperilor – libertatea de miscare la posturile de lucru
16.3.1. Încaperile de lucru trebuie sa aiba o suprafata, înaltime si un volum de aer corespunzatoare, permitând lucratorilor sa îsi execute sarcinile fara risc pentru securitatea, sanatatea sau confortul lor.
16.3.2. Dimensiunile suprafetei neocupate a postului de lucru trebuie sa permita lucratorilor suficienta libertate de miscare si sa le dea posibilitatea sa îsi desfasoare munca în deplina securitate.
16.4.Ferestre si luminatoare
16.4.1. Ferestrele, luminatoarele si sistemele de ventilatie prevazute cu dispozitive de deschidere, reglare si blocare trebuie proiectate astfel încât functionarea acestora sa se faca în deplina siguranta.
Amplasarea lor trebuie sa nu constituie un risc pentru lucratori atunci când sunt deschise.
16.4.2. Ferestrele si luminatoarele trebuie sa fie curatate fara riscuri pentru personalul care efectueaza astfel de lucrari.
16.5.Usi si porti
16.5.1. Pozitia, numarul si dimensiunile usilor si portilor, precum si materialele din care sunt confectionate sunt prevazute în functie de natura si utilizarea încaperilor sau incintelor.
16.5.2. Usile transparente trebuie semnalizate corespunzator la nivelul vederii.
16.5.3. Usile si portile batante trebuie sa fie transparente sau sa fie prevazute cu panouri transparente.
16.5.4. Daca suprafetele transparente sau translucide ale usilor si portilor nu sunt din materiale securizate si daca exista posibilitatea ca lucratorii sa fie raniti prin spargerea lor, suprafetele trebuie protejate împotriva spargerii.
16.5.5. Usile glisante trebuie sa fie prevazute cu un sistem de siguranta care sa împiedice iesirea acestora de pe sine si caderea în mod neasteptat.
16.5.6. Usile si portile care se deschid în sus trebuie sa fie prevazute cu un sistem de siguranta care sa împiedice caderea acestora în mod neasteptat.
16.5.7. Usile si portile situate de-a lungul cailor de salvare trebuie semnalizate corespunzator.
Trebuie sa existe posibilitatea de a fi deschise în orice moment, cu usurinta, din interior si fara ajutor special.
Atunci când locurile de munca sunt ocupate de lucratori trebuie sa existe posibilitatea de a fi deschise.
16.5.8. În imediata apropiere a portilor destinate în principal traficului de vehicule, daca acestea nu sunt sigure pentru pietoni, trebuie sa fie prevazute porti pentru pietoni semnalizate vizibil si libere în permanenta.
16.5.9. Usile si portile mecanice trebuie sa functioneze fara risc de accidentare a lucratorilor. Ele trebuie prevazute cu dispozitive de oprire de urgenta usor de identificat si accesibile, sa se deschida automat în caz de întrerupere a alimentarii cu energie sau sa poata fi deschise manual.
16.6.Aerisirea locurilor de munca închise.
16.6.1. În locurile de munca închise trebuie sa se asigure o cantitate suficienta de aer proaspat, avându-se în vedere metodele de lucru folosite si eforturile fizice ale lucratorilor.
Daca se utilizeaza o instalatie de ventilatie, ea trebuie mentinuta în stare de functionare.
Un sistem de control trebuie sa semnalizeze orice defectiune, daca acest lucru poate afecta sanatatea lucratorilor.
16.6.2. Daca sunt utilizate instalatiile de aer conditionat sau de ventilatie mecanica, ele trebuie sa functioneze astfel încât lucratorii sa nu fie expusi la curenti de aer care sa le creeze disconfort.
Orice depunere sau murdarie care poate antrena un risc imediat pentru sanatatea lucratorilor prin poluarea atmosferei trebuie eliminata fara întârziere.
16.7.Temperatura din încaperi
16.7.1. În timpul lucrului temperatura din încaperile unde exista posturi de lucru trebuie sa fie adecvata pentru organismul uman, avându-se în vedere metodele de lucru aplicate si eforturile fizice impuse lucratorilor.
16.7.2. Temperatura din camerele de repaus, din încaperile pentru personalul de serviciu permanent, din grupurile sanitare, din cantine si din camerele de prim ajutor trebuie sa corespunda destinatiilor specifice ale acestor încaperi.
16.7.3. Ferestrele, luminatoarele si glasvandurile trebuie sa permita evitarea unor efecte excesive ale luminii solare la locurile de munca, în functie de tipul activitatii si de natura locului de munca.
16.8.Camerele de repaus
16.8.1. Atunci când securitatea si sanatatea lucratorilor o cer, tinându-se seama de tipul activitatii sau de efectivele care depasesc un anumit numar de persoane, lucratorii trebuie sa dispuna de o camera de repaus usor accesibila.
Aceasta dispozitie nu se aplica daca lucratorii îsi desfasoara activitatea în birouri sau în camere de lucru similare, care ofera posibilitatea de relaxare în timpul pauzelor.
16.8.2. Camerele de repaus trebuie sa fie suficient de mari si sa fie dotate cu un numar corespunzator de mese si scaune cu spatar, în functie de numarul lucratorilor.
16.8.3. În camerele de repaus trebuie luate masuri pentru protectia nefumatorilor împotriva disconfortului creat de fumul de tigara.
16.8.4. Atunci când în timpul programului de lucru se produc întreruperi cu regularitate si în mod frecvent si nu exista camera de repaus, trebuie puse la dispozitie alte camere în care lucratorii sa poata sta în timpul întreruperilor, ori de câte ori securitatea si sanatatea lucratorilor o justifica.
Trebuie luate masuri corespunzatoare pentru protectia nefumatorilor împotriva disconfortului provocat de fumul de tigara.

17.Femei gravide si mame care alapteaza
Femeile gravide si mamele care alapteaza trebuie sa aiba posibilitatea de a se odihni în pozitie orizontala, în conditii corespunzatoare.
18.Lucratori cu handicap
La organizarea locurilor de munca trebuie sa se tina seama de lucratorii cu handicap, daca este cazul.
Aceasta dispozitie se refera, în special, la usile, caile de comunicatie, scarile, dusurile, chiuvetele, toaletele si posturile de lucru utilizate sau ocupate direct de lucratorii cu handicap.

ANEXA Nr. 2: CERINTE MINIME SPECIALE aplicabile industriei extractive de suprafata
1.Generalitati
1.1.Fara a aduce atingere prevederilor art. 5-7 din hotarâre, angajatorul care raspunde de locul de munca trebuie sa se asigure ca documentul de securitate si sanatate precizeaza ca s-au luat toate masurile necesare pentru protectia sanatatii si securitatii lucratorilor atât în situatii normale, cât si în situatii critice.
1.2.Documentul de securitate si sanatate trebuie actualizat periodic si ori de câte ori este nevoie si prezentat la inspectia locului de munca.
Lucrarile trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate si sanatate.

2.Exploatarea
2.1.Lucrarile trebuie planificate tinându-se seama de prevederile din documentul de securitate si sanatate referitoare la riscurile de surpare si alunecare de teren.
Ca masura preventiva, trebuie sa se defineasca înaltimea si panta fronturilor de descoperta si de extractie în functie de natura si stabilitatea terenului, precum si de metodele de exploatare.
2.2.Treptele si caile de circulatie trebuie sa prezinte stabilitate adaptata utilajelor utilizate.
Ele trebuie sa fie amenajate si întretinute astfel încât deplasarea utilajelor sa se faca în conditii de securitate.
2.3.Înainte de începerea sau reluarea lucrarilor, fronturile de descoperta si extractie de deasupra suprafetelor de lucru sau cailor de circulatie trebuie controlate pentru a se asigura ca nu exista blocuri sau roci dislocate.
În cazul în care este necesar, trebuie efectuata îndepartarea acestora.
2.4.Exploatarea fronturilor si zonelor de descarcare a sterilului trebuie efectuata astfel încât sa nu creeze instabilitate.

ANEXA Nr. 3: CERINTE MINIME SPECIALE aplicabile industriei extractive de subteran

1.Generalitati
1.1.Fara a aduce atingere prevederilor art. 5-7 din hotarâre, angajatorul care raspunde de locul de munca trebuie sa se asigure ca documentul de securitate si sanatate precizeaza ca au fost luate toate masurile necesare pentru protectia securitatii si sanatatii lucratorilor atât în situatii normale, cât si în situatii critice.
Documentul de securitate si sanatate trebuie actualizat periodic si ori de câte ori este nevoie si prezentat la inspectia locului de munca.
Lucrarile trebuie executate în conformitate cu documentul de securitate si sanatate.

2.Planul abatajelor din subteran
2.1.Planurile lucrarilor miniere subterane trebuie sa fie întocmite la o scara care sa ofere o reprezentare clara, în conformitate cu Ordinul ministrului economiei si comertului si al presedintelui Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale nr. 65/133/2003 privind aprobarea Regulamentului de topografie miniera.
În afara de galerii si zonele de extractie, trebuie reprezentate toate lucrarile miniere cunoscute, care pot influenta exploatarea si securitatea.
Ele trebuie sa fie usor accesibile si sa fie pastrate atât timp cât este necesar, din motive de securitate.
2.2.Planurile si desenele abatajelor, precum si ale altor lucrari miniere subterane trebuie sa fie actualizate periodic si ori de câte ori este nevoie si sa se gaseasca în permanenta la locul de munca.

3.Iesiri
Orice exploatare subterana trebuie sa aiba acces la suprafata prin cel putin doua iesiri separate, construite solid si usor accesibile lucratorilor din subteran.
Când circulatia prin aceste iesiri necesita un efort important din partea lucratorilor, ele trebuie sa fie prevazute cu mijloace mecanice pentru transportul lucratorilor.
4.Lucrari miniere
Lucrarile miniere subterane în care se executa diverse activitati trebuie sa fie construite, exploatate, echipate si întretinute astfel încât lucratorii sa poata lucra si circula în ele cu riscuri minime.
Galeriile trebuie sa fie prevazute cu panouri indicatoare pentru a permite orientarea lucratorilor.

5.Transport
5.1.Instalatiile sau mijloacele de transport trebuie sa fie instalate, amenajate, exploatate si întretinute astfel încât sa se asigure securitatea si sanatatea lucratorilor care le conduc, le utilizeaza sau se afla în vecinatatea lor.
5.2.Transportul cu ajutorul instalatiilor mecanice trebuie sa faca obiectul unei montari corespunzatoare si al unor instructiuni scrise, afisate la locul de exploatare.

6.Sustinerea si stabilitatea lucrarilor miniere
Sustinerea lucrarilor miniere trebuie efectuata cât mai repede posibil dupa excavare, în afara cazurilor în care stabilitatea lucrarii nu conditioneaza securitatea lucratorilor. Aceasta sustinere trebuie sa fie realizata în conformitate cu monografiile de armare si instructiunile scrise si elaborate în acest sens.
Lucrarile miniere în care este permis accesul lucratorilor trebuie sa fie controlate periodic din punctul de vedere al sustinerii si stabilitatii lucrarii si întretinute în mod corespunzator.

7.Aeraj
7.1.Toate lucrarile din subteran la care este permis accesul trebuie sa fie aerisite în mod corespunzator.
Trebuie prevazut un aeraj permanent pentru a se mentine cu o marja suficienta de securitate:
a)o atmosfera sanatoasa;
b)o atmosfera în care riscurile de explozie si de prafuri respirabile sunt sub control;
c)o atmosfera în care conditiile de munca sunt corespunzatoare în timpul lucrului, tinându-se seama de metodele de lucru aplicate si de eforturile fizice impuse lucratorilor.
7.2.Când aerajul natural nu permite îndeplinirea prevederilor pct. 7.1, aerajul principal trebuie sa fie asigurat cu una sau mai multe statii de ventilatoare principale.
Trebuie luate masuri pentru asigurarea stabilitatii si continuitatii aerajului.
Depresiunea ventilatoarelor principale trebuie sa fie supravegheata în mod continuu si pentru semnalizarea opririlor intempestive trebuie prevazut un dispozitiv automat de alarma.
7.3.Parametrii de aeraj trebuie masurati si înregistrati periodic.
Proiectul de aeraj, care sa indice parametrii caracteristici utili ai sistemului de aeraj, trebuie elaborat, actualizat periodic si sa fie disponibil la locul de munca.

8.Mine grizutoase
8.1.Se considera grizutoasa orice exploatare subterana în care exista posibilitatea degajarii de metan într-o cantitate care nu exclude riscul formarii unei atmosfere explozive.
8.2.Aerajul principal trebuie sa fie asigurat prin una sau mai multe statii de ventilatoare mecanice.
8.3.Exploatarea trebuie sa se faca tinându-se seama de degajarile de metan.
Trebuie luate masuri pentru eliminarea sau diminuarea riscurilor generate de metan.
8.4.Aerajul partial trebuie sa fie limitat la lucrarile de pregatire si de salvare, precum si la locurile de munca legate direct la curentul principal de aeraj.
Abatajele aflate în exploatare pot fi aerisite cu instalatii de aeraj partial numai daca au fost luate masuri corespunzatoare pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor.
8.5.Parametrii de aeraj prevazuti la pct. 7.3 trebuie sa fie completati prin determinari ale concentratiei de metan.
Daca documentul de securitate si sanatate prevede, concentratia de metan trebuie sa fie masurata continuu în curentul de iesire al aerului din abatajele la care depilarea substantei minerale utile se face mecanizat, precum si la lucrarile de pregatire în fund de sac, la care avansarea se face, de asemenea, mecanizat.
8.6.În minele grizutoase se pot folosi numai explozivi si mijloace de initiere de siguranta.
8.7.Prevederile pct. 4.1.2 din anexa nr. 1 se înlocuiesc dupa cum urmeaza:
a)sunt interzise fumatul, detinerea de tutun pentru fumat si orice obiect care poate fi folosit la producerea flacarii;
b)lucrarile de taiere cu flacara, de sudura sau alte activitati similare la care se impune folosirea flacarii deschise sunt permise numai în împrejurari exceptionale si în conditiile unor masuri specifice care sa garanteze securitatea si sanatatea lucratorilor.

9.Mine sau cariere care contin praf inflamabil
9.1.Minele de carbuni sunt considerate mine cu praf inflamabil daca documentul de securitate si sanatate precizeaza ca orice strat exploatat poate produce praf astfel încât sa propage o explozie.
9.2.În minele cu praf inflamabil, prevederile prevazute la pct. 8.6 si 8.7 se aplica mutatis mutandis.
9.3.Pentru reducerea depunerilor de praf inflamabil, îndepartarea si neutralizarea sau fixarea acestora se iau masuri corespunzatoare.
9.4.Propagarea exploziilor de praf inflamabil si/sau metan, care pot declansa alte explozii de praf inflamabil, trebuie sa fie limitata prin instalarea unui sistem de baraje pentru limitarea exploziilor.
Amplasarea acestor baraje trebuie sa fie precizata într-un document actualizat periodic si disponibil la locul de munca.

10.Degajari instantanee de gaz, lovituri de acoperis si eruptii de apa
10.1.În zonele în care se pot produce degajari instantanee de gaz cu sau fara eruptii de material marunt, lovituri de acoperis sau eruptii de apa, trebuie conceput si pus în aplicare un program de exploatare astfel încât sa se asigure, pe cât posibil, un sistem de munca sigur, precum si protectia lucratorilor.
10.2.Trebuie luate masuri pentru identificarea zonelor de risc, pentru protejarea lucratorilor în lucrarile miniere care se afla în apropiere sau traverseaza aceste zone, precum si pentru controlarea acestor riscuri.

11.Incendii, arderi si încalzire
11.1.Trebuie luate masuri pentru prevenirea si detectarea la timp a aprinderilor spontane.
11.2.Introducerea materialelor inflamabile în lucrarile miniere subterane trebuie sa fie limitata la cantitatea strict necesara.
11.3.Atunci când este necesara utilizarea fluidelor hidraulice (fluide pentru transmiterea energiei mecanice hidrostatice si/sau hidrocinetice) trebuie utilizate numai fluide greu inflamabile, în scopul evitarii riscului de incendiu si propagarii sale.
Fluidele hidraulice trebuie sa corespunda specificatiilor si conditiilor de testare referitoare la rezistenta la foc, precum si criteriilor de igiena.
Când se utilizeaza fluide hidraulice care nu corespund specificatiilor, conditiilor si criteriilor prevazute la al doilea paragraf, trebuie luate masuri suplimentare pentru evitarea riscului sporit de incendiu si propagarea sa.

12.Masuri de precautie privind evacuarea lucratorilor
Pentru a se putea retrage în siguranta atunci când este necesar, fiecare lucrator trebuie sa dispuna de o masca de autosalvare pentru protectia respiratorie pe care trebuie sa o aiba permanent la îndemâna.
Ei trebuie sa fie instruiti cu privire la utilizarea acestor masti de autosalvare.
Aceste masti de autosalvare trebuie sa ramâna permanent la locul de munca, iar starea lor de functionare trebuie sa fie controlata cu regularitate.

13.Iluminare
Prevederile pct. 13 din anexa nr. 1 se înlocuiesc dupa cum urmeaza:
a)lucratorii trebuie sa dispuna de o lampa individuala, adaptata utilizarii;
b)pe cât posibil, posturile de lucru trebuie sa fie prevazute cu dispozitive care sa permita o iluminare artificiala corespunzatoare, în scopul protejarii securitatii si sanatatii lucratorilor;
c)instalatiile de iluminat trebuie sa fie astfel plasate încât tipul de iluminare prevazut sa nu antreneze riscuri de accidentare pentru lucratori.

14.Controlul prezentei în subteran
în orice moment trebuie sa fie posibila cunoasterea cu exactitate a persoanelor aflate în subteran.

15.Organizarea salvarii
Pentru a permite desfasurarea unei actiuni rapide si eficiente în eventualitatea unui incident major, trebuie sa fie organizata o echipa de salvare corespunzatoare.
Aceasta echipa de salvare trebuie sa dispuna de un numar suficient de salvatori antrenati si dotati cu echipament de salvare corespunzator, pentru a putea interveni în toate locurile exploatarii subterane sau a lucrarilor de exploatare în curs.
Publicat în Monitorul Oficial cu numarul 727 din data de 25 august 2006